Final de război în Iran? Strategia lui Trump de a închide frontul între retorică și realitate

Administrația Trump a declarat oficial încheierea „Operațiunii Epic Fury”, prezentând-o drept o victorie totală. Totuși, realitatea de pe teren și obiectivele nerealizate contrazic narativul optimist de la Casa Albă.

Când încetarea focului în conflictul cu Iranul a intrat în vigoare în urmă cu o lună, Donald Trump a fost categoric: dacă Teheranul nu își oprește programul nuclear sau nu deblochează Strâmtoarea Ormuz, bombardierele se vor întoarce în aer. „Fără acord, luptele continuă”, avertiza președintele, subliniind că armistițiul este doar o pauză tactică.

„Victoria” proclamată de Departamentul de Stat

Marți, într-o conferință de presă la Casa Albă, tonul s-a schimbat radical. Secretarul de Stat, Marco Rubio, a sugerat că războiul s-a încheiat, de fapt, imediat după încetarea focului.

„Operațiunea Epic Fury este finalizată. Ne-am atins obiectivele”, a declarat Rubio.

Potrivit acestuia, prezența militară actuală pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz este acum o „misiune defensivă și umanitară”, iar confruntările directe vor fi reluate doar dacă navele americane vor fi atacate. Mai mult, Trump a anunțat suspendarea temporară a eforturilor de escortare a navelor comerciale – care durau de doar 24 de ore – invocând progrese majore spre un acord cu Iranul. Această retragere pare să submineze principiul anterior al administrației, conform căruia nicio națiune nu are dreptul de a bloca o cale navigabilă internațională.

Între promisiuni și bilanțul de pe teren

Pentru analiștii The New York Times, aceste declarații reprezintă „ultimele acrobații retorice” menite să îngroape un război care a generat cea mai mare criză politică a mandatului lui Trump. Dar simpla proclamare a păcii nu o transformă în realitate.

Deși Marco Rubio susține că obiectivele au fost atinse, datele Pentagonului arată o imagine nuanțată. În cele 38 de zile de operațiuni intense, SUA au lovit aproximativ 13.000 de ținte. Totuși, dacă verificăm „lista de dorințe” enunțată de Trump pe 28 februarie, rezultatele sunt mixte:

-Marina Iraniană: Distrusă aproape integral (singurul obiectiv bifat complet).

-Programul Nuclear: Stocurile iraniene sunt intacte; niciun acord de transfer nu a fost semnat.

-Arsenalul de rachete: Peste jumătate din rachetele și lansatoarele iraniene au supraviețuit atacurilor.

-Schimbarea regimului: Trump a abandonat retorica despre înlăturarea conducerii de la Teheran, sugerând ironic că pierderile de personal din rândul oficialilor iranieni echivalează cu o „schimbare”.

Presiunea politică și miza Beijingului

De ce se grăbește Casa Albă să declare victoria? Motivele sunt mai degrabă politice decât militare:Presiunea privind War Powers Act (Legea puterilor de război) devenise insuportabilă, susținătorii lui Trump erau divizați de teama unui nou „război etern”.

Trump are programată o vizită crucială în China miercurea viitoare. Președintele are nevoie să aterizeze la Beijing din postura de învingător, cu dosarul iranian „rezolvat”, notează The Wall Street Journal .

Evoluția limbajului prezidențial este grăitoare. Luni, Trump a numit conflictul un „mini-război”, pentru ca ulterior să folosească termeni precum „excursie” sau „ocolire” (detour), transformând o campanie sângeroasă de bombardamente într-o simplă „plimbare de weekend în Orientul Mijlociu care a dat de puțin trafic”.

Strategia pare să se fi mutat acum de la lovituri aeriene la strangulare economică. Secretarul Apărării, Pete Hegseth, a confirmat că focusul este acum pe economia fragilă a Iranului. Rubio a concluzionat că SUA deschid Strâmtoarea Ormuz ca o „favoare pentru lume”, avertizând că acceptarea controlului iranian asupra rutelor maritime ar stabili un precedent periculos pentru ordinea globală.

În timp ce rachetele încă zboară sporadic și ambele tabere pretind controlul asupra traficului maritim, Washingtonul încearcă să convingă lumea că „Epic Fury” este deja istorie. Întrebarea care rămâne este dacă Teheranul a citit același scenariu.

SUA anunță că faza ofensivă a conflictului cu Iranul s-a încheiat. Trump suspendă „Proiectul Libertate” după doar o zi

Armistițiul fragil dintre cele două puteri a dat semne de colaps după ce forțele americane au fost nevoite să respingă atacuri cu rachete de croazieră în Strâmtoarea Ormuz. Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a confirmat utilizarea elicopterelor de atac Apache pentru a scufunda ambarcațiunile rapide iraniene care hărțuiau navele comerciale și militare.

În încercarea de a găsi o cale de mijloc, administrația Trump a lansat luni „Project Freedom”. Această inițiativă presupunea furnizarea de asistență și informații navelor comerciale pentru a tranzita în siguranță strâmtoarea, fără a implica însă o escortă militară permanentă din partea aliaților.

Însă, la doar câteva ore de la lansare, Iranul a răspuns prin lansări de rachete și atacuri raportate în zona Emiratelor Arabe Unite. Deși Trump a avertizat anterior că orice obstrucționare a operațiunii va fi întâmpinată cu „forță decisivă”, acesta a evitat luni să declare oficial că Teheranul a încălcat încetarea focului.

„Oricum ar fi, vom câștiga”, a subliniat Trump. Totuși, nemulțumirea sa crește. Surse din interiorul administrației afirmă că președintele este frustrat de faptul că blocada economică asupra Strâmtorii Ormuz, deși afectează grav Iranul, nu a forțat încă regimul de la Teheran să cedeze la masa negocierilor.

Presiunea internă din partea aliaților politici pentru o ripostă armată este în creștere. În același timp, senatorul Lindsey Graham l-a îndemnat pe președinte să rezolve criza înainte de vizita oficială programată la Beijing, în contextul în care China se arată reticentă în a susține presiunile americane asupra Iranului.

Condițiile lui Marco Rubio: Securitate nucleară și libertate de navigație

Secretarul de Stat, Marco Rubio, a clarificat poziția administrației în cadrul unei conferințe de presă susținute marți. Deși a declarat că faza ofensivă a operațiunii „Epic Fury” s-a încheiat, Rubio a impus condiții stricte pentru o pace durabilă: Iranul trebuie să accepte cererile SUA privind limitarea capacităților sale atomice, redeschiderea necondiționată a Strâmtorii Ormuz pentru comerțul global.

„Preferăm calea păcii”, a declarat Rubio, exprimându-și speranța că Beijingul va exercita presiuni asupra Teheranului în cadrul vizitei ministrului iranian de externe, Abbas Araghchi, în China. „Este în interesul Chinei ca Iranul să înceteze blocarea strâmtorii”, a adăugat el.

Criza umanitară și economică la nivelul mării

Eforturile americane de a deschide un coridor sigur au fost descrise de Washington ca fiind, în esență, o misiune umanitară pentru mii de marinari civili blocați în zona de conflict. Rubio i-a descris pe aceștia ca fiind „vulnerabili, izolați și lipsiți de provizii”.

Escaladare majoră: Teheranul amenință Washingtonul după anunțul lui Trump privind escortarea navelor prin Ormuz

Până în prezent, succesul operațiunii a fost limitat. Deși forțele americane au anunțat scufundarea a șase ambarcațiuni iraniene care amenințau convoaiele, doar două nave comerciale au reușit să traverseze strâmtoarea sub protecție americană. Sute de alte vase rămân ancorate în Golful Persic, așteptând o clarificare a situației de securitate.

Reacția piețelor și a giganților maritimi

Blocada a generat deja un șoc în economia mondială, ducând la creșterea prețurilor la combustibil. Pentru companiile de transport, riscul rămâne însă prea mare pentru a relua cursele obișnuite, notează WSJ.

Grupul german Hapag-Lloyd AG, unul dintre cei mai mari transportatori de containere la nivel mondial, a emis un comunicat în care precizează că evaluarea de risc rămâne neschimbată:

„Tranzitul prin strâmtoare nu este posibil pentru navele noastre în acest moment.”

Analiștii de risc, precum cei de la Verisk Maplecroft, subliniază că atât companiile maritime, cât și asigurătorii se află într-o fază de „așteptare vigilentă”, fiind sceptici față de stabilitatea armistițiului atât timp cât Iranul nu dă semne clare de retragere.

În timp ce peste 100 de aeronave militare americane patrulează cerul deasupra strâmtorii, lumea privește spre Beijing și Washington pentru a vedea dacă această „pauză” va conduce la o detensionare reală sau este doar liniștea dinaintea unei noi furtuni în Golful Persic.