O statuie a lui Lenin veghează asupra pieței din Barentsburg. Indicatoarele publice sunt scrise cu alfabetul chirilic, iar picturile murale și bannerele celebrează oamenii de știință și artiștii ruși. Drapelul tricolor al Rusiei flutură pe clădirile din apropierea sediului Arktikugol, o companie minieră rusă. Serviciile de telefonie sunt furnizate de o companie rusă, iar magazinele vând castraveciori rusi, conserve de pește și băuturi carbogazoase. Institutele științifice rusești sunt răspândite în tot orașul. În fața unuia dintre ele, scăldați în lumina soarelui de miezul nopții, doi geologi explică că se află în vizită anuală de cercetare din Sankt Petersburg, scrie The Economist .

<< Ai putea crede că această așezare face parte din Rusia. Nu este așa. Barentsburg este o ciudățenie geopolitică: un oraș al unei companii rusești situat pe Svalbard, un arhipelag arctic care aparține Norvegiei. Țara membră NATO are controlul necontestat, grație unui tratat care a intrat în vigoare la 14 august 1925. În momentul redactării acestui articol, Jonas Store, prim-ministrul Norvegiei, urma să prezideze ceremonia de aniversare a 100 de ani de la semnarea tratatului, la Longyearbyen, capitala Svalbardului. Dar tratatul acordă și cetățenilor și companiilor din alte țări drepturi extinse de exploatare a resurselor din această zonă, în special prin extracția cărbunelui. Rușii fac acest lucru încă din anii 1930.

Unii oficiali occidentali din serviciile de informații se tem că acest acord oferă Rusiei o oportunitate de a provoca probleme. Șeful serviciilor de informații norvegiene, amiralul Nils Andreas Stensonses, a avertizat în iunie că, în ultima perioadă, Arctica „beneficiază de mai multă atenție” din partea Rusiei, în parte deoarece Marea Baltică a devenit o zonă ostilă de când Rusia a invadat Ucraina. Acum trei ani, traulere rusești au sabotat un cablu de comunicații care se întinde pe sute de kilometri până la continentul norvegian. Anul următor, administrația lui Vladimir Putin a declarat Norvegia țară ostilă. În martie, Rusia a acuzat Norvegia că a încălcat tratatul prin activitatea sa militară în Svalbard.

Pentru locuitorii din Barentsburg și pentru cei câțiva din orașul minier Pyramiden, și mai mic, din apropiere, asta înseamnă o izolare tot mai mare. O femeie care spune că a venit de la Moscova acum o lună pentru a lucra cu turiștii mărturisește că este disperată să plece. Populația orașului a scăzut deja de la un maxim de aproape 2.000 de locuitori în secolul trecut la aproximativ 340. Mina sa neprofitabilă produce cărbune sulfuros de proastă calitate, care este ars la nivel local: cele două coșuri ale centralei electrice aruncă nori de funingine peste ghețarii din apropiere.

Ucrainenii, care se ocupau cu mineritul, au plecat în mare parte. Au fugit și rușii liberali. Unii s-au mutat în prosperul Longyearbyen, situat la 40 km distanță, accesibil cu barca, snowmobilul sau elicopterul. O rusă de acolo explică că a devenit prea „complicat” să rămână în Barentsburg după ce s-a pronunțat împotriva războiului din Ucraina. Un altul spune că este blocat pe insulă fără pașaport, deoarece a jurat să nu se mai întoarcă niciodată în Rusia. Chiar și întoarcerea la Barentsburg prezintă riscuri. Rușii care au călătorit din Longyearbyen pentru a vota la alegerile prezidențiale de anul trecut spun că au fost percheziționați la sosire și au trebuit să voteze sub supravegherea oficialilor locali.

Guvernatorul norvegian al Svalbardului, Lars Fause, supraveghează orașele administrate de ruși. El nu semnalează tensiuni, dar oficialii descurajează acum norvegienii și turiștii străini să le viziteze. Unii încă o fac, pentru a face drumeții, schi și pentru a observa animale sălbatice, inclusiv urși polari, morse și balene. Arhitectura sovietică învechită este o altă atracție. Un bloc strident, portocaliu și alb, construit în 1974, numit Stele, este promovat ca „cel mai nordic zgârie-nori din lume”. Are patru etaje.

Relațiile dintre orașe erau mai bune în timpul Războiului Rece. Primarul din Longyearbyen, Terje Aunevik, observă că locuitorii au încetat să mai facă vizite reciproce de sărbătorile naționale. Paradele rusești sunt mai militariste în zilele noastre, spune el, și includ simboluri ale diferențelor culturale, cum ar fi o cruce ortodoxă din lemn. Câteva steaguri sovietice au fost pictate pe clădiri din Barentsburg. Rușii pot intra în Svalbard fără viză, dacă călătoresc cu barca din Murmansk. Un episcop pro-Putin a făcut vizite repetate pentru a fi filmat lângă obiecte religioase ortodoxe.

Unul dintre geologii din Sankt Petersburg spune că a studiat teritoriul din Svalbard timp de zeci de ani, căutând minerale rare și alte minerale alături de oameni de știință polonezi, germani și norvegieni. Astăzi lucrează doar cu colegi ruși. O biologă marină norvegiană din Longyearbyen spune că cercetările sale anterioare cu colegii ruși în monitorizarea mării și a gheții din fiordul din apropiere s-au încheiat.

Rusia nu va închide așezarea sa în ruină. A propus înființarea unui centru de cercetare pe insulă pentru oamenii de știință din țările din sudul globului, deși norvegienii nu vor fi probabil de acord. Orașul are încă valoare propagandistică și, poate, informațională pentru Putin. Cărbunele din Barentsburg nu merită să fie extras, dar oferă rușilor un pretext pentru a rămâne acolo. >>

Distribuie Distribuie Comentarii