Despre Yossi Cohen sunt încă multe lucruri care nu pot fi spuse public. Fostul șef al Mossadului rămâne, prin definiție, un personaj al zonelor gri, al informațiilor fragmentare și al adevărurilor rostite pe jumătate. Și totuși, odată cu publicarea volumului său din septembrie, The Sword of Freedom, Cohen deschide mai mult ca oricând ușa spre universul său personal, profesional și politic.

Cartea oferă o imagine mai clară asupra modului său de gândire, a relațiilor cu lideri mondiali și a operațiunilor-cheie derulate de Mossad, dar și asupra ambițiilor sale politice – un subiect delicat, evitat mult timp, dar imposibil de ignorat.

Ceea ce iese cel mai pregnant la suprafață este „vocea” autentică a lui Yossi Cohen. Mai clară, mai fermă decât în interviurile televizate sau în aparițiile publice rare. În paginile cărții, încrederea sa aproape nelimitată devine evidentă. Afirmații precum „trebuie să știi totul” sau „ignoranța nu este acceptabilă” nu sunt comune nici măcar în rândul șefilor serviciilor secrete, obișnuiți, de regulă, să-și tempereze certitudinile cu prudență.

De-a lungul anilor, în discuții private, Cohen a surprins adesea prin siguranța cu care vorbea despre capacitatea Israelului de a opri programul nuclear iranian. Pentru el, nu a fost niciodată o chestiune de „dacă”, ci de „cât de mult risc” și „câte operațiuni” sunt necesare. Dacă nu ar fi existat rezultatele concrete obținute sub conducerea sa, o asemenea încredere ar fi părut hazardată. Dar bilanțul său în lupta cu ambițiile nucleare ale Teheranului i-a consolidat reputația, scrie Jerusalem Post.

În același timp, Cohen este cunoscut și pentru temperamentul său. Carismatic, excelent recrutor, capabil să creeze rapid o legătură personală, el putea deveni însă, în câteva secunde, dur și intimidant. O trăsătură pe care o explică și prin experiența sa de ofițer coordonator, unde greșelile sau indisciplina puteau costa vieți.

Relația cu Netanyahu

Aceeași duritate s-a manifestat și în relația cu liderii politici israelieni, inclusiv cu premierul Benjamin Netanyahu. Dacă la început Cohen evita chiar și să-i rostească numele, tensiunile au crescut treptat: refuzul de a-i oferi portofoliul iranian, revenirea lui Netanyahu la putere fără a-i face loc, ignorarea avertismentelor privind reforma justiției și, în final, gestionarea crizei din 7 octombrie și a negocierilor pentru ostatici.

Criticile publice ale lui Cohen la adresa premierului sunt moderate față de ceea ce spune în privat. Unele sunt profund ideologice – opoziția față de scutirile masive de serviciu militar sau față de reforma judiciară –, altele sunt, inevitabil, personale. Netanyahu îl indicase cândva drept posibil succesor. Între timp, Cohen consideră că liderul Likudului a tras partidul și dreapta israeliană într-un declin politic.

De aici și întrebarea care persistă: va intra Yossi Cohen în politică? Au existat momente favorabile – sondaje promițătoare, scenarii de alianțe –, ratate însă fie din prudență excesivă, fie din calcule greșite. Astăzi, la aproape cinci ani de la retragerea sa din Mossad, aura sa publică nu mai este la fel de puternică, iar scena politică a fost ocupată de alte figuri.

Cohen susține că nu a decis niciodată ferm să intre în politică. Cert este că, deocamdată, carisma și experiența sa nu s-au transformat în pârghii politice reale. Este posibil să aștepte, să accepte un rol guvernamental fără a intra în Knesset sau să renunțe complet la viața politică. Momentul potrivit, despre care scrie în carte, s-ar putea să fi trecut deja.

Mossadul a sustras arhiva nucleară a Iranului

Volumul aduce însă și revelații operaționale. Cea mai spectaculoasă rămâne detalierea operațiunii din 2018, când Mossadul a sustras arhiva nucleară a Iranului. Cohen descrie un puzzle complex de informații: surse umane, supraveghere aeriană și la sol, interceptări, urmărirea transporturilor. Nu un „glonț de aur” informațional, ci o construcție meticuloasă. Dezvăluie inclusiv faptul că operațiunea a fost accelerată din cauza unei mutări iminente a arhivelor și întârziată, în ultimul moment, de comandantul din teren.

Cartea urmărește și transformarea lui Cohen din student la Londra în maestru al spionajului. Testele inițiale, misiunile menite să eșueze, presiunea constantă – toate aveau un scop: formarea gândirii operaționale. „Totul este un risc, din momentul în care pleci de pe aeroportul Ben Gurion până când te întorci acasă”, scrie el.

Ca ofițer de caz, Cohen s-a specializat în HUMINT – recrutarea și manipularea surselor umane. Un proces pe care îl descrie ca pe o curte discretă, periculoasă, uneori sortită eșecului. În această lume, regula este simplă: „Dacă ești în Mossad, ești colegul meu. Dacă ești în afară, ești inamicul meu”.

Un capitol aparte este dedicat relațiilor cu liderii mondiali. Cohen îl elogiază pe Donald Trump, pe care îl consideră un „pacificator neconvențional” și dezvăluie că a îndeplinit o misiune la cererea sa personală. Despre Barack Obama și Joe Biden vorbește mai rezervat, evocând divergențe, dar și respect reciproc.

Despre Vladimir Putin, portretul este dual: un lider inteligent, calculat, un „mare jucător de șah”, dar și autorul unui război „ruinos” în Ucraina. Cohen explică această ambivalență prin realpolitik: Rusia este un actor-cheie în Orientul Mijlociu, iar Israelul nu-și poate permite să rupă punțile.

The Sword of Freedom este, în esență, o călătorie în culisele serviciilor secrete, dar și o confesiune despre putere, orgoliu și limite. Ce capitole va mai scrie Yossi Cohen rămâne de văzut. Cert este că umbra sa continuă să planeze asupra politicii și securității Israelului.