Înfrânţi în grevele din 1933, cu mulţi conducători arestaţi, comuniştii din România trebuie să se reorganizeze · pentru aceasta, Cominternul trimite aproximativ 50 de agenţi special pregătiţi în şcolile sale de cadre şi schimbă conducerile organizaţiilor clandestine (PCdR, UTC, Ajutorul Roşu etc) · printre cei sosiţi în ţară de la Moscova sunt Ana Pauker şi Alexandru Moghioroş, el fiind trimis de Uniunea Tineretului Internaţional ca să refacă organizaţia UTC din România · revoluţionarii de profesie primesc bani pentru a tipări afişe, manifeste, pentru a închiria case conspirative, pentru a construi asociaţii, pentru a plăti avocaţii din procesele intentate „tovarăşilor”, pentru a mitui oficialităţi · acum misiunea imediată este de a realiza un front popular, obiectivul final rămânând acelaşi: instaurarea puterii clasei muncitoare.

Audio: Ana Pauker, discurs ţinut la Ateneul Român în 1951, Arhiva Radio România

Dumitru Căprănoiu era muncitor în Craiova. Aflat printre tinerii utecişti încă din 1922, a ajuns conducătorul unor nuclee UTC din oraşul său. A trebuit să lucreze în ilegalitate, să facă manifeste, şedinţe conspirative, racolări de noi membri, ceea ce i-a adus şi lui câteva arestări de scurtă durată.

„Au fost arestaţi mai mulţi tineri utecişti craioveni”

„Munca noastră n-a fost deloc uşoară. Eram urmăriţi pas cu pas de agenţii poliţiei, iar regulile muncii conspirative trebuiau respectate cu cea mai mare stricteţe. Unii dintre noi au fost arestaţi, torturaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare pentru convingerile noastre comuniste, pentru activitatea pusă în slujba maselor muncitoare.

Îmi amintesc, în ziua de 30 iunie 1933 au fost arestaţi mai mulţi tineri utecişti craioveni. Arestările şi schingiuirile la care am fost supuşi au stârnit indignarea populaţiei craiovene. Un tânăr craiovean, simpatizant al Uniunii Tineretului Comunist, care îşi satisfăcea serviciul militar în Regimentul I pionieri din Craiova a venit la Siguranţă îmbrăcat în uniformă şi a protestat împotriva maltratărilor la care eram supuşi, cerând eliberarea noastră din beciurile poliţiei. Sub presiunea opiniei publice, Siguranţa a fost nevoită să urgenteze ancheta şi să înainteze 18 tineri şi vârstnici Parchetului Dolj care, din lipsă de probe, a dispus punerea în libertate a 10 tovarăşi, iar pe restul de opt, găsindu-i vinovaţi, i-a trimis în judecata Tribunalului Dolj, Secţia a 2-a.

Au urmat două procese în luna iulie 1933 când cei arestaţi au fost asistaţi de [avocatul] Mihail Cruceanu, comunist, şi unii avocaţi democraţi, ca Nicu Popilian, Ionel Gârboviceanu şi alţii, grupaţi în Biroul Juridic al avocaţilor democraţi. Elena Diaconescu, luptătoare a partidului în ilegalitate, a sprjinit efectiv organizarea apărării noastre şi ajutorarea cu fonduri şi alimente a celor închişi.”

„Pentru România socialistă”

„În instanţă, procurorul ne-a acuzat că toţi inculpaţii suntem asociaţi, că formăm o organizaţie comunistă sub denumirea de Tineret Comunist sau Bloc Muncitoresc Ţărănesc şi că în această calitate ne întruneam săptămânal în diferite locuri din oraş sau împrejurimi, ţinând consfătuiri secrete şi luând hotărâri. Că în aceste întruniri îndemnam pe tineri la crearea de nuclee comuniste, fiecare fiind obligat săptămânal să raporteze rezultatul propagandei ce o făcea personal în cele şapte zile anterioare. Comentând conţinutul manifestelor şi broşurilor Partidului Comunist Român găsite la unii tineri cu ocazia arestărilor, procurorul arăta că prin ele se îndemnau soldaţii să fraternizeze cu muncitorii şi ţăranii, să-i apere contra terorii jandarmilor, se îndemna muncitorimea să ia exemplu de luptă organizată de la eroicii muncitori ai atelierelor CFR Griviţa şi din Valea Prahovei şi pentru o alianţă între muncitori, ţărani şi intelectuali asupriţi, fără deosebire de naţionalitate, să lupte pentru confiscarea întregului pământ al moşierilor, regelui şi mănăstirilor, pentru România socialistă. Procurorul ne-a mai acuzat că în manifestele noastre am preamărit solidaritatea revoluţionară a proletariatului în ţările capitaliste şi lupta popoarelor asuprite din colonii.

Întrucât am fost judecaţi de Tribunalul de Urgenţă, nu ni s-a dat posibilitatea să punem martori. Avocaţii apărării au căutat să înlăture acuzaţiile aduse împotriva noastră. Avocatul şi luptătorul comunist Mihail Cruceanu, vorbind despre conţinutul acestor publicaţii în care se cerea un govern muncitoresc-ţărăesc şi instaurarea dictaturii proletare, a spus între altele: <Guvernarea proletară nu va fi o nenorocire pentru toată lumea şi categoriile sociale. Cred că evitarea unui război cu Sovietele n-ar strica şi, în materie politică, nu există judecători, că ţara însăşi e judecător.>”

„Suntem comunişti din convingere!”

„După deliberare, preşedintele completului de judecată a întrebat pe rând inculpaţii dacă fac parte din vreo organizaţie comunistă, la care unii au răspuns cu demnitate: <Suntem comunişti din convingere!> Diaconescu Ilie a răspuns că face parte din Blocul Muncitoresc Ţărănesc, iar Dinulescu Dumitru, mecanic la Uzina Electrică a oraşului Craiova, a răspuns că a luptat şi va lupta pentru dreptatea muncitorilor.

În încheiere, completul de judecată fiind de acord cu concluziile procurorului Giugiuc, a condamnat pe cei opt comunişti şi membri ai UTC-ului la pedepse între două luni şi trei ani închisoare corecţionară, precum şi la diferite amenzi în folosul statului burghez. La recursul făcut la Curtea de Apel Craiova, datorită apărării care a fost şi mai bine organizată, precum şi a comportării acuzaţilor, cinci dintre ei au fost achitaţi, rămânând condamnaţi cu pedepse reduse Stancu Marin, Florea Marin şi Căprănoiu Dumitru.”

„Lupta n-a încetat…”

„Prin condamnarea noastră şi transferarea la închisoarea Doftana, această Bastilie a vechii Românii, lupta n-a încetat. Cei rămaşi liberi, ajutaţi de organele superioare de partid şi de Comitetul Central al UTC-ului au întărit organizaţiile de partid şi de UTC în noile condiţii create de avântul luptei antifasciste. Cei condamnaţi au continuat lupta în închisoare şi în afara ei. Doi dintre ei, Stancu Marin şi Căprănoiu Dumitru au venit ca martori la procesul conducătorilor eroicelor lupte ale ceferiştilor şi petroliştilor, unde am demascat regimul de distrugere fizică de la închisoarea Doftana. După eliberarea din închisoare, ne-am încadrat din nou în mişcarea ilegală.

A urmat evadarea de la închisoarea Craiova a luptătorilor Doncea Constantin, Petrescu Dumitru şi Gheorghe Vasilichi, când o parte din conducătorii comunişti şi utecişti din Craiova au fost din nou arestaţi şi anchetaţi. În anii următori, lupta tineretului revoluţionar din Oltenia a căpătat forme noi, adecvate condiţiilor istorice prin care trecea ţara noastră.”

[Înregistrat la postul Radio Craiova în 1972]