Iluzia libertății în școli: cum au ajuns opționalele o capcană a normelor
Cei mai mulți elevi au în continuare puține opțiuni în privința opționalelor Foto: Adevărul/Cosmin Zamfirache
Ideea disciplinelor la alegere a apărut la sfârșitul anilor '90, când planul-cadru a fost împărțit între trunchiul comun și curriculumul la decizia școlii (CDȘ). Măsura a fost aplicată din anul școlar 1998-1999 la gimnaziu și din 1999-2000 la liceu. Scopul inițial viza o transformare profundă: adaptarea orelor la specificul comunității locale, oferirea unor cursuri interdisciplinare care nu aveau loc în programa rigidă și conturarea unei identități proprii pentru fiecare unitate școlară prin consultarea directă a copiilor.
La început, oferta includea subiecte captivante precum geopolitica, tehnicile de învățare, drepturile copilului, istoria religiilor sau teme controversate din trecut, alături de noțiuni de comunicare publică și mass-media. În timp, o parte din aceste materii au fost integrate în trunchiul comun obligatoriu: Educația antreprenorială a devenit disciplină generală din 2004, urmată ulterior de Educația financiară la gimnaziu și de Consiliere și dezvoltare personală începând din 2016. În schimb, deși este intens cerută de societate, Educația pentru sănătate a rămas doar la statutul de opțional, fiind adesea respinsă din schema obligatorie din cauza supraîncărcării orarelor, deși Religia este predată continuu din ciclul primar până la finalul liceului.
Peste 20 de opționale sunt aprobate de Ministerul Educației. Foto: Adevărul
Realitatea din sălile de clasă: opționale dictate de completarea normelor
Noua Lege a educației nr. 198/2023 a redenumit conceptul în „curriculum la decizia elevului din oferta școlii” (CDEOȘ), promițând o centrare autentică pe nevoile de cunoaștere ale tinerilor, inclusiv prin cursuri modulare sau grupe mixte între clase. Cadrul de reglementare, completat prin Ordinul nr. 3454 din 16 martie 2026, stabilește trei direcții clare: discipline noi (precum astronomie, dezbatere sau robotică), aprofundări ale materiilor deja existente și cursuri integrate interdisciplinare.
Cu toate acestea, independența elevilor este cel mai adesea teoretică. O cercetare derulată de Institutul de Științe ale Educației înainte de pandemie a scos la iveală fractura majoră dintre reglementări și practică. O proporție semnificativă dintre elevi și familiile lor doar primesc o listă deja stabilită de conducerea școlii: peste 11% au confirmat că nu au fost consultați deloc, iar aproximativ 10% ignorau modul în care s-au ales cursurile. De asemenea, mai mult de jumătate dintre elevi au mărturisit că decizia lor a fost dirijată de profesori, iar aproape 40% au ținut cont de sugestiile părinților.
Ancheta a confirmat că multe cursuri opționale sunt de fapt duplicate mascate ale disciplinelor de bază, introduse doar pentru a suplimenta orele de pregătire pentru examenele naționale sau pentru a acoperi catedrele cadrelor didactice. Această dinamică adâncește disparitățile: liceele mari, cu infrastructură modernă, le pot oferi elevilor teatru, psihologie sau tehnologie digitală, în timp ce instituțiile fără resurse oferă doar prelungiri ale materiilor clasice.
Curiozitatea elevilor, blocată într-un sistem rigid
Elevii apreciază opționalele doar atunci când găsesc relevanță practică, o atmosferă relaxată și metode atractive de predare, căutând experiențe autentice de învățare. Deși evaluările PISA 2025 plasează România la un nivel modest al performanței academice, tinerii români depășesc media OECD la nivelul de curiozitate raportat: 77% față de 73%.
Intrarea în vigoare a noilor planuri-cadru pentru clasa a IX-a, programată pentru această toamnă, aduce o miză uriașă în jurul CDEOȘ. Traseele personalizate ar trebui să sprijine atât performanța și admiterea la facultate, cât și consolidarea sau remedierea cunoștințelor. Totuși, mecanismul depinde în totalitate de curajul școlilor de a propune opțiuni reale și variate, inclusiv prin atragerea unor experți externi.
Marian Staș: „Facem loc la norme, dintr-un motiv fundamental ipocrit”
Expertul în politici educaționale Marian Staș subliniază că învățământul autohton nu a știut cum să valorifice autonomia curriculară oferită în ultimele decenii, preferând să conserve interesele de sistem. În viziunea sa, opționalele autentice au fost sacrificate pentru rezolvarea problemelor de personal:
„Dintr-un motiv fundamental ipocrit și anume cel sindicalist”, a explicat Marian Staș, argumentând că începând cu Legea nr. 1/2011 deciziile curriculare s-au axat predominant pe conservarea normelor și salariilor: „Nu opționale autentice, ci cu măsurile acestea de escamotare facem loc la norme”.
Analistul atrage atenția că trecerea la CDEOȘ riscă să fie deturnată în majoritatea unităților de învățământ din cauza structurii oficiale decise centralizat:
„Are două declinări: una birocratică, de sistem de establishment, și una adevărată, de transformare adevărată de paradigmă, de leadership. Prima este prezența acestei componente la liceu. Sistemul propriu-zis, cel al planurilor-cadru aprobate de minister, împarte universul orelor în trei mari componente: una care se numește trunchi comun (TC) și care înseamnă 50% din bugetul de ore, una care se numește curriculum de specialitate (CS), asta înseamnă 35%, tot din pixul Ministerului Educației, și curriculum la decizia elevilor din oferta școlii (CDEOȘ), celebrul procent de 15%. Care este mai nimic și este împărțit așa: 10% în clasele a IX-a și a X-a, iar restul de 20% în clasele a XI-a și a XII-a. Adică sistemul îți dă să alegi o disciplină din zece, iar când ai mai crescut, două discipline din zece. Asta înseamnă de fapt o struțo-cămilă marca Ministerul Educației.” — Marian Staș
O ruptură de această inerție apare prin Ordinul de ministru nr. 4.444/2025, prin care a fost inițiat Programul național de pilotare alternativă curriculară sistemică. În cadrul acestui model alternativ, curriculumul de specialitate este eliminat complet (0%), iar CDEOȘ urcă spectaculos: între 40% din totalul orelor în clasele a IX-a și a X-a, până la 60% în ultimii doi ani de liceu. „Acesta este adevăratul loc al opționalelor”, a punctat expertul.
Chiar dacă doar 43 de licee s-au înscris în acest program-pilot pentru clasa a IX-a, în timp ce restul de aproape 1.400 au rămas ancorate în formula clasică, exemplul lor arată că schimbarea este posibilă. Marian Staș a remarcat îndrăzneala liceelor tehnologice participante, catalogând propunerile lor drept o „mină de aur, o comoară de oferte curriculare”. În opinia sa, dezvoltarea gândirii critice depinde direct de flexibilitatea acestor cursuri: „Asta înseamnă de fapt educație centrată cu adevărat pe elev”.
Explorează subiectele:
