Iluziile optice ne demonstrează că mintea noastră "se grăbește" să interpreteze lumea înconjurătoare, expunându-se astfel erorilor. Interesant este că aceste erori induse de iluzii pot dezvălui modul în care o persoană percepe conștient timpul și spațiul.

Iluziile au o lungă istorie. În anul 350 î.Hr. Aristotel nota că "simțurile noastre pot fi de încredere dar pot fi și ușor păcălite". El a observat că dacă îți concentrezi privirea asupra unei căderi de apă și apoi o muți asupra pietrelor din albie, acestea par să se miște în direcția opusă a fluxului de apă — așa numita iluzie a cascadei.

Urmărirea cursului de apă pare să "obosească" anumiți neuroni din creier, pe măsură ce aceștia se adaptează să perceapă curgerea apei. Atunci când ne mutăm privirea asupra pietrelor, alți neuroni au tendința de a supra-compensa lipsa mișcării acestora, de unde și iluzia că de fapt s-ar deplasa în direcția opusă.

Abia în secolul XIX însă a început studierea dedicată a iluziilor. AGERPRES

Distribuie Distribuie Comentarii