Locuitorii din cea mai nordică provincie din Filipine, formată din mici insule izolate, se simt prinși la mijloc între o țară aliată, Taiwanul, și un partener comercial, China, în contextul tensiunilor din regiune privind Marea Chinei de Sud, dar și între două superputeri.

SUA și Filipine au efectuat în ultimele două săptămâni cele mai ample exerciții militare anuale, la scurt timp după ce armata Chinei a făcut simulări de încercuire a insulei Taiwan.

Pe insula Itbayat din arhipelagul Batanes oamenii trăiesc din pescuit și cultivarea manuală a pământului și sunt aproape izolați de lume. Cei mai mulți dintre ei nu au televizor și semnalul mobil e intermitent. Veștile circulă mia degrabă de la om la om sau prin comunitatea credincioșilor.

Cei aproape 3000 de locuitori sunt indigeni Ivatan și de-a lungul anilor au supraviețuit cutremurelor, taifunurilor și secetei. Dar în prezent pericolul vine din altă parte, în condițiile în care tensiunile între SUA și China cresc într-o regiune contestată și se creează teren pentru un potențial conflict asupra Taiwanului, care își revendică tot mai vocal guvernarea autonomă.

Itbayat este situată la 156 de km de Taiwan . Proximitatea Insulelor Ibayat și Basco, din arhipelagul Batanes, le face deopotrivă aliați strategici și inamici vulnerabili.

Itbayat poate rămâne fără comunicații săptămâni în șir; din exterior, din cauza stâncilor, pare o fortăreață.

Cine guvernează apele?

Soldații americani din divizia de infanterie a 25-a au participat la exerciții de apărare a insulei Basco în cadrul exercițiilor militare ample efectuate recent de SUA și Filipine.

Aproximativ 12.200 de militari americani, 5.400 de forțe filipineze și 111 omologi australieni au luat parte între 11 și 28 aprilie la exercițiile anuale Balikatan, cele mai ample în trei decenii, potrivit AP.

În premieră a avut loc un exercițiu cu tragere reală în care forțele americane și filipineze au scufundat o navă de 61 de metri în apele teritoriale filipineze, în largul provinciei vestice Zambales, în cadrul unui atac aerian și al unui bombardament de artilerie coordonate.

„Îl vom lovi cu toate sistemele de armament pe care le avem, atât la sol, cât și pe apă și în aer", a declarat colonelul Michael Logico, purtătorul de cuvânt al armatei filipineze.

„Scopul campaniei noastre în această regiune este de a descuraja apariția unui conflict”, spune generalul-maior Joseph Ryan, comandantul general al Diviziei 25 Infanterie.

„Nu ne dorim un război cu RPC [Republica Populară Chineză]. Nu dorim să se întâmple, nu avem o dorință în acest sens și nici nu îl provocăm acest lucru. Un război cu RPC nu este bun pentru nimeni".

„Mesajul transmis este că suntem pregătiți, suntem capabili, suntem pregătiți. Avem un parteneriat grozav aici. Și vorbim serios”, a admis el.

În regiune, China cel mai mult pentru noi echipamente militare, bugetul pentru apărare din acest an fiind cel mai mare din istorie, de aproximativ 224 de miliarde de dolari.

La rândul lor, SUA au dorit să-și arate capacitățile, sporind numărul exercițiilor militare cu aliații din întreaga regiune, între care Japonia, Coreea de Sud și Australia.

SUA nu s-au limitat la a-și prezenta noile capabilități militare ci au făcut demersuri pentru a găsi aliați în regiune, trimițând cu mai multă frecvență emisari în țările în Asia.

„Situația se încinge”, a recunoscut președintele filipinez Ferdinand Marcos într-un interviu acordat recent unui post de radio local, înainte de vizita sa la Washington.

El a decis să adopte o abordare mai asertivă față de China decât predecesorul său, de pildă dispunând să fie efectuate mai multe patrule ale marinei și ale pazei de coastă.

Pescarii din prima linie

Dar ceea ce ar fi în mare parte patrule fără evenimente în altă parte are potențialul de a se transforma într-un conflict în Marea Chinei de Sud, unde până și pescuitul ar putea declanșa o criză geopolitică, notează BBC.

Beijingul revendică suveranitatea asupra majorității Mării Chinei de Sud - o cale navigabilă strategică prin care trec anual mărfuri de mii de miliarde de dolari - în ciuda unei hotărâri a unei curți internaționale care a stabilit că această pretenție nu are niciun temei juridic.

„Pescarii chinezi obișnuiau să ne hărțuiască”, spune Cyrus Malupa, în vârstă de 59 de ani.

„Dar când am raportat acest lucru guvernului, acesta a amplasat o bază militară pe insula Mavulis, la nord. Acum avem acolo infanteriști marini filipinezi la datorie", adaugă el.

În martie, Marina filipineză a început o misiune de o lună pe insula nelocuită, a descris-o ca fiind „prima linie de apărare” a țării și a arborat steagul filipinez pe cel mai înalt vârf al acesteia, într-un gest de afirmare a suveranității.

Pentru Cyrus și pentru alții care trăiesc în bărci minuscule zile întregi în speranța de a prinde suficient ton pentru a-l vinde pe piața locală, disputa geopolitică este cât se poate de personală: miza pentru ei este să-și hrănească familia.

Sute de pescari filipinezi au raportat incidente în care au fost alungați din zonele lor tradiționale de pescuit din Marea Chinei de Sud de mai bine de un deceniu - în special în mările contestate din apropierea insulelor Spratly.

„Nu mai avem atât de multe capturi pentru că braconierii au o tehnologie mai avansată. Noi, localnicii, folosim vechiul mod de pescuit, cum ar fi undițele și plasele mai mici. Dar braconierii au o tehnologie mai avansată, așa că pot prinde cât de mult pot”, spune el.

Manila a depus aproape 200 de proteste diplomatice împotriva acțiunilor Beijingului în Marea Chinei de Sud - unde Vietnamul, Malaezia, Taiwanul și Brunei au, de asemenea, pretenții teritoriale.

Este normal să fim îngrijorați, deoarece orice conflict ne va afecta viețile", a declarat Victor Gonzales, în vârstă de 51 de ani.

„În primul rând, ne temem pentru viețile noastre și apoi există posibilitatea exodului oamenilor care vin aici din Taiwan, deoarece avem resurse limitate".

La fel ca majoritatea locuitorilor din Itbayat, Victor se ocupă de agricultură atunci când marea este agitată și iese la pescuit atunci când vremea e bună. Culturile sunt crescute manual, fără ajutorul utilajelor sau al îngrășămintelor. Fermierii cultivă cartofi dulci, orez, porumb usturoi și ceapa. O singură fermă poate hrăni aproximativ 25 de familii.

„Trebuie să ne protejăm resursele pentru că așa trăim și nu avem altă alternativă. Vrem să avem ceva de transmis generației următoare", spune Victor.

Liderii guvernelor locale din insulele Batanes anunțau reporterii în decembrie anul trecut că vor securiza proviziile de alimente pentru a se pregăti pentru un posibil conflict, ceea ce arată îngrijorarea lor.

Instalații militare americane în Filipine

Santa Ana este un oraș liniștit, situat în extremitatea nordică a insulei principale Luzon. Există puțină activitate în jurul micuței baze navale filipineze, care este atât de bine ascunsă într-un colț de plajă încât abia dacă ți-ai da seama că se află acolo dacă nu ai observa indicatoarele "restricționat". Baza are o pistă de aterizare care va permite accesul SUA la strâmtoarea Taiwan.

„Nu este chiar o bază. Aș spune că este mai degrabă o tabără de cercetași", observă guvernatorul din Cagayan, Manuel Mamba.

Aceasta este una dintre cele patru noi baze din Filipine la care pot avea acces trupele americane, pe măsură ce cele două țări își consolidează alianța militară. Două dintre noile locații se află în provincia nordică Cagayan și este orientată spre Taiwan.

„Nu este decizia mea sau a poporului nostru, ci a liderilor noștri naționali. Ne vom supune acesteia. S-ar putea să nu fim de acord cu ea, dar, de fapt, totul se datorează faptului că nu vrem război", spune Mamba.

„Suntem săraci și avem și noi problemele noastre locale. De aceea, orice cauză de incertitudine va fi o problemă și mai mare pentru noi toți."

Mamba este îngrijorat de faptul că prezența a două baze americane în provincia sa va face din ea o țintă. El a sperat să aducă turiști chinezi în regiune sau să construiască un nou aeroport internațional. Acum, se teme că Beijingul ar putea ignora Filipine când are nevoie de afacerile lor mai mult ca niciodată.

„Este greu pentru noi să alegem între cele două. Între un vecin care nu ne-a fost niciodată dușman și un aliat care ne-a fost alături în atâtea dificultăți. Dacă ar putea să stea împreună, dacă ar putea vorbi, dacă ar exista un teren de mijloc pentru ca ei să se întâlnească."

În Basco, în capitala micii provincii filipineze Batanes, Ave Marie Garcia, în vârstă de 21 de ani, ajută călătorii să obțină zboruri spre și dinspre insula sa natală, Itbayat.

„Nu cred că SUA vor provoca un război cu aceste exerciții militare. Doar că SUA încearcă să ajute armata filipineză să protejeze această insulă și să le transmită chinezilor că această regiune este protejată”, spune ea, care are încă 10 frați.

Mama ei lucrează în străinătate pentru a trimite bani familiei numeroase, cum se întâmplă în cazul multor familii din Filipine.

Căsuța lor tradițională din piatră care a rezistat de-a lungul veacurilor a fost distrusă de un cutremur în 2019, o reamintire că viața este fragilă pe aceste insule.

Speranța tinerei este de a păstra modul de viață al strămoșilor ei, chiar dacă asta înseamnă să spună nu Statelor Unite. Ea crede că ar trebui să existe limite.

„Sunt îngrijorată cu privire la viitor - viitorul nostru. Sper că nu vor construi structuri aici pentru armata americană, vreau doar să lase lucrurile așa cum sunt. Ei au voie să viziteze acest loc, dar nu au voie să construiască aici ceva care să determine pe cineva să ne invadeze. Pentru mine este înfricoșător".