„Limita realistă este de 90 de ani pentru femei și 84 pentru bărbați”, spune un cercetător despre longevitate
Cercetarea longevității este cea mai recentă frontieră a științei, una dintre cele mai promițătoare și, de asemenea, cele mai profitabile. În acest sector, domeniul care stârnește cele mai multe controverse este durata maximă de viață a omului: unii au emis ipoteza de 115 ani, alții 125 de ani, unele calcule (doar probabile) au mers până la 150 de ani, scrie Corriere della sera .
În realitate, datele din lumea reală arată că speranța de viață încetinește: ce implicații are acest lucru pentru „cursa” pentru longevitate? Există o limită biologică insurmontabilă pe care o atingem? Putem încă ridica ștacheta? Și cum?
Unul dintre cei mai importanți cercetători în domeniul longevității, Jay Olshansky, se numără printre invitații Summitului Longevității de la Milano, evenimentul care reunește experți de renume din lumea cercetării și a economiei internaționale la Milano, în perioada 20-23 mai. Ediția din acest an este dedicată conceptului „One Health”, o abordare integrată care conectează sănătatea umană, cea de mediu și cea economică pentru a remodela viitorul longevității.
Jay Olshansky, profesor la Școala de Sănătate Publică a Universității din Illinois, Chicago și membru al consiliului de administrație al American Federation of Aging Research (AFAR), s-a concentrat mult timp pe estimarea limitelor longevității umane. De asemenea, a contribuit la cele mai recente analize ale datelor de validare din Zonele Albastre ale Planetei.
În importantul său studiu din 2024, publicat în „Nature Aging”, intitulat „Prelungirea radicală improbabilă a vieții la oameni”, susține că atunci când o populație atinge un procent suficient de mare de indivizi peste 65 de ani, procesul biologic al îmbătrânirii devine principalul factor de risc de deces.
L-am întâlnit pe Olshansky pe marginea Summitului Longevității de la Milano și l-am întrebat care sunt implicațiile studiului său asupra speranței de viață umane.
„Întrucât îmbătrânirea este în prezent imuabilă, aceasta înseamnă că creșterea speranței de viață va încetini inevitabil, cu excepția cazului în care ar fi modificată cumva. Am prezis acest lucru în 1990 (în articolul nostru din „Science”) și l-am demonstrat definitiv cu acest studiu din „Nature Aging”. Rata critică de supraviețuire a fost atinsă în majoritatea populațiilor naționale longevive”.
Reporter: Care este limita biologică pe care o pot atinge oamenii, conform cercetărilor dumneavoastră?
Jay Olshansky: În absența unor încercări eficiente de a încetini îmbătrânirea, limita este de aproximativ 90 de ani pentru femei și 84 pentru bărbați, sau aproximativ 87 de ani pentru ambele sexe.
Reporter: Conform datelor recente ISTAT, speranța de viață la naștere în Italia este acum de 81,7 ani pentru bărbați și 85,7 ani pentru femei. Există descoperiri medicale care ne-ar putea împinge dincolo de pragul de 87 de ani? În ce domenii?
Jay Olshansky:Da, se depun eforturi pentru a încetini îmbătrânirea biologică, dar aceasta nu este o perspectivă cu efecte sau rezultate imediate.
Reporter: Un studiu publicat anul acesta în „Nature Communications” de un grup condus de Florian Bonnet analizează datele privind longevitatea defalcate pe macroregiuni europene și susține că, privind cifrele în acest fel, este încă posibil să se îmbunătățească speranța de viață la naștere, deoarece unele regiuni continuă să înregistreze progrese constante. Care este părerea dumneavoastră despre asta?
Jay Olshansky: Cu siguranță, este posibil; de fapt, aș fi surprins dacă nu s-ar observa îmbunătățiri suplimentare. Cu toate acestea, dacă nu intervenim asupra procesului de îmbătrânire, progresul în creșterea speranței de viață va încetini.
Reporter: Studiul Bonnet și colab. citat mai sus analizează cauzele mortalității care influențează longevitatea în anumite zone și, mai degrabă decât factorii biologici, constată inegalități socioeconomice care influențează stilurile de viață sau determină așa-numitele „decese cauzate de disperare”. Sunteți de acord cu analiza?
Jay Olshansky: Da, exact aceasta a fost teza noastră într-un articol din 2005 publicat în „New England Journal of Medicine”, în care am prezis că obiceiurile nesănătoase ale generațiilor mai tinere vor duce la o inversare a tendințelor anterioare ale speranței de viață. Știm despre acest fenomen de peste 20 de ani.
Olshansky, în vârstă de 72 de ani, explică faptul că omenirea și-a câștigat deja bătălia pentru o viață lungă și trebuie acum să se concentreze pe calitatea anilor noștri, mai degrabă decât pe cantitatea lor.
Reporter: Ce putem face individual pentru a trăi bine și, dacă este posibil, mult timp?
Jay Olshansky: Faceți mișcare, consumați o dietă echilibrată, evitați factorii de risc care ne scurtează anii (de exemplu, fumatul, obezitatea etc.) și este important să aveți părinți longevivi.
Reporter: Și ce este superfluu?
Jay Olshansky:Evitați orice produs care pretinde că încetinește, oprește sau inversează procesul de îmbătrânire. Acest lucru ar putea fi posibil în viitor, dar nu există dovezi care să susțină acest lucru în acest moment.
Reporter: Ce faceți personal pentru a rămâne sănătos?
Jay Olshansky: Evit sau minimizez majoritatea factorilor de risc care scurtează viața, iau foarte puține medicamente, fac controale regulate, mersul pe jos și cu bicicleta sunt principalele mele forme de exercițiu (am fost alergător de maraton), consum foarte puțin zahăr (sau deloc) și urmez o dietă strictă. S-ar putea să slăbesc câteva kilograme, dar este puțin probabil ca acesta să fie un factor de risc semnificativ pentru mine.
Reporter: Studiile dumneavoastră despre longevitate și limitele duratei de viață umane v-au schimbat în vreun fel relația cu moartea? Vă gândiți vreodată la asta?
Jay Olshansky: Mă gândesc la asta, dar o consider ultima mare aventură. Sunt prea ocupat să trăiesc și să mă bucur de viață ca să mă îngrijorez de moarte.
(Material realizat cu sprijinul Rador Radio România)
