Lupta pentru putere izbucnește în Iran, clericii radicali și liderii militari luptând pentru control după moartea ayatollahului. Scenariul înfiorător care ar putea face Iranul și mai periculos

Moartea liderului suprem al Iranului, Ali Khamenei, după ce Israelul ar fi aruncat 30 de bombe asupra complexului său fortificat, zguduie din temelii Republica Islamică. Este un cutremur politic și religios care deschide o falie periculoasă în inima regimului de la Teheran, dominat de ayatollah încă din 1989.

Iranul ar putea fi condus de generali u de ayatollahi/FOTO:X

Dispariția sa lasă un vid de putere pe care sistemul teocratic trebuie să îl umple rapid, pentru a evita alunecarea în haos. Însă problema este că nu există un succesor evident, un nume care să unească toate facțiunile – clericii, armata, Gardienii Revoluției și elita politică. Mai mult, unele dintre figurile vehiculate ar fi putut fi, la rândul lor, lovite în bombardamente.

Favoritul de altădată, fostul președinte ultraconservator Ebrahim Raisi, considerat ani la rând moștenitorul natural al liderului suprem, a murit în mai 2024, într-un misterios accident de elicopter.

Un posibil succesor, dacă a supraviețuit bombardamentului, este Mojtaba Khamenei, fiul în vârstă de 55 de ani al ayatollahului. O figură influentă, dar discretă, apropiată de cercurile dure ale puterii, Mojtaba nu a deținut niciodată o funcție guvernamentală oficială.

Tot mai mulți analiști vorbesc însă despre un scenariu mai sumbru: o preluare a puterii de către Garda Revoluționară Islamică (IRGC), ceea ce ar însemna trecerea de la o teocrație controlată de cler la o conducere militară fățișă. CIA ar fi evaluat că, în cazul unei „lovituri de decapitare”, Iranul ar putea ajunge pe mâna unor comandanți neînduplecați ai Gardienilor Revoluției.

Viitorul țării ar putea fi decis de generali, nu de ayatollahi

Suzanne Maloney, vicepreședinte al Brookings Institution, avertizează că viitorul țării ar putea fi decis de generali, nu de ayatollahi. Iar asta ar însemna nu doar reprimări și mai brutale ale protestelor interne, ci și o sfidare continuă a presiunilor americane privind programul nuclear.

Există, totuși, și varianta unui lider capabil să negocieze cu Washingtonul. Un nume rostit tot mai des este cel al lui Ali Larijani, fost ofițer IRGC, fost președinte al Parlamentului și considerat „eminența cenușie” a sistemului. În ultimele săptămâni, Khamenei i-ar fi delegat atribuții sporite, marginalizându-l pe actualul președinte, Masoud Pezeshkian.

O altă posibilă punte de dialog ar fi Mohammad Bagher Ghalibaf, actualul președinte al Parlamentului, apropiat de Mojtaba Khamenei și de aripa dură a IRGC.

Constituția iraniană, prin articolul 111, prevede că, în cazul morții liderului suprem, puterea este preluată temporar de un consiliu format din președinte, șeful justiției și un jurist din Consiliul Gardienilor. Noul lider ar urma să fie ales de Adunarea Experților – un for de 88 de membri, validați în prealabil de Consiliul Gardienilor, din care jumătate au fost numiți chiar de Khamenei.

Dezbaterea privind succesorul se va purta, inevitabil, cu ușile închise.

Printre numele vehiculate în culise se află ayatollahul Alireza Arafi, șeful seminariilor religioase, Gholam-Hossein Mohseni-Ejei, conducătorul sistemului judiciar, sau Mohsen Qomi, consilier apropiat al liderului suprem. Sunt menționați și Mohsen Araki ori Hashem Hosseini Bushehri, figuri influente în establishmentul religios.

«Khameneism fără Khamenei»

„Promovarea unuia dintre favoriții lui Khamenei ar însemna perpetuarea echilibrului actual de putere – un fel de «khameneism fără Khamenei»”, avertizează Maloney.

După moartea lui Khamenei, Iranul se află în fața celei de-a doua tranziții majore de la Revoluția Islamică din 1979. În 1989, el i-a succedat fondatorului Republicii Islamice, Ruhollah Khomeini.

Astăzi, în spatele zidurilor groase de la Teheran, se joacă viitorul unei națiuni de peste 80 de milioane de oameni. Întrebarea nu este doar cine va urma, ci dacă Iranul va deveni și mai dur, mai militarizat și mai imprevizibil într-o regiune deja aprinsă.