Marian Godină îl acuză pe Gelu Duminică că „face praf limba română” și „debitează prostii public”
Polițistul și creatorul de conținut Marian Godină l-a atacat marți, 5 august, pe sociologul Gelu Duminică, pe care îl acuză că „face praf limba română” și „debitează prostii public”. Replica acestuia nu a întârziat, iar sociologul crede că antipatia lui Godină se datorează modului în care a criticat anterior o poziționare a acestuia față de un eventual abuz al poliției brașovene, scrie Ziare.com.
„Domnul Gelu Duminică e sociolog și profesor la Facultatea de Sociologie. Profesor, da? Predă studenților. Ba mai mult, ține cursuri și cu cadre didactice. De mult timp îl bănuiesc de impostură pe acest domn, care, pe lângă prostiile pe care adesea le debitează public, face praf limba română cam de fiecare dată când are ceva de zi. Mai jos e doar un exemplu, dar unul grosolan, rușinos până și pentru un elev de gimnaziu, cu atât mai mult rușinos pentru un profesor. Cam aici suntem cu educația în România,” a scris polițistul și creatorul de conținut Marian Godină pe Facebook marți.
Textul criticat de Godină îl vizează pe Călin Georgescu. În el, sociologul „mâncase” cuvântul „nici” înainte de „domnia sa, și nici soția sa, nu are job și nu a primit vreo donație,” alături de o folosire a virgulelor pe grabă.
Tensiunile au continuat și în comentarii, unde Gelu Duminică a răspuns la criticile lui Godină simplu: „jenant: )). Însă trebuie să recunosc că sentimentul de impostură este reciproc.” Polițistul a răspuns „da, chiar sunteți jenant.”
Gelu Duminică: „Eu prost sunt deseori, numa' că...”
Sociologul consideră că antipatia polițistului la adresa sa este legată de o poziție din 2020, când a criticat modul în care Godină a căutat scuze poliției pentru un potențial „abuz evident.”
„Acum ceva vreme, am reacționat la o poziție publică a domnului Godină care cauționa un abuz evident al Poliției. Se pare că domnia sa nu a luat-o sportiv și a început să caute chestii cu care să arate cât sunt de prost. Eu prost sunt deseori, numa' că domnul în cauză a ales să se ia de o „greșeală gramaticală” pe care am făcut-o într-o postare despre dl Georgescu. Au încercat mulți să-i spună că nu e chiar așa, că trebuie să înțeleagă textul în nota care e scris, etc., însă domnia sa a mers tot înainte cu Batman-Batman,” a replicat Gelu Duminică tot pe Facebook.
„I-am explicat și eu pe privat că poate-poate, însă omul tot pornit e. Cum a simțit nevoia să comenteze și pe pagina mea, zic să pun și aici (în primul comentariu) ce i-am scris pe privat. În rest, să-i trăiască familia și alpaca!”, a răspuns Duminică.
Sociologul a publicat și mesajul privat complet pe care i l-a trimis lui Godină în urma criticilor primite, prezentat mai jos integral, fără verificarea punctuației și a unor eventuale greșeli de scriere.
Mesajul privat trimis de Gelu Duminică lui Marian Godină:
„Am scris mai devreme un mic text cu referire la dl Georgescu care v-a stârnit ”furia” și m-ați catalogat, mai mult sau mai puțin direct, analfabet. Cum am acceptat deja, în multe alte cazuri, că am momente în care faultez limba română (din grabă, ca urmare a unui typo sau chiar ca urmare a unei slabe cunoașteri a unor reguli gramaticale), pot fi de acord cu multe critici venite din această zonă. Și vă asigur că învăț din fiecare dintre ele! De data asta însă, cred că v-ați transformat din polițist la rutieră în polițist al gramaticii, fără a ține cont de ”litera și spiritul” postării încriminate.
Scurt, cu permisiunea dv, explic de ce cred că v-ați grăbit:
Fraza incriminată este următoarea: ”Că din informațiile publice, domnia sa, și nici soția domniei sale, nu are job și nu a primit nicio donație....”
Ce nu ați vrut să înțelegeți este stilul postării (ironic-retoric), accentul ce se dorea a fi pus pe dl Georgescu și nevoia de a menține fluiditatea textului.
Să le luăm pe rând:
1. Chiar dacă fraza conține două subiecte („domnia sa” și „soția domniei sale”), ordinea și structura pun accentul pe primul. „Domnia sa, și nici soția domniei sale...” Această formulare permite ca predicatul să fie acordat doar cu „domnia sa”, „soția” fiind menționată tangențial sau în mod suplimentar (v-a explicat foarte corect dna Oana Ursache). Așadar, verbul „are” se referă în mod principal la „domnia sa”. Gramatical, e un caz tipic de ceea ce se numește acord sintactic parțial, influențat de intenția stilistică. Lucru care nu numai că este acceptat, ci gramatical permis.
2. Construct stilistic cu intenție de ironie sau subtext - În registrul fin ironic în care textul s-a dorit a fi formulat, uneori se folosește singularul intenționat, pentru a sugera că cele două persoane sunt o „unitate” sau că al doilea subiect e decorativ. Și acest lucru vi s-a explicat de dna Ursache (care, btw, este chiar o foarte bună specialistă în științe filologice).
3. Evitarea ambiguității sau fluidizarea frazei - Uneori, acordul la plural poate complica sau rupe fluxul frazei. Singularul oferă o simplitate ritmică, mai ales în exprimări sarcastice sau retorice, așa cum este cazul acestei postări.
Nu sunt singurul care v-a atras atenția că folosirea singularului în acest tip de construcție nu e neapărat greșită, ci este o alegere stilistică cu rol ironic, retoric sau de accentuare, acceptată și utilizată foarte des în comunicarea orală și, din ce în ce mai des, în comunicarea scrisă. Și corectă, în acest context, gramatical. Pentru că gramatica oferă reguli, însă stilul știe când și cum să le „negocieze”.
Limba e vie, dle Godină! Și, mai presus de toate, gramatica e un instrument, nicidecum o armă. ”Corectarea” cu empatie și înțelegere e bună. Dar transformarea ei într-o armă distruge ceea ce contează cu adevărat: ideea. Și spune ceva despre cel care ”corectează”....
Cu amiciție,
Gelu”
