Cazurile soldaților ruși care aleg să dezerteze se înmulțesc cu fiecare an, potrivit organizației Go Through the Forest, un grup de exilați ruși care ajută bărbații ruși să evite serviciul militar, relatează The Times, care publică mărturii ale dezertorilor.

Kremlinul nu publică statistici oficiale, însă cifrele arată că mai mulți soldați decât oricând își părăsesc posturile, priși între brutalitatea războiului și cruzimea comandantilor.

În vara acestui an, numărul soldaților ruși care au dezertat era de aproape șase ori mai mare decât în ianuarie 2024, iar rata anuală pare să se fi dublat, potrivit organizației ucrainene de informații open-source Frontelligence Insight, care a făcut estimări în baza documentelor interne ale unităților ruse. Potrivit acestora, 70.000 de soldați vor abandona armata rusă în acest an, aproximativ 10% din forțele ruse din Ucraina.

Cum accesul presei occidentale la partea frontului controlată de Kremlin este restricționat, mărturiile dezertorilor sunt printre singurele modalități de a afla din prima sursă despre experiența soldaților ruși în războiul declanșat de Rusia în Ucraina.

Nikolai

Avocat dintr-un oraș industrial din extremul est al Rusiei, bărbatul , în vârstă de 34 de ani, spune că s-a trezit pe front „din prostie” - a semnat un contract după ce afacerile sale s-au năruit din pricina sancțiunilor.

„Trump venea la putere și toată lumea spunea că războiul se va termina. Pe valul acela, mulți oameni s-au înrolat. La fel și eu.”

După zece zile de instrucție la o bază locală, a fost transportat via Rostov la o tabără de instrucție din Mariupol, în estul Ucrainei. Acolo, și-a dat seama de consecințele deciziei sale.

„Când semnezi un contract, nu mai poți pleca. E ca o formă de sclavie modernă. Nu ai niciun drept. Îți iau telefonul, pașaportul și documentele. E aproape imposibil să evadezi”, spune el.

După o perioadă pe care a descris-o drept neobișnuit de lungă în tabăra de antrenament, a fost repartizat într-o unitate de asalt și, trimis pe front. „Toată lumea știe că o unitate de asalt echivalează cu moartea”, spune el. În cea mai mare parte a verii, unitatea sa a menținut pozițiile defensive și nu a avansat. Totuși, au suferit pierderi grele din cauza dronelor, artileriei și minelor ucrainene”.

Condițiile pe frunte sunt crunte: cadavrele, lipsa apei, moarte peste tot.

„Mergi pe poteci presărate cu cadavre: unele ale noastre, altele ale lor. Nimeni nu le evacuează, așa că putrezesc acolo. Era vară, așa că mirosul cadavrelor se simțea peste tot”.

Când a venit ordinul de avansare, Nikolai ajunsese deja la capătul puterilor. Avea trei opțiuni: să se sinucidă, să se predea sau să găsească o cale de a ajunge la un spital militar.

Camarazii săi i-au prezentat metodele cele mai bune în acest scop.

Un soldat mobilizat, care supraviețuise pe front mai mult decât colegii săi, i-a spus lui Nikolai că grenadele funcționează, dar „nu orice grenade” - în niciun caz așa-numitelele grenade „lemon”, al cărui șrapnel grosier este susceptibil să rupă artere și ligamente importante, ci grenadele RGD-5 de fabricație sovietică: acestea se sparg în bucăți mai mici, ceea ce le face o alegere mai buna. Așa au devenit acestea populare printre dezertori.

Alte opțiuni pentru Nikolai: călcarea pe o mină ucraineană „petal” sau „gingerbread”.

Dar a ales prima variantă: Nikolai și-a părăsit poziția, a mers până la cea mai apropiată așezare și, cu o grenadă RGD, și-a provocat o rană la braț.

„Sigur că a fost înfricoșător. Dar nu voiam să lupt. Aveam de ales între un glonț în cap și așa ceva. Știi că un șobolan își poate roade propria labă pentru a supraviețui. A fost înfricoșător, dar nu atât de dureros.

C degetele rupte și carnea sfâșiată, s-a târât până la cel mai apropiat punct de evacuare pentru răniți. După care a primit concediu medical și a fugit din Rusia.

„Conducerea rusă nu este deloc pregătită să discute despre pace. Pierderile sunt pur și simplu enorme, monstruoase”, spune Nikolai, explicând că Rusia folosește negocierile pentru a încuraja înrolările

„Trump s-a întors, [trimisul special al SUA Steve] Witkoff vine aici, totul se va termina în curând. Deci, ce e rău în a semna un contract?”, rezumă el argumentul conducerii ruse.

Alexander

Înainte de a fi recrutat, Alexander, în vârstă de 21 de ani, un conductor de tren, susține că avea o poziție „anti-război”.

A fost chemat la serviciul militar în toamna anului trecut, împreună cu mii de tineri, fiind repartizat într-o unitate ceremonială dintr-un mare oraș din sudul Rusiei, sarcina lui fiind de a sta de veghe și a participa la înmormântările celor morți.

Apoi a făcut „cea mai gravă și mai mare greșeală” din viața lui și, la începutul acestui an, a decis semneze un contract.

Pentru un tânăr fără casă, mașină sau rețea de sprijin, banii erau atractivi.

În scurt timp, a fost trimis la un post de comandă din regiunea Donețk, unde trebuia să se ocupe de hartaunui sector de luptă. De două ori pe săptămână, tipărea o hartă, pe care marca pozițiile rusești și ucrainene.

A fost martor la modul în care ofițerii își înșelau propriii superiori, spune el. De pildă, când generalul Gerasimov, comandantul suprem al armatei ruse, urma să viziteze Belarusul împreună cu o delegație, Alexander a primit o sarcină neobișnuită: „Am primit un fișier electronic. L-am deschis și șeful meu mi-a spus să printez hărțile din acest fișier trimis de statul major general. Acestea erau diferite de hărțile noastre cu câțiva kilometri. Era o minciună sfruntată.”