Mihail Gorbaciov, care fost ales ca prim președinte al Uniunii Sovietice la 15 martie 1990, a dărâmat Cortina de Fier și a intrat în istorie cu „Glasnost” și „Perestroika“. El a pus capăt cursei înarmării dintre Uniunea Sovietică şi Statele Unite şi, prin urmare, Războiului Rece.

Mihail S. Gorbaciov s-a născut la 2 martie 1931 într-o familie de țărani într-un sat din sudul Rusiei. A absolvit Facultatea de Drept a Universității de Stat „M. V. Lomonosov” din Moscova în 1955. În 1952 a fost primit în PCUS, iar în 1953 s-a căsătorit cu Raisa Maximovna Titarenko, studentă la Facultatea de Filosofie a aceleiași Universități.

A lucrat pentru puțină vreme la procuratura din orașul Stavropol, iar, mai apoi, pe linia organizației de Komsomol din postura de adjunct al șefului Secției de Propagandă a Comitetului de Komsomol al ținutului Stavropol.

În perioada 1966-1968 a condus Comitetul orășenesc de partid Stavropol, iar în anii 1968-1970 a fost secretar al Comitetului de ținut Stavropol al PCUS. În aprilie 1970 a fost ales prim-secretar al Comitetului de ținut Stavropol al PCUS la recomandarea fostului prim-secretar L. N. Efremov și a lui F. D. Kulakov, devenit secretar cu probleme agrare al CC al PCUS, iar în 1971 a devenit membru al CC al PCUS.

În 1967, Mihail S. Gorbaciov a absolvit cursurile fără frecvență ale Facultății de Științe Economice din cadrul Institutul Agronomic din Stavropol. În noiembrie 1978 a devenit secretar cu probleme agrare al CC al PCUS în locul lui F. D. Kulakov, care decedase, scrie Constantin Corneanu doctor în istorie, în cartea „Mihail Gorbaciov, omul care a oferit enorm omenirii“.

În 1980, Gorbaciov a fost numit membru cu drepturi depline al Biroului Politic al Partidului Comunist de la Moscova. După moartea lui Andropov și apoi a succesorului acestuia, Konstantin Chernenko, Gorbaciov a devenit secretar general al partidului și lider al țării în martie 1985.

Instruit de KGB

Referindu-se la relațiile dintre KGB și Mihail S. Gorbaciov, fostul ofițer KGB Oleg Gordievski scria: „În timpul ultimelor două luni de viață ale lui Cernenko, KGB-ul a depus mari eforturi pentru a-l instrui pe Gorbaciov, astfel încât el să poată impresiona Biroul Politic cu nivelul cunoștințelor sale în domeniile cele mai diverse. (...) În perioada inițială a administrației sale, în care a acordat un puternic suport KGB-ului, Gorbaciov s-a ridicat la înălțimea celebrei descrieri pe care i-o face Gromîko: «un om cu zâmbet prietenos și cu dinți de oțel», conform volumului „KGB. Istoria secretă a operaţiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov“ scris de Christopher Andrew, Oleg Gordievski.

„Noua stea roșie a estului“

În 1984, Mihail S. Gorbaciov a efectuat o vizită în Marea Britanie unde a impresionat asistența occidentală, implicit pe premierul britanic Margaret Thatcher, care a descoperit în el o persoană cu care se putea discuta în contradictoriu, dar se puteau face și afaceri. Jurnalistul Gerd Ruge consemnează: „Opinia publică engleză îl omagia ca pe un «copil-minune» și ca pe o nouă stea roșie a Estului. Uimită, lumea occidentală descoperea un conducător sovietic de stil nou, un om dinamic, care lăsa o cu totul altă impresie decât bătrânii săi predecesori și care și ca înfățișare părea să reprezinte o Uniune Sovietică schimbată”.

Ofițerii CIA menționau în biografia oficială a lui Mihail S. Gorbaciov, întocmită pentru uzul președintelui SUA, următoarele: „Când Gorbaciov a condus o delegație sovietică într-o vizită de schimb la Parlamentul Britanic, în decembrie 1984, însoțit de către rafinata sa soție, a demonstrat simț al umorului, inteligență vioaie și stil sofisticat, care l-au făcut imediat o senzație media.

Chiar Margaret Thatcher, primul ministru, al cărei anticomunism este dincolo de orice îndoială, a fost foarte impresionată de el și a remarcat: «Îmi place domnul Gorbaciov. Putem face afaceri împreună»” . Referindu-se la relația dintre viitorul secretar general al PCUS și KGB, Oleg Gordievski scria: „KGB-ul îl susținea pentru că el era omul nou, un om al viitorului, un om cinstit care avea să lupte cu corupția și cu alte aspecte negative ale societății sovietice”.

Mihail S. Gorbaciov a avut drept obiectiv primordial modernizarea, iar nu destructurarea sistemului comunist. În plenul CC al PCUS, în 1987, a lansat conceptul de „glasnosti“ („acțiunea de a face public” și nu „transparență”) și a criticat aspru epoca lui Leonid I. Brejnev, caracterizând-o ca fiind una de stagnare.

„Perestroika” şi „glasnosti” au contribuit în mod substanţial la reformarea URSS-ului, favorizînd o „nouă gândire politică” în domeniul relaţiilor internaţionale. Conceptul de „Casă Comună Europeană” avea să devină unul dintre obiectivele strategice a politicii externe ale lui Mihail S. Gorbaciov şi va influenţa reconfigurarea relaţiilor internaţionale în anul 1989, scrie doctorul în istorie Constantin Corneanu.

Tratativele diplomatice pentru unificarea Germaniei şi amplificarea procesului de integrare economică, politică şi monetară a statelor membre ale CEE, având drept ţintă naşterea UE de astăzi, au fost favorizate de de această „nouă gândire politică” în domeniul relaţiilor internaţionale a liderului URSS.

Pe 25 decembrie 1991, Mihail Sergheievici Gorbaciov şi-a prezentat demisia din calitatea de preşedinte al URSS. „Îmi părăsesc postul cu nelinişte. Dar şi cu speranţă, cu încredere în voi, în înţelepciunea şi forţa voastră de spirit. Suntem moştenitorii unei mari civilizaţii şi, în prezent, depinde de toţi şi de fiecare în parte ca ea să renască la o nouă viaţă, modernă şi demnă”, declara Mihail S. Gorbaciov în faţa presei şi, implicit, a compatrioţilor săi.

Ziarul „Moskovskaia Pravda” scria, la 26 decembrie 1991, că „perestroika ne-a adus libertatea cuvântului şi a gândirii”, şi, totodată, perestroika „ne-a dăruit şi ne-a spulberat multe speranţe“.

Mihail Gorbaciov a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1990. A murit la 30 august 2022.