Mihail Șișkin este unul dintre ceimai importanți scriitori ruși de astăzi, cunoscut ca un critic profund al trecutului sovietic și al actualului regim de la Kremlin. Din 1995 trăiește în Elveția. Romanele lui Șișkin continuă marea tradiție a literaturii ruse, pe care o consideră „o formă netotalitară de existență a conștiinței în Rusia”. Este foarte citit și iubit în România de mulți ani. Aici l-a consacrat romanul „Scrisorar", apărut la Curtea Veche Publishing, editură care a tradus și a publicat toate cărțile sale.

(Text apărut în exclusivitate pe Contributors.ro)

Acest război nu a început acum, ci în 2014. Lumea occidentală nu a vrut să înțeleagă asta și s-a prefăcut că nu s-a întâmplat nimic înfricoșător. În toți acești ani am încercat, în interviurile și articolele mele, să explic oamenilor de aici cum este Putin. N-am reușit. Iată că acum Putin le-a explicat el însuși totul.

Eu sunt rus. În numele poporului meu, al țării mele, al meu, Putin comite crime înfiorătoare. Putin nu este Rusia. Rusia e încercată de durere și rușine. În numele Rusiei mele și al poporului meu, cer iertare ucrainenilor. Și înțeleg, totodată, că tot ce se face acolo nu poate fi iertat.

După fiecare publicare a articolelor mele în presa elvețiană, la redacție soseau scrisori pline de indignare de la ambasada rusă la Berna. Acum ei tac. Oare își fac bagajele și își scriu cererile de azil politic?

Vreau să mă întorc în Rusia. Dar în ce Rusie? În Rusia lui Putin nu se poate respira – duhoarea cizmei polițienești e mult prea puternică. Mă voi întoarce în țara mea, despre care am scris în scrisoarea deschisă prin care refuzam să reprezint Rusia lui Putin la târgurile de carte internaționale încă în anul 2013 – înainte de anexarea Crimeei și începutul acestui război împotriva Ucrainei: „Vreau să reprezint și voi reprezenta o altă Rusie, a mea, o țară eliberată de impostori, o țară cu o structură guvernamentală care apără nu dreptul la corupție, ci dreptul individului, o țară cu presă liberă, alegeri libere și oameni liberi.“

Spațiul liberei exprimări în Rusia se redusese deja la internet, dar acum până și aici acționează o cenzură militară. Autoritățile au anunțat că orice exprimare critică la adresa Rusiei și a războaielor ei va fi considerată trădare și pedepsită după legi marțiale.

Ce poate să facă un scriitor? Tot ce poate să facă e să vorbească deschis. Să tacă, ar însemna să-l susțină pe agresor. În secolul al XIX-lea cadeții polonezi s-au ridicat împotriva țarismului rus „pentru libertatea voastră și a noastră“. Acum ucrainenii se luptă cu armata lui Putin pentru libertatea voastră și a noastră. Ei nu-și apără doar demnitatea lor, ci demnitatea întregii omeniri. Ucraina apără astăzi libertatea și demnitatea noastră. Trebuie s-o ajutăm cu absolut tot ce putem.

Crima acestui regim constă și în aceea că rușinea pătează întreaga țară. Rusia este acum asociată nu cu literatura și muzica rusă, ci cu copiii căzuți sub bombe. Crima lui Putin constă în aceea că i-a otrăvit pe oameni cu ură. Putin o să dispară, dar suferința și ura s-ar putea să mai dăinuie multă vreme în sufletele noastre. Și numai arta, literatura, cultura vor putea ajuta la îndepărtarea acestei traume. Dictatorul își va încheia mai devreme sau mai târziu viața josnică și inutilă, dar cultura va continua – așa a fost întotdeauna, așa va fi și după Putin. Literatura nu trebuie să fie despre Putin, literatura nu trebuie să explice războiul. Războiul nu poate fi explicat: de ce niște oameni ordonă unui popor să-l ucidă pe un altul? Literatura este ceea ce se opune războiului. Adevărata literatură este întotdeauna despre nevoia omului de a iubi, nu de a urî.

Ce ne așteaptă? În cel mai bun caz, nu va fi război nuclear. Aș vrea foarte mult să cred că acestui nebun nu i se va permite accesul la butonul roșu sau că unul dintre supușii săi nu-i va îndeplini acest ultim ordin. Dar ăsta pare să fie singurul lucru bun la care ne putem aștepta. Federația Rusă ca țară va înceta să existe pe hartă după Putin. Procesul de prăbușire a imperiului va continua. Cecenia va fi urmată și de alte popoare și regiuni în declararea independenței. O să înceapă o luptă pentru putere. Populația n-o să vrea să trăiască în haos, și din nou va apărea nevoia unei mâini de fier. Chiar și la cele mai libere alegeri – dacă vor avea loc vreodată – va ajunge la putere un nou dictator. Și Occidentul îl va susține, pentru că el va promite controlul asupra butonului roșu. Și cine știe, poate că apoi totul se va repeta.” Citeste articolul si comenteaza pe Contributors.ro

Distribuie Distribuie Comentarii