Mircea Lucescu, tehnicianul lui Zenit Sankt Petersburg, cel mai vârstnic dintre antrenorii implicați în actuala ediție a Europa League, a declarat pentru site-ul UEFA că este "foarte recunoscător" fotbalului și că în copilărie, cum venea dintr-o familie foarte săracă, a avut puține opțiuni.

"E o viață intensă. În orice alt domeniu de activitate e foarte greu să găsești ceea ce se întâmplă în fotbal. (...) Un antrenor e bun în funcție de ultimul lui rezultat. Dacă rezultatul e bun, ești cel mai mare din lume. Dacă nu e bun, ești cel mai puțin popular om din lume, mai ales în rândul suporterilor", a spus Lucescu, în vârstă de 71 de ani.

"E o meserie foarte grea. Am iubit însă fotbalul din copilărie. N-am avut prea multe opțiuni — eram dintr-o familie cu mulți copii și eram foarte săraci, asta se întâmpla imediat după război. Așa că singurul joc pe care-l puteam practica era fotbalul. Tot ce am realizat s-a datorat fotbalului și sunt foarte recunoscător acestui joc", a afirmat tehnicianul.

"Pasiunea pentru fotbal m-a ajutat să-mi păstrez entuziasmul", a spus Lucescu, care a început să antreneze când avea 28 de ani.

"Am avut întotdeauna jucători foarte tineri, la Corvinul Hunedoara, la naționala României, la Dinamo București sau în Italia, la Brescia, unde l-am avut pe Andrea Pirlo, care avea 16 ani. Am strâns atâta experiență ca jucător și căpitan al naționalei României, încât am știut că trebuie să o transmit generației următoare", a pus fostul selecționer al "tricolorilor".

"Imediat cum a fost posibil, în 1990, după căderea comunismului, am plecat din România. Veneam dintr-o țară comunistă unde erau reguli foarte stricte, așa că atunci când am pășit prima dată într-o lume democratică exista o mare responsabilitate. Campionatul Italiei era foarte greu, dar m-am obișnuit și apoi a devenit mai ușor. M-am întors în România pentru un an și jumătate, după aceea am plecat din nou, știind însă mai multe lucruri și având mai multă încredere în mine. Așa am ajuns la Galatasaray și la Beșiktaș, echipe cu care am luat titlul. Apoi, după o lungă perioadă de explorare, de vreo trei ani, am hotărât să plec la Donețk", a menționat Lucescu.

Cei 12 ani petrecuți la Șahtior au însemnat "o perioadă extraordinară, cu câteva performanțe mari (câștigarea Cupei UEFA în 2009 — n. r.), cu un stadion întotdeauna plin", a spus Lucescu. El a amintit că Șahtior s-a bazat în mare măsură pe brazilieni, mai ales mijlocași și atacanți, veniți când erau foarte tineri și apoi vânduți la echipe din vest.

Tehnicianul a vorbit și despre Zenit. "Filosofia mea a fost întotdeauna să fac să evolueze un anumit tip de jucător, a fost întotdeauna să joc un fotbal ofensiv. Am fost atacant. Noi am încercat (la Zenit — n. r.) să schimbăm puțin stilul, mai ales fiindcă atât Hulk cât și Ezequiel Garay și-au dorit foarte mult să plece. A trebuit să schimbăm abordarea și să contăm mai mult pe un efort colectiv, bazat pe o organizare foarte bună și mai ales pe implicarea tuturor jucătorilor în faza de atac. Mai avem de lucrat la acest capitol. Totuși, lucrurile merg foarte bine, fiindcă Șahtior continuă să câștige, cu exact aceiași jucători, iar Zenit încearcă să rămână la un nivel care să fie pe placul celor din jurul nostru", a spus Lucescu.

AGERPRES (autor: Mircea Lazaroniu; editor: Adrian Drăguț, editor online: Simona Aruștei)