Mitul metalului de la Govăjdia din Turnul Eiffel, contrazis de documente
Deși a fost scos din uz de mai bine de un secol și este recunoscut încă din perioada interbelică drept un reper al patrimoniului industrial național, Furnalul de la Govăjdia a rămas în memoria colectivă mai ales printr-o poveste spectaculoasă, a cărei origine exactă nu a fost stabilită niciodată. Potrivit acesteia, fonta produsă aici ar fi fost folosită la turnarea picioarelor Turnului Eiffel din Paris, ridicat între anii 1887 și 1889 cu prilejul Expoziției Universale.
Această tradiție orală a traversat deceniile și a ajuns chiar să fie menționată în lucrări de istorie a siderurgiei. Un posibil sâmbure al confuziei îl reprezintă faptul că, la Expoziția Universală din 1889 din capitala Franței, au fost prezentate și produse ale industriei fierului din zona Hunedoarei. Realitatea istorică consemnată pe site-ul oficial al Turnului Eiffel arată însă cu totul altceva: metalul utilizat pentru celebrul edificiu parizian nu a venit din Transilvania, ci din regiunea Lorena, aflată în estul Franței, fiind fabricat de uzinele Fould-Dupont din localitatea Pompey, situată lângă Nancy.
Cuptorul marelui furnal a rezistat timpului. Foto: Daniel Guță ADEVĂRUL
Un monument vulnerabil într-o vale industrială uitată
Astăzi, Valea Govâjdiei, aflată în apropiere de Hunedoara, oferă imaginea unei zone sălbatice și slab populate, unde pe distanțe de câțiva kilometri sunt presărate vestigiile unei industrii care înflorea în secolul al XIX-lea. De-a lungul văii se mai văd terasamentul vechii căi ferate a „mocănițelor”, precum și barajul și clădirea uneia dintre cele mai vechi hidrocentrale din România.
Construcția căii ferate miniere a avut loc spre finalul secolului al XIX-lea, pe un traseu de 16 kilometri care cobora de la minele și carierele din Ghelari până la Uzinele de Fier din Hunedoara, situate atunci lângă Castelul Corvinilor. Linia era agățată de versanții stâncoși acoperiți de păduri seculare și includea lucrări de artă remarcabile: la jumătatea distanței, un tunel de aproape 800 de metri străpungea muntele între Valea Zlaștiului și Valea Govâjdiei, completat de poduri și viaducte spectaculoase. Întreaga rețea feroviară a fost însă abandonată începând cu anii 2000.
În acest peisaj izolat se ridică Furnalul de la Govăjdia, construit între 1806 și 1810 pe locul unui atelier vechi de fier, chiar la confluența pâraielor Runc și Nădrab, care dau naștere râului Govăjdia. Deși cuptorul masiv a supraviețuit în interiorul unei clădiri cu o arhitectură neobișnuită, monumentul se află într-o stare tot mai fragilă: acoperișul este degradat, zidurile sunt măcinate de umezeală, iar anexele s-au transformat în ruine. Localnicii și oamenii de cultură au solicitat salvarea lui încă de la mijlocul secolului XX, însă proiectele de restaurare au rămas în mare parte pe hârtie. Chiar și așa, neîngrijit de ani buni, furnalul rămâne un obiectiv turistic important al Hunedoarei și un motiv de mândrie pentru comunitate.
De la apogeul metalurgiei transilvănene la declin
Înainte de ascensiunea Uzinelor de Fier de la Hunedoara, complexul de la Govăjdia a reprezentat unul dintre principalele centre de producție a fontei din Transilvania, funcționând timp de peste un secol. Poziția sa geografică facilita aducerea minereului de fier, aprovizionarea cu mangal și exploatarea forței apei. Importanța sa a crescut și pe fondul dispariției concurenței locale: furnalul de la Toplița a activat doar până în ianuarie 1837, când un incendiu devastator i-a distrus instalațiile, clădirile și stocurile de materiale, din el mai păstrându-se doar fundația.
Activitatea la Govăjdia combina ingeniozitatea epocii cu munca fizică grea. Hala furnalului servea și ca turnătorie, unde muncitorii manevrau fonta încinsă cu unelte rudimentare. Despre sistemul de funcționare avea să scrie mai târziu publicistul Vasile Nicorovici: „O turbină hidraulică punea în mişcare două foiuri mari care suflau aer în furnal, la fel ca într-un atelier de fierărie. Ce distanţă enormă până la cowperele înalte de zeci de metri, care alimentează astăzi furnalele moderne”.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, exploatând minereul extras de la Ghelari, uzina producea anual mii de tone de fontă cenușie. Declinul a început treptat după anul 1884, odată cu inaugurarea primului furnal modern la Uzinele de Fier din Hunedoara. Activitatea de la Govăjdia a fost oprită definitiv în primele decenii ale secolului XX, unele surse indicând anul 1924 drept moment al închiderii.
Cum s-a născut legenda în relatările lui Vasile Nicorovici
Povestea furnalului a fost cercetată îndeaproape de publicistul Vasile Nicorovici într-o perioadă în care la Govăjdia încă mai trăiau foști muncitori ai vechiului cuptor. În volumul său „400 de zile în Orașul flăcărilor”, apărut în 1958 la Editura Tineretului, autorul descria aspectul derutant al edificiului industrial:
„În localitatea Govăjdia, situată pe linia ferată îngustă Hunedoara-Ghelar, există în imediata apropiere a gării, un edificiu cu o arhitectură stranie. În spatele unui portal înalt, arcat, se înalţă un turn subţire de cărămidă roşie. Călătorul neavizat crede mai degrabă că are în faţa lui o biserică părăsită, decât vestigiile unei vechi construcţii industriale” — Vasile Nicorovici
Când a încercat să afle de la oamenii locului datele exacte ale construcției, modul de operare și momentul închiderii, publicistul s-a lovit de informații contradictorii și de povești care alunecau spre mit:
„Am primit răspunsuri din cele mai contradictorii. Unii dintre călători, mai ales cei tineri, nici nu aveau ştire despre existenţa vreunui furnal, deşi treceau zilnic pe-acolo cu trenul. Alţii mă asigurau că furnalul funcţionase pînă în 1914, alţii susţineau că pînă în 1934, iar alţii se jurau că agregatul a mers pînă în 1938. Câte unii, mai pozitivi, mă sfătuiau să stau la discuţie cu bătrînii din partea locului” — Vasile Nicorovici
În absența unor mărturii istorice clare, observa autorul în același volum, folclorul local a completat golurile cu afirmații grandioase: „Dar acolo unde datele certe se pierd în neantul vremii, apare învăluită în ceţuri legenda: «furnalul de la Govăjdia este cel mai vechi din Europa, fonta fabricată la Govăjdia se exporta în Anglia, picioarele Turnului Eiffel din Paris au fost turnate din fonta de la Govăjdia».”
Explorează subiectele:
