Cursdeguvernare.ro , unul dintre cele mai serioase site-uri de analiză economică din România, trage un semnal de alarmă în legătură cu aventurierii aflați acum la guvernare. Merită citit! Mai jos puteți citi și ce scrie Moise Guran despre această analiză pe  Biziday.ro .

Ministrul Muncii, Lia Olguța Vasilescu, a confirmat săptămâna trecută într-o emisiune TV aplicarea creșterilor de pensii și salarii pe următorii patru ani, exact aşa cum sunt ele înscrise în pliantul electoral al principalului partid de guvernare. Aşa cum au fost ele prezentate, se conturează ameninţător o problemă esenţială pentru economia României: sustenabilitatea sistemului de pensii.

Pentru a simplifica înţelegerea cifrelor prezentate, am aranjat pe ani de implementare evoluţia pensiilor şi a salariilor, în ideea de a putea compara ritmurile net diferite de creştere şi orizontul de timp diferit al măsurilor antamate. Cu precizarea că subiectul creşterii SF a pensiilor cu 27% în anul 2021 (+104% faţă de 2016 !), deşi existent în program, nu a fost explicat.

În sinteză, avem de-a face cu beneficii pe considerente de nevoi universal prezumate (se majorează peste cinci milioane de pensii, indiferent de mărimea lor, şi se elimină, în plus față de deducerile deja existente și nu la cei cu venituri mici, alte peste două milioane de contribuţii la sistemul public de sănătate), oferite de stat pe segmentul de populaţie constituit din pensionari (vezi tabelul de mai jos).

Precum şi angajaţilor la minimul pe economie (numărul de salariați care beneficiază de creșterea salariului minim la 1.450 lei, de la 1 Februarie 2017, este 1.269.259) şi salariaţilor bugetari (a căror productivitate este mai greu cuantificabilă), unde s-au anunţat multiple creşteri, combinate într-un fulminant +44% în doar doi ani, ca medie a sectorului bugetar, şi cu un maxim de 3.600 de euro pe lună (deocamdată doar 16.200 de lei) pentru medicii din unităţile de urgenţă.

Practic, ce facem în condiţiile în care deficitul de la sistemul de pensii a ajuns deja la peste patru miliarde de euro anual iar raportul de dependenţă se va înrăutăţi rapid odată ce generaţia decreţeilor de la finele anilor 1960 se va retrage din activitate ?

Păi, facem o majorare de salarii prezumată a fi undeva în jur de 40% şi mărim pensiile cu 60% (v. tabelul).

Potrivit programului de guvernare anunţat, creşterea salariului mediu brut ar urma să rămână sistematic în urma majorării pensiilor, cu excepţia inconsecventă şi inexplicabilă a anului 2018, când ambele ar fi, oricum, duble faţă de creşterea economică prognozată oficial.

Efectul asupra deficitului de la sistemul de pensii urmează a fi contabilizat în alte miliarde de euro deficit anual, acoperite nu se ştie de unde ( ce ziceţi de creşterea rapidă a datoriei publice ?).

”Scorul” privat-stat = 26% – 56%

Mai mult, şi media salarială pe economie, unde sursa esenţială a bugetului este, inevitabil, activitatea din sectorul privat apare debalansată puternic în favoarea bugetarilor, după cum se poate vedea comparând evoluţia salariului mediu brut per total cu cea din sistemul public. Unde, în 2018 ne vom confrunta cu o creştere dublă faţă de nivelul naţional ( +20% faţă de +10%).

Deşi nu se aventurează dincolo de 2019 ( interesantă dispunerea pe ani, cu o perspectivă pe mai mulţi ani pentru pensionari şi pe mai puţin ani pentru salariaţi), se poate cuantifica scorul creşterilor sector privat – sector public pe cei trei ani 2017-2019 la circa 26% – 56% ( dacă nu credeţi, încercaţi o ecuaţie simplă pe baza numărului de salariaţi din fiecare sector şi a creşterilor deja anunţate).

Chiar dacă toate ar putea fi ”bune şi frumoase”, de unde ar putea scoate România o creştere de productivitate în sectorul privat de 26% în trei ani? Şi chiar dacă ar reuşi o asemnea minune, dacă nu măreşte taxele aplicate acestui sector, de unde o să aibă +56% în trei ani pentru bugetari şi +60% în patru ani sau +104% în decurs de cinci ani pentru pensionari ?

În această avalanşă de binefaceri discutabile trecute pe hârtie ar mai fi, totuşi, ceva lipsă. Cum ar fi creşterea REALĂ (în condiţii de stabilitate a preţurilor şi a cursului de schimb) a pensiilor şi a salariilor, adică a puterii lor de cumpărare.

Dacă dintr-o creştere reală de PIB situată undeva pe la 20% în decurs de patru ani se vor putea da salarii reale cu 40% mai mari şi pensii reale cu 60% mai mari, la începutul deceniului viitor Premiul Nobel pentru economie îşi aşteaptă un laureat din România. Oricum, sistemul de pensii va fi atunci ”pe butuci”, iar actualii contribuabili vor regreta că nu s-au născut mai devreme.

*** Ce spune Moise Guran pe  Blogul său, Biziday.ro :

Am citit o analiză foarte interesantă pe Curs de Guvernare, ce arăta că, în esență, este o aberație logică să-ți imaginezi că în patru ani economia poate crește cu 20-25%, salariul mediu poate crește cu 40%, iar pensiile cu 60%… Nu e o aberație, e un truc, că în domeniul ăsta economic nu prea e loc de magie, dar înșelătorii sunt destule…

De fapt, sunt posibile mai multe trucuri, dar unele ies din sfera gogoșeriei și pot intra ușor în cea a hoției. Eu vă spun azi două, după care și eu și dumneavoastră o să ne vedem de ale noastre, iar după niște luni de zile s-ar putea să ne amintim că am mai auzit cândva pe undeva că asta s-ar putea întâmpla.

Dacă țara vrea majorări de pensii și salarii pentru bugetari, economia va da majorări de pensii și salarii pentru bugetari. Asta vă ziceam în campania electorală, explicându-vă încă de atunci (dar cine mă mai auzea în excitația generală produsă de promisiunile creșterii pensiilor și salariilor) că miza reală e modificarea Codului Penal, iar creșterile de venituri pentru bugetari se pot face oricât oricând, din devalorizare.

Știu că nu e cine știe ce magie, dar în orice program socialist devalorizarea monedei e de bază. Intenționat, sau ca efect al unor măsuri, nu contează… dezbaterea e de tip oul sau găina.

Dacă muncești cu 20% mai bine și vrei bani cu 60% mai mult, nu înseamnă neapărat că munca ta este cu 60% mai valoroasă, ci este mai valoroasă doar cantitatea de bani fizici cu care ți se plătește munca. E simplu, asta înțelege toată lumea, dar fiecare se gândește doar la el, la salariul lui, la pensia lui, dă-i dracu pe ceilalți!

În retorica politică, păcăleala e să spui că îți crește economia cu 20% în mod real (sau de exemplu în euro) iar pensiile și salariile bugetarilor îți pot crește și cu 60 și cu 100% dacă vrei, dar nu în euro ci în lei. Am sentimentul că până și Olguța Vasilescu, ministrul Muncii, poate înțelege acest tip de vrăjeală și o suspectez că o folosește cu bună știință.

Pe mine însă altceva mă îngrijorează… Cei de la Curs de Guvernare au remarcat faptul că nici chiar în filozofia simplistă a programului de guvernare al PSD, aberația creșterii artificiale a salariilor, ce ar alimenta astfel fondul de pensii, tot nu explică faptul că pasul de creștere al pensiilor este oricum mult mai mare decât cel al contribuțiilor.

Altfel spus, chiar presupunând că în următorii cinci ani economia va crește cu 30%, nu cu 20%, chiar presupunând că salariul mediu pe economie ar crește în următorii ani cu 50%, nu cu 40%, deficitul fondului de pensii tot ar urca de la patru-cinci miliarde de euro cât este astăzi, până la peste șapte miliarde de euro, în anii următori.

Acest lucru este de neconceput pentru toți analiștii economici, care, atunci când ajung la imposibilități logice, se opresc și râd de pesediști și de aberația lor de program. Aha! Mare greșeală să-i judeci în cheia unei logici legale, nu credeți, nici acum, după tot ce s-a întâmplat? Mie cifra aia de șapte miliarde de euro mi-a dat brusc frisoane și mi-a rămas râsul în gât, căci cam atâtea miliarde s-au acumulat până acum în fondurile de pensii private pilonul II, alea de le strângem noi ăștia mai tineri, contributori și degrabă în stradă săritori! Vă dați seama că naționalizarea lor ar rezolva această problemă? Dar… dar asta ar fi furt, o să ziceți! Măăi, și ce surpriză! Să o ținem minte pe aia cu noapteacahoții! S-ar putea să ne mai folosească!

Distribuie Distribuie Comentarii