Momentele în care omenirea a fost la un pas de al Treilea Război Mondial

Omenirea a fost în repetate rânduri în pragul de a declanșa al treilea război mondial. Unul devastator, un conflict care ar fi putut duce lumea în pragul dispariției.

Al Doilea Război Mondial s-a încheiat oficial pe 2 septembrie 1945, odată cu semnarea actului de capitulare necondiționată a Japoniei, deși în Europa lupta se terminase mai devreme, pe 8 mai 1945, odată cu înfrângerea Germaniei Naziste. A fost cel mai devastator război din istoria lumii. A luat viața a peste 60 de milioane de oameni, atât militari cât și civili.

Însă omenirea nu pare să fi învățat nimic din ceea ce s-a întâmplat în prima jumătate a secolului XX, adică două războaie mondiale, holocaust, masacre, genocid, deportări, crime de război. Spunem asta pentru că nici bine nu se răciseră țevile de tun din al Doilea Război Mondial că Marile Puteri deja își ascuțeau din nou cuțitele. Lumea intrase în faza Războiului Rece, un conflict indirect, prin sfere de influență, dar care a pus omenirea de câteva ori în fața izbucnirii unui al Treilea Război Mondial. De această dată unul și mai devastator, cu arme nucleare, și care cu siguranță dacă ar fi avut loc ar fi provocat distrugeri ireparabile. Poate chiar distrugerea civilizației umane. Iată trei momente din istoria secolului trecut, care ar fi putut provoca în orice clipă un nou război mondial.

Mașinațiunile lui Churchill și un plan secret care putea arunca lumea în aer

După terminarea celui De-al Doilea Război Mondial, lucrurile erau departe de a fi lămurite la nivel mondial. URSS a fost mereu un aliat de conjunctură și de care, ulterior, ceilalți încercau să scape într-un mod brutal. Un exemplu a fost Germania Naziste, care a încheiat un pact de neagresiune cu URSS, iar după ce și-a rezolvat situația pe frontul de vest s-a întors cu toată forța împotriva rușilor. Dar și britanicii, după ce i-au convins pe ruși să li se alăture în războiul contra Germaniei, la finalul marii conflagrații mondiale, au vrut să-i distrugă. Mai precis, Winston Churchill a elaborat un plan secret de atac surpriză asupra trupelor sovietice staționate în Germania. „Pentru a impune voința Statelor Unite și a Imperiului Britanic asupra Rusiei”, preciza Churchill.

Primul ministru britanic era un anticomunist convins. Spunea despre comunism că este „filosofia eșecului, crezul ignoranței și evanghelia invidiei”. În cartea sa „Al Doilea Război Mondial”, Churchill a descris marele conflict ca o „luptă pentru civilizație”, iar în volumul său final a recunoscut că treaba a fost lăsată pe jumătate terminată permițând Uniunii Sovietice să aibă o sferă de influență în lumea postbelică.

Așa că a luat naștere Planul „Unthinkable”( de neimaginat). Acesta presupunea un atac surpriză asupra forțelor sovietice staționate în Germania. Data ipotetică pentru începerea invaziei aliate în Europa de Est controlată de sovietici era programată pentru 1 iulie 1945, cu patru zile înainte de alegerile generale din Regatul Unit. Planul presupunea un atac surpriză cu 47 de divizii britanice și americane în zona Dresdei, în mijlocul liniilor sovietice. Aceasta reprezenta aproape jumătate din cele aproximativ 100 de divizii disponibile cartierelor generale britanice, americane și canadiene la acea vreme.

Totodată această operațiune era secondată de un alt plan secret, care indica modul în care Marea Britanie s-ar fi apărat în cazul în care sovieticii ar fi dat lovituri de răspuns după acel atac. Practic, miza era alungarea URSS din zona Europei Centrale și Est-Centrale.

Acestei planuri au venit și în contextul în care Stalin dădea bănuieli aliaților. Deși se înțeleseseră ca URSS să atace Japonia în joncțiune cu americanii, rușii nu mișcaseră niciun deget. Tocmai de aceea Aliații se temeau ca nu cumva URSS să se alăture, de fapt, Japoniei contra SUA și Marea Britanie. În cele din urmă, însă, planul a fost abandonat. fiind considerat de Comitetul Șefilor de Stat Major Britanic impracticabil din punct de vedere militar, din cauza unei superiorități anticipate a diviziilor forțelor terestre sovietice din Europa și Orientul Mijlociu. Exista riscul unui conflict prelungit. Pe scurt, un al Treilea Război Mondial. Planurile atacului asupra URSS au fost secrete până în 1993. Dar spionii ruși informaseră încă din 1945, pe toți superiorii, că ceva se pregătește contra URSS.

Cuba, rachete nucleare și cele câteva ore care au despărțit lumea de un război

Un al doilea moment incredibil de cotitură în istoria umanității și care putea duce fără discuție la al Treilea Război Mondial, a avut loc în anul 1962 și a rămas cunoscut în istorie drept „Criza Rachetelor din Cuba”.

Cuba este o insulă situată în apropiere de coastele sudice ale Statelor Unite. Până în 1959, producția cubaneză, fie că este vorba despre agricultură sau industrie, era practic controlată de investitorii americani. Totul cu sprijinul dictatorului cubanez Fulgencio Batista. În timp ce turiștii bogați și marii magnați trăiau o viață de lux în flamboiantele orașe cubaneze, marcate de un colonialism pitoresc, populația din mahalale și mai ales din zonele rurale era săracă, analfabetă și mai ales, sătulă de condiția în care se afla. În anul 1959 a avut loc Revoluția Cubaneză iar Fidel Castro a pus mâna pe putere, alungându-l pe dictator.

Fidel Castro a transformat Cuba în țară comunistă, având relații strânse cu URSS. Americanii nu s-au împăcat cu ideea pierderii influenței în Cuba. În plus, modelul cubanez putea fi preluat ușor de celelalte state sud și central americane care trăiau cam în aceleași condiții. Iar asta ar fi creat o mare bolșevică de sorginte sud-americană în preajma Statelor Unite. Tocmai de aceea americani au reacționat. Încă din timpul mandatului lui Eisenhower, americanii au încercat o invazie în Cuba, în 1961.

Acțiunea a eșuat. Următorul președinte al SUA, J.F. Kennedy, s-a declarat un înverșunat militant în rezolvarea crizei cubaneze, percepută ca un atentat la lumea democrată. De poziția Cubei au profitat sovieticii. Hrușciov era nemulțumit și îngrijorat de faptul că în Turcia, dincolo de Marea Neagră, se aflau baze americane, cu rampe de lansare a rachetelor nucleare Jupiter. În acel moment rușii erau inferiori americanilor ca armament intercontinental și se simțeau expuși.

Hrușciov profită de prietenia cu Fidel Castro și face o mutare extrem de periculoasă. În anul 1962, URSS a construit baze pe teritoriul Cubei, dar și rampe de lansare a rachetelor nucleare. Chiar au și fost aduse 80 de rachete nucleare. Rachetele nucleare rusești se aflau la numai 150 de kilometri de coastele Floridei. Un atac ar fi avut efecte devastatoare. Îngrijorarea era și mare, fiindcă sursele de informație și spionaj american au aflat că este vorba despre rachete nucleare SS-4 cu rază de acțiune de peste 2000 de kilometri, care ar fi putut distruge orașe precum Miami sau New Orleans, dar și rachete Sopka, deasemenea ațintite asupra SUA. Alarma s-a dat în Statele Unite după ce s-a aflat că mai multe nave sovietice se îndreptau către Cuba. Kennedy a convocat de urgență Comitetul Executiv al Securității Naționale și au luat în calcul mai multe variante. Președintele american a instituit ultimul nivel al stării de alertă în SUA, pregătind armata pentru un război nuclear.

În tot acest timp navele sovietice pline cu soldați și echipamente militare se apropiau de Cuba. Urma să aibă loc ciocnirea care ducea la un război nuclear.

Sesizând pericolul situației, Hrușciov a făcut primul pas. I-a trimis o scrisoare lui Kennedy, pe 26 octombrie. „Dacă nu v-aţi pierdut autocontrolul şi vă daţi seama la ce se poate ajunge, atunci, Domnule Preşedinte, dumneavoastră şi cu mine trebuie să lăsăm acum capetele funiei cu care aţi legat nodul războiului, căci cu cât tragem mai tare, cu atât nodul va fi mai strâns”, scria liderul sovietic.

Hrușciov promitea retragerea trupelor și a rachetelor nucleare din Cuba. Condițiile puse de ruși erau promisiunea americanilor de a nu invada Cuba și retragerea rachetelor nucleare din Turcia. A urmat o discuție telefonică de aproximativ două ore între cei doi președinți. Nimeni nu știe ce-au vorbit. Cert este că rușii au retras navele, dar și rachetele din Cuba. La fel au făcut și americanii cu cele din Turcia. Omenirea fusese la un pas de război nuclear.

O alarmă falsă care putea produce distrugeri catastrofale

Un alt treilea eveniment care putea conduce lejer la un al Treilea Război Mondial a fost declanșat de o eroare a unui sistem anti-rachetă. Mai precis, în timpul Războiului Rece , sovieticii au conceput un sistem radar de avertizare timpurie menit să urmărească amenințările în mișcare rapidă pentru a putea fi distruse la timp. Sistemul se numea Oko. Pe 26 septembrie 1983, însă, Oko era să provoace un război nuclear. Mai precis, a funcționat defectuos. În jurul orei 00.00, alarmele lui Oko s-au declanșat în mod eronat. Sovieticii au crezut, însă, că o rachetă nucleară americană se îndreaptă către ei. Totodată, sistemul era prevăzut cu o măsură de contracarare a atacului. Adică și rușii răspândeau pe loc cu o salvă de rachete nucelare.

Stanislov Petrov, un ofițer care a ajutat la crearea codului pentru software-ul de avertizare a resetat sistemul. Amenințarea continua să apară. Situația a fost salvată de acest ofițer care a reușit să gândească situația la rece. În loc să urmeze protocolul, care implica alertarea superiorilor din lanțul de comandă, Petrov a așteptat dovezi care să-i confirme situația. Nu au venit dovezile așteptate, iar lucrurile s-au liniștit. Practic, inacțiunea lui Petrov a evitat un dezastru nuclear, dar și un nou război mondial.

Doar 11 zile mai târziu, forțele NATO de la Bruxelles au participat la un exercițiu militar comun care a simulat un răspuns la un ipotetic atac nuclear sovietic. Exercițiul a avut numele de cod Able Archer 83. Aceste exerciții au declanșat paranoia la Moscova.

Bazându-se pe informații dubioase conform cărora o ofensivă NATO împotriva URSS ar putea fi mascată sub pretextul unui exercițiu militar, sovieticii au început pregătirile pentru represalii la scară largă. Apoi, liderul sovietic Iuri Andropov a mobilizat divizii militare întregi, a pus în poziție armele nucleare și a mobilizat o flotă de bombardiere care transportau focoase nucleare. În curând, însă, rușii au realizat că era doar un exercițiu și situația s-a relaxat.