Sfântul Ioan Botezătorul a fost un personaj istoric real. Cel puțin asta spun o serie de specialiști dar și cronicile vremii. Acesta ar fi făcut parte dintr-o comunitate religioasă de pustnici de pe Malurile Mării Moarte. Totodată specialiștii vorbesc și despre adevăratele motive ale martiriului. Pe 29 august, creștinii celebrează Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, o zi cu profunde semnificații religioase.

Din punct de vedere religios, Sfântul Ioan Botezătorul este una din figurile centrale ale creștinismului și islamului. A fost predicator și botezător pe malurile râului Iordan fiind considerat Înaintemergătorul, cel care a pregătit calea venirii lui Iisus Hristos dar și cel care-l relevă lumii pe fiul lui Dumnezeu prin taina botezului. Specialiștii spun că Ioan Botezătorul nu a fost doar un personaj biblic ci și un personaj istoric în carne și oase, doar cu o poveste puțin diferită. Pe baza cronicilor vremii dar și a studiilor, specialiștii pretind că au găsit și adevăratul motiv pentru care Ioan Botezătorul a fost ucis de Irod Antipa.

Înaintemergătorul, „cel care strigă în pustie” și o naștere miraculoasă

Ioan Botezătorul s-a născut într-o localitate situată la sud-vest de Ierusalim, cu șase luni înainte de venirea pe lume a lui Iisus Hristos . Despre viața și faptele sale aflăm mai ales din Scripturi, adică din scrierile celor patru evangheliști. De exemplu, Luca spune că nașterea lui Ioan Botezătorul a fost un miracol în sine. Mai precis, acesta s-a născut în familia preotului și proorocului Zaharia, soțul Elisabetei. Cei doi, însă, așa cum spune și evanghelistul Luca, erau prea bătrâni pentru a mai concepe un copil. Îngerul Gabriel i s-a arătat însă lui Zaharia și i-a vestit nașterea lui Ioan.

Fiindcă Zaharia nu a crezut cele spuse de înger a rămas mut până după nașterea și tăierea împrejur a copilului. Elisabeta, mama lui Ioan, era mătușa Mariei din Nazaret (n.r. Fecioara Maria). Evanghelistul Luca scria că Ioan Botezătorul era destinat să fie Înaintemergătorul lui Iisus încă din pântecele mamei sale. Când Elisabeta s-a întâlnit cu Maria (care la rândul ei îl purta în pântece pe Iisus), Ioan a săltat de bucurie în pântecele mamei, semn că-l întâlnise pe Mesia.

Zaharia și-a recăpătat darul vorbirii doar după ce scris pe o tăbliță, numele Ioan, cel pe care îngerul Gabriel îi spusese să-l dea copilului. Mai mult decât atât a profețit că fiul său, abia născut, va ajunge să pregătească drumul lui Mesia. Evanghelistul Matei spune că Zaharia a fost ucis de soldații lui Irod cel Mare în Templul din Ierusalim, în timp ce Elisabeta și copilul Ioan au fost ascunși de îngeri în măruntaiele pământului. Detalii despre copilăria și adolescența lui Ioan nu sunt cunoscute. Se știe doar că la vârsta maturității, în jurul vârstei de 30 de ani, Ioan, potrivit lui Matei, a început să propovăduiască în zona Iordanului, trăind ca un pustnic și mâncând doar miere sălbatică și lăcuste. Vestea venirea lui Mesia și îndemna lumea să se pocăiască.

Pe cei care se căiau de păcate îi boteza prin cufundare în apele Iordanului. Luca spunea că doar așa îi putea lepăda de păcate și îi curățea pentru venirea Mântuitorului. Propovăduia urmarea unei vieți drepte, plină de milostenie. În plus, spunea că oricine se poate mântui, dacă este sincer în credință, indiferent de categoria socială. „Eu unul vă botez cu apă spre pocăință, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine. Lui nu sunt vrednic să-I duc încălțămintea. Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc”, le spunea oamenilor Ioan Botezătorul, conform Evanghelistului Luca.

În cele din urmă, Iisus însuși vine să fie botezat. Ioan Botezătorul îl recunoaște pe Mesia. „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii”. Inițial Ioan spune că nu se cade ca el să-l boteze pe Iisus, ci mai degrabă Iisus pe el. Cu toate acestea primește să-l boteze pe Iisus în apele Iordanului, prezentându-l astfel lumii ca pe Mesia, cel ales. Ioan Botezătorul va suferi un martiriu teribil după ce-l va critica fățiș pe Irod Antipa, regele clientelar al Galileei, pentru că se căsătorise cu o cumnată de-ale sale. Irod îl întemnițează fără însă să aibă intenția de a-l ucide. Irodiada, soția lui Irod, aranjează ca totuși Ioan Botezătorul să fie ucis. O pune pe fiica sa, Salomeea, o adolescentă foarte atrăgătoare să danseze pentru Irod. Regele Galileei, promite să-i ofere tot ce-și dorește, în schimbul dansului. După ce termină dansul, Salomeea îi cere lui Irod capul lui Ioan Botezătorul. Inițial, Irod refuză, dar pentru a-și ține totuși promisiunea cere executarea proorocului. Asta este povestea biblică, cunoscută de toată lumea.

Ioan Botezătorul, pustnicul din secta esenienilor

Ioan Botezătorul a fost un personaj istoric cât se poate de real. Prezența sa este atestată, pe lângă evangheliști, și de alți oameni ai timpului său. Cel mai cunoscut este celebrul Flavius Josephus, istoricul evreu care ajunge sfetnic imperial roman. Istoricii presupun că Ioan Botezătorul s-a născut în anul 6 îHr, în satul care astăzi poartă numele de Ein Karem și care se află în zona de sud-vest a Ierusalimului. Se născuse în familia preotului Zaharia, din neamul lui Aaron, adică personalități ilustre ale spiritualității iudaice. Odată cu descoperirea sulurilor de la Marea Moartă și studierea comunității esenienilor de la Qumran (un complex de peșteri de la Marea Moartă), a apărut o serie întreagă de ipoteze privind afilierea religioasă a lui Ioan Botezătorul dar și rezolvarea misterelor legate de adolescența și primii ani ai tinereții.

Pe scurt, Ioan Botezătorul este considerat un membru al sectei esenienilor de la Marea Moartă. Cel puțin asta susține, cu diferite dovezi și profesorul doctor John Bergsma de la „Franciscan University of Steubenville” în lucrarea sa „ Jesus and the Dead Sea Scrolls: Revealing the Jewish Roots of Christianity”. Pe scurt, esenienii au fost o sectă religioasă din Iudeea, care a funcționat între secolele II îHr și I d HR. Era o frăție de pustnici care excludeau complet femeile din grupările lor și urmau cu strictețe Legea lui Moise.

Cu toate acestea se diferențiau prin multe aspecte de religia iudaică. Duceau o viață separată de restul societății, în comunități izolate și care trăiau în peșterile de la Marea Moartă, din regiunea Qumran. Esenienii aveau un complex de norme și ritualuri, inclusiv botezul ca modalitate de intrare în frăție. Duceau o viață plină de privațiuni și propovăduiau venirea lui Mesia. Credeau în mântuirea păcatelor și viața veșnică. Despre această sectă s-au aflat foarte multe odată cu descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă. Despre esenieni au scris însă și Filon din Alexandria, Iosephus Flavius și Plinius cel Bătrân.

Sunt specialiști care cred că acești esenieni sunt descendenți ai marilor preoți și că recrutau în rândurile lor copii din familiile anumitor preoți, tocmai pentru a-i iniția și a-i crește în spiritul învățăturilor lor. Așa ar fi ajuns și Ioan Botezătorul ucenic al esenienilor de la Qumran. Acolo a fost inițiat până la vârsta maturității. „Există câteva fapte izbitoare care indică legătura lui Ioan cu esenienii. Întreaga comunitate ar fi putut avea originea în timpul Macabeilor, când Hasmoneii au preluat controlul asupra marelui preot. Sulurile îl numesc pe fondatorul esenienilor „Învățătorul Dreptății”, care pare să fi descins din linia legitimă a marilor preoți, adică din neamul lui Țadoc. Indiferent de situație, mulți dintre membrii Qumranului, care au dus o viață monahală acolo, au fost recrutați din familii preoțești, chiar și de când erau încă tineri. Știm că Ioan Botezătorul provenea dintr-o astfel de familie, descendent al primului mare preot Aaron, iar practica eseniană ar da sens cuvintelor conform cărora „pruncul creștea și se întărea în duh și a fost în pustie până în ziua arătării Sale lui Israel”, scrie R. Jared Staudt, specialist în teologie din Statele Unite, pentru Seminarul Teologic „St John Vianney”.

Esenienii credeau că o mare parte a iudaismului din vremea lor era corupt, fiind vremea pentru pocăință și renaștere, întâmplător sau nu, se potriveau de minune cu ceea ce predicau Ioan Botezătorul și Iisus. În plus, spune John Bergsma există similitudini izbitoare între ceea ce propovăduia Ioan Botezătorul și învățăturile esenienilor. „Există asemănări izbitoare între învățăturile și stilul de viață al lui Ioan Botezătorul și cele ale qumraniților. Este posibil ca Ioan să fi fost crescut sau format în comunitate și apoi să fi fost lăsat să-și desfășoare activitatea în folosul unui public mai larg. Manuscrisele de la Marea Moartă ne ajută să vedem că Ioan Botezătorul, așa cum este descris în Evanghelii, se încadrează bine în realitatea istorică a iudaismului din secolul I din țara lui Israel”, preciza specialistul în „Jesus and the Dead Sea Scrolls: Revealing the Jewish Roots of Christianity”. În plus, esenienii practicau la rândul lor o formă de botez ritualic care ducea la inițierea în comunitate. Ioan Botezătorul practica inițierea aceasta la scară mare, esenienii fiind convinși că a sosit ceasul mântuirii.

„Ioan Botezătorul a fost un predicator apocaliptic pentru care botezul era o practică centrală. Prin urmare, unii cercetători speculează că ar fi putut fi cândva membru al comunității Qumran. Oamenii comunității Qumran sunt adesea identificați ca esenieni. Aceștia erau un grup de separatiști evrei care au ales să trăiască în peșteri într-o regiune dintre Ierusalim și Marea Moartă. Ei credeau că o mare parte din iudaismul din vremea lor era corupt. În consecință, au căutat să-și practice religia cât mai strict și corect posibil. În acest scop, au practicat băile rituale. Mai mult, credeau într-o bătălie finală între bine și rău în care Dumnezeu va triumfa”, preciza și Joshua Scachterle, doctor în Noul Testament și Creștinism Timpuriu, în articolul „Who was John the Baptist”, în publicația Bartherman.

De ce a fost ucis Ioan Botezătorul

Specialiștii spun că moartea lui Ioan Botezătorul nu a venit neapărat din cauza unor critici la adresa lui Irod. Ci mai degrabă a popularității sale. Ioan Botezătorul a devenit cunoscut în toată lumea iudaică și avea o mulțime de discipoli. Era un personaj faimos din rândul esenienilor. Ioan Botezătorul devenise periculos prin popularitate, dar și prin învățăturile pe care le predica, în special venirea unui Mesia care era ca autoritate și deasupra lui Irod, dar și peste împăratul de la Roma.

Așa ceva era inacceptabil în acele vremuri. Influența sa asupra maselor ar fi putut duce la revolte. „Motivul morții lui Ioan a fost acela că avea „număr mare de adepți”. Mulțimile mari din Iudeea au dus adesea la revolte, de obicei împotriva stăpânitorilor. Josephus a descris câțiva alți predicatori itineranți din acea vreme care aveau adepți. Guvernul roman îl aresta în mod tradițional pe lider, îl executa pe el și pe cât de mulți dintre adepții săi putea găsi. Irod l-a ucis pe Ioan pentru că se temea că Roma ar crede că nu-și poate controla provincia”, scria Rebecca I. Denova, doctor în filosofie și profesor emerit de creștinism timpuriu în cadrul Departamentului de Studii Religioase al Universității din Pittsburgh, pentru „World History”.

De aceeași părere este și Joshua Scachterle în același articol. „Iosif Flaviu este de acord că Irod Antipa s-a căsătorit cu cumnata sa. Cu toate acestea, el spune că Ioan Botezătorul atrăgea mulțimi atât de mari încât Irod se temea că Ioan ar putea incita la o rebeliune. În cele din urmă, îl ucide pe Ioan pentru a controla mulțimea”, precizează acesta.