Nicușor Dan, eroziune accelerată: Încrederea publică s-a înjumătățit într-un an

Nicușor Dan se confruntă cu o scădere dramatică a încrederii publice, pierzând aproape jumătate din susținerea obținută la alegerile prezidențiale din 2025 într-un interval de mai puțin de un an de mandat. Această erodare rapidă a capitalului politic, ilustrată de un recent sondaj care îl creditează cu doar 24,2% încredere la Cotroceni, poziționează președintele într-o situație de vulnerabilitate rară pentru un șef de stat la început de drum, analiștii indicând atât criza politică internă, cât și deciziile sale ca factori determinanți.

La aproape un an de la preluarea mandatului său la Palatul Cotroceni, președintele Nicușor Dan înregistrează o prăbușire semnificativă a cotei de încredere în rândul populației. Conform celor mai recente date dintr-un sondaj realizat la începutul lunii iulie, susținerea sa a coborât la doar 24,2%. Această cifră contrastează puternic cu scorul de 53,6% obținut la alegerile prezidențiale din 2025, marcând o scădere de aproape 30 de puncte procentuale. Declinul survine pe fondul unei crize politice ample, pentru care o parte dintre foștii săi susținători îl consideră direct responsabil.

O evoluție atipică față de predecesori

Declinul încrederii în Nicușor Dan, la doar un an de la învestire, este neobișnuit comparativ cu începuturile de mandat ale predecesorilor săi. Emil Constantinescu, ales în 1996 cu 54,4% din voturi, își menținea o cotă de încredere de 52% la finalul primului an, conform sondajelor CURS, fiind atunci cel mai credibil politician din țară.

Ion Iliescu, revenit la Cotroceni în 2000 cu 66,8% din voturi, înregistra o încredere de 48% în noiembrie 2001, într-un context în care un nou mandat nu mai era posibil. Traian Băsescu, ales în 2004 cu 51,2%, a cunoscut o creștere la 63% încredere după doar două luni, înainte de a coborî la 48% în septembrie 2005. Cu toate acestea, un sondaj din toamna anului 2006 indica faptul că ar fi câștigat din nou alegerile cu un scor similar celui din 2004.

Singurul președinte postdecembrist care și-a consolidat încrederea în primul an de mandat a fost Klaus Iohannis, care a urcat de la 54,4% la alegerile din 2014 la 59,8% în decembrie 2015.

Declinul a început înainte de criză și îl face vulnerabil

Analistul politic Cristian Hrițuc subliniază că, deși prăbușirea în sondaje pare să se suprapună cu actuala criză politică, scăderea încrederii în Nicușor Dan a debutat chiar înainte ca tensiunile din coaliție să escaladeze. În absența unor măsurători comparative anterioare crizei, este dificil de stabilit exact amploarea declinului inițial, dar este evidentă o erodare accelerată a capitalului său politic, pierzând peste jumătate din scorul obținut la alegeri.

Oamenii și-au pierdut încrederea pentru că jocul făcut împotriva lui Bolojan a fost extrem de transparent. Nicușor Dan a încălcat valori pe care le-a invocat în campanie și pentru care a primit voturi. Problema lui este că pierde tocmai electoratul din primul cerc de susținători, oamenii care l-au votat atât la Primăria Capitalei, cât și la alegerile prezidențiale. Vorbim în special despre votanți din zona USR și PNL, un electorat mai pretențios, care revine foarte greu după ce consideră că a fost înșelat.
– Cristian Hrițuc

Cristian Hrițuc consideră că un nivel de încredere de aproximativ 24% este, în mod normal, caracteristic președinților aflați spre sfârșitul mandatului, după ani de confruntări și uzură. Faptul că această situație apare la începutul mandatului lui Nicușor Dan îl face extrem de vulnerabil. Analistul anticipează chiar posibilitatea ca o nouă măsurătoare serioasă să plaseze nivelul încrederii sub 20%.

Factorii cheie ai pierderii electoratului

Cristian Hrițuc atribuie declinul încrederii în Nicușor Dan în special modului în care președintele s-a poziționat în timpul crizei politice și în relația cu Guvernul Bolojan. Cei mai dezamăgiți sunt, în opinia sa, chiar acei alegători care au contribuit decisiv la victoria sa, în special votanții din zona USR și PNL, atrași de mesajul său de reformă și de promisiunea unei rupturi de vechile practici.

Analistul indică o serie de decizii și controverse care au contribuit la deteriorarea imaginii președintelui:

• Lipsa unei poziții clare înainte de moțiunea de cenzură.
• Implicarea directă în negocierile interne din PNL pentru desemnarea premierului.
• Blocarea unor nominalizări, fapt ce a lăsat impresia că favorizează PSD.
• O comunicare publică deficitară.
• Gafe în cazul procurorilor.
• Numeroase incidente de imagine.

Este și electoratul care mobilizează alți oameni, care merge la vot din convingere, nu pentru beneficii materiale. Toate mișcările lui Nicușor Dan au contribuit la această erodare. Înainte de moțiune nu a avut nicio poziție clară. A desemnat un premier și s-a implicat într-un mod fără precedent în jocurile interne ale PNL. A blocat apoi nominalizările, lăsând impresia că favorizează PSD. La toate acestea s-au adăugat o comunicare foarte slabă, gafele din cazul procurorilor și numeroase incidente de imagine. Luate separat poate nu păreau decisive, însă împreună au produs un efect puternic într-un timp foarte scurt.
– Cristian Hrițuc

Pe lângă evoluțiile din politica internă, Hrițuc menționează și decizii de politică externă cu impact asupra încrederii. Participarea președintelui la o reuniune convocată de Donald Trump ar fi venit într-un moment sensibil pentru o parte a electoratului urban, care ar fi așteptat o poziționare mai fermă față de fostul lider american, generând un anumit cost de imagine.

Lipsa unui partid puternic și dependența de PSD

O diferență esențială față de foștii șefi de stat, remarcă Hrițuc, este lipsa unui partid puternic în spatele lui Nicușor Dan. Spre deosebire de Klaus Iohannis (PNL) sau Traian Băsescu, care au beneficiat de susținerea unor structuri politice solide, Nicușor Dan nu dispune de o astfel de bază. Această lipsă îi reduce capacitatea de a-și impune agenda, mai ales într-un context de scădere a încrederii publice. Un președinte își exercită influența prin credibilitate și prin capacitatea de a pune presiune publică asupra partidelor; dispariția credibilității îi limitează drastic instrumentele.

Întrebat dacă experiența de la Primăria Capitalei, unde Nicușor Dan a reușit să-și reconstruiască imaginea după un început dificil, poate servi drept model pentru mandatul de la Cotroceni, Cristian Hrițuc se arată sceptic. Miza alegerilor prezidențiale și profilul electoratului sunt mult diferite față de cele din București, unde a beneficiat și de slăbiciunea adversarilor. O revenire după o prăbușire atât de rapidă și semnificativă este considerată a fi "foarte grea".

Recâștigarea electoratului pierdut ar necesita, în opinia analistului, schimbări clare de strategie și gesturi politice menite să refacă relația cu alegătorii dezamăgiți. Totuși, marja de manevră a președintelui s-ar fi redus considerabil, fiind politic dependent de PSD și de premierul Sorin Grindeanu. Hrițuc sugerează că ar fi "prea târziu" pentru astfel de gesturi, deoarece încercarea de a schimba direcția acum și de a oferi PNL sau USR ceea ce le-a refuzat anterior ar putea risca pierderea majorității.

În cele din urmă, Cristian Hrițuc contextualizează evoluția încrederii în Nicușor Dan în cadrul unui curent antisistem tot mai puternic din România. O parte din electorat, incluzând votanți ai PSD, PNL și USR, respinge modul de funcționare a sistemului politic, pe care îl percepe ca inechitabil și generator de privilegii. În acest context, Nicușor Dan este văzut tot mai mult drept un reprezentant al acestui sistem, mai ales după declarațiile și deciziile din ultimele luni, ceea ce amplifică problema sa de credibilitate.

Explorează subiectele:

Nicușor DanSondajeÎncredere publică

Distribuie Distribuie Comentarii