În Franța și în alte societăți occidentale vedem din ce în ce mai des designeri de interior devenind brutari, foști bancheri deschizând magazine de brânzeturi, iar ofițerii de marketing preluând uneltele electricienilor, relatează The Conversation .

În luna ianuarie a anului trecut, 21% dintre angajații francezi se aflau în curs de schimbare a profesiei , în timp ce 26% au afirmat că iau în considerare o schimbare a carierei pe termen lung.

Astfel, directorii sau cei cu studii superioare sunt din ce în ce mai atrași de artizanat. În limba engleză, această practică este denumită uneori downshifting, care, conform Dicționarului Cambridge, presupune părăsirea unui „loc de muncă bine plătit și dificil pentru a face ceva care îți oferă mai mult timp și satisfacție, dar mai puțini bani".

Schimbările sunt o enigmă pentru sociologi , care, în mod tradițional, au încercat să înțeleagă factorii care determină mobilitatea ascendentă sau retrogradarea socială. În prezent, cea din urmă poate fi sesizată la scară intergenerațională, copiii ocupând din ce în ce mai mult poziții inferioare în ierarhia socială față de părinții lor, dar și la scară intragenerațională, indivizii ocupând locuri de muncă pentru care sunt supracalificați.

În ambele cazuri, fenomenul în cauză este gândit ca fiind ceva la care oamenii sunt supuși.

Pentru persoanele care au avansat în carieră sau care au un nivel de educație ridicat, trecerea la o meserie „manuală" ar putea fi înțeleasă, într-adevăr, ca o „retrogradare voluntară".

Astfel, în cadrul unui studiu, 55 de persoane au fost intervievate cu privire la motivul pentru care au ales să-și părăsească locurile de muncă bine plătite.

Prima concluzie care reiese din aceste interviuri este că majoritatea celor care își schimbă cariera au o relație cu munca pe care o putem descrie ca fiind „experimentală”.

Aspectul economic, deși nu a fost omis în totalitate, a fost cu atât mai ușor de trecut cu vedere cu cât persoanele intervievate aveau adesea „plase de siguranță”. Pentru unii, aceasta însemnă indemnizații de șomaj, veniturile soțului/ soției, asistență financiară din partea rudelor, economii sau chiar bunuri imobiliare.

„Chiar asta e ceea ce vreau să fac?"

Datorită diplomelor sau experienței profesionale anterioare, acești profesioniști știu, totodată, că se pot întoarce la un loc de muncă mai bine plătit dacă lucrurile nu merg așa cum și-ar dori.

Această relație experimentală cu munca îi determină pe cei care își schimbă cariera să spună că artizanatul ar avea mai mult „sens” decât fosta lor profesie. Gabriel, un fost manager care acum lucrează ca vânzător de brânzeturi, spune ce l-a determinat să spună că meseria sa „nu avea sens”.

„Fiecare zi este un pic la fel [...] și îți spui: Ei bine, chiar am de gând să petrec 40 de ani la un birou, cu fundul pe scaun, uitându-mă la un computer? Chiar asta e ceea ce vreau să fac?", spune el.

Nu toate persoanele care au făcut o schimbare în carieră lucrau neapărat la birou. Însă acest tip de activitate are mai multe dezavantaje. În primul rând, sedentarismul, statul în interior și timpul petrecut pe scaun. În al doilea rând, este adesea menționat sentimentul de neproductivitate pe care îl aduce uneori munca „intelectuală".

În schimb, artizanatului i se atribuie calități care reflectă aceste neajunsuri. În primul rând, oamenii lucrează în aer liber. În al doilea rând, artizanatul este apreciat pentru caracterul său „concret”. Prin acest lucru ne referim la faptul că produsul activității este palpabil.