O PERSONALITATE PE ZI: Gheorghe Pop de Băseşti, luptător pentru emanciparea naţională a românilor transilvăneni
Jurist şi om politic, preşedinte al Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918, Gheorghe Pop de Băseşti a reprezentat, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, figura cea mai proeminentă a intelectualităţii laice nu numai din Sălaj, ci din întreg nord-vestul ţării. "Colaborator luminat şi energic al marei generaţii ce ne-a precedat şi conducător înţelept al celei de azi; el a întruchipat continuitatea luptei naţionale şi nădejdea, totdeauna tare, într-un viitor mare şi glorios al Neamului Românesc.", îl caracteriza Iuliu Maniu, potrivit lucrării "Dicţionar biografic de istorie a României" (Editura Meronia, 2008).
Gheorghe Pop de Băseşti s-a născut la 1 august 1835 în localitatea Băseşti, judeţul Sălaj, într-o familie de nobili români, fiind fiul lui Petru Pop de Băseşti şi al Susanei Pop de Turţ. A urmat studiile liceale la Baia Mare (1846-1852) şi la Oradea (1852-1854), devenind student al Academiei de Drept din Oradea (1854-1859). A efectuat stagiul militar în armata austro-ungară (1859-1860). Începând din 1860 a deţinut funcţia de prim-pretor, apoi de judecător la forul orfanal şi comitatens. În acelaşi an s-a căsătorit cu Maria Loşonţi, şi au avut două fiice, Maria şi Elena.
