O victorie inevitabilă a Rusiei este contrazisă de evoluția războiului. Câștiguri limitate și front stabilizat

Nu există nimic inevitabil în victoria Rusiei în Ucraina, susține Lawrence Freedman, profesor emerit de studii de război la King's College London, într-un articol publicat de The New York Times.

La mai bine de patru ani de la declanșarea invaziei la scară largă, Rusia nu a obținut un avantaj decisiv, iar câștigurile sale teritoriale rămân limitate, afirmă analistul. Deși forțele ruse continuă să avanseze, progresul este lent și dificil, iar armata pare incapabilă să exploateze eficient eventualele breșe din apărarea ucraineană.

„Nu este nimic inevitabil în victoria Rusiei în Ucraina”, scrie Freedman. El contestă ideea, evocată inclusiv de Donald Trump, potrivit căreia Moscova „are toate cărțile” și că Ucraina ar trebui să accepte concesii teritoriale majore pentru a evita pierderi mai mari. „Dacă Rusia are toate cărțile, de ce a realizat atât de puțin?”, întreabă autorul, subliniind rezistența și capacitatea de adaptare a unei armate ucrainene considerabil mai mici.

Greșelile inițiale și transformarea într-un război de uzură

Potrivit analizei, multe dintre dificultățile Rusiei își au originea în primele zile ale invaziei din februarie 2022, când forțele ruse au subestimat adversarul și au lansat ofensive simultane pe mai multe direcții. Planul unui asalt rapid asupra Kievului a eșuat, liniile de aprovizionare au devenit vulnerabile, iar trupele au fost forțate să se retragă. Ceea ce fusese conceput drept un război scurt s-a transformat într-un conflict prelungit.

La începutul anului 2024, Moscova părea convinsă că poate câștiga un război de uzură. Ucraina fusese afectată de contraofensiva nereușită din 2023 și se confrunta cu dificultăți de mobilizare, în timp ce Rusia continua recrutările, iar economia sa funcționa, deși sub presiune.

Cu toate acestea, ofensiva rusă lansată ulterior a produs câștiguri modeste, în raport cu costurile. Freedman estimează că, într-un singur an, Rusia ar fi suferit aproximativ 400.000 de pierderi – morți, răniți sau dispăruți – pentru a ocupa circa 0,8% din teritoriul Ucrainei.

Obiectivele Kremlinului, încă neatinse

Potrivit analistului, nici obiectivele militare, nici cele politice ale președintelui Vladimir Putin pentru așa-numita „operațiune militară specială” nu au fost îndeplinite. Ucraina își menține independența și, în loc să fie demilitarizată, dispune în prezent de una dintre cele mai numeroase și experimentate armate din Europa.

Între timp, NATO s-a extins prin aderarea Suediei și Finlandei, iar Germania își consolidează din nou capacitățile militare.

Freedman notează că Rusia a devenit tot mai dependentă de China, în timp ce veniturile din petrol au scăzut, iar economia este afectată de dobânzi ridicate, inflație și creștere modestă.

Câștiguri limitate și front stabilizat

Autorul menționează că Moscova a prezentat capturarea unor orașe precum Kupiansk și Pokrovsk drept succese majore. Totuși, Kupiansk a fost în mare parte recucerit de forțele ucrainene, iar luptele pentru Pokrovsk continuă, în pofida repetatelor afirmații privind o cădere iminentă.

Chiar dacă Rusia ar controla pe deplin Pokrovsk, valoarea strategică a orașului ar fi discutabilă, susține Freedman, în condițiile în care resursele umane și materiale consumate au fost considerabile.

Ucraina, la rândul său, a consolidat linii defensive puternice în jurul unui arc urban format din Kostiantinivka, Drujkivka, Kramatorsk și Sloviansk. Moscova a cerut predarea acestor orașe fără luptă, însă, potrivit analistului, nu există garanții că le-ar putea cuceri chiar și până în 2027.

Război al infiltrațiilor, nu al marilor ofensive

Freedman avertizează că ar fi prematur să se declare ofensiva rusă un eșec total, deoarece luptele continuă. Totuși, caracteristicile actuale ale frontului – unde trupele pot fi detectate și lovite rapid – fac extrem de dificilă desfășurarea unor ofensive rapide și de amploare. În consecință, avansurile rusești au depins în principal de infiltrații de mici dimensiuni ale infanteriei.

El subliniază că președintele Putin pare dispus să suporte costuri foarte ridicate pentru a-și urmări ambițiile geopolitice, iar acest factor ar putea explica de ce războiul continuă. În Rusia, percepția unei înfrângeri ar putea apărea doar în cazul unei retrageri clare și susținute a trupelor.

Date recente citate de analiști independenți arată că forțele ruse au ocupat în februarie aproximativ 126 de kilometri pătrați – cel mai redus avans lunar din vara anului trecut – în timp ce Ucraina a raportat recucerirea unor localități de pe linia frontului.

Pentru Freedman, concluzia este clară: diferența dintre obiectivele inițiale ale Kremlinului și rezultatele obținute până acum subminează argumentul potrivit căruia victoria Rusiei ar fi inevitabilă.