Pe lângă tradițiile și obiceiurile din Joia Mare (Joia Patimilor ) păstrate încă foarte bine, folcloriștii români au consemnat, de-a lungul anilor, și practici mai puțin cunoscute astăzi.

Unul dintre obiceiurile din Joia Mare - cunoscută nu doar ca Joia Patimilor, ci și ca Joia Neagră, Joia Verde sau Moșii de Joimari - despre care se vorbește mai puțin este acela de a face cununi pentru fiecare persoană din familie. Cununile se aruncă pe acoperiș și au rol oracular.

„Cel a cui cunună se va ofili sau va cădea prima va muri în decursul anului”, consemna folcloristul Simion Florea Marian despre credințele legate de Joia Patimilor.

Folclorista Elena Niculiță-Voronca nota că „cine postește din ziua de Joia Mare până în ziua de Paști și nu mănâncă nimică, acela știe cu trei zile înainte când va muri” .

Joia Mare se ține ca să se facă în timpul verii in și cânepă din belșug, potrivit folcloristului Theodor Speranția.

„Se perie cânepa, se începe a se toarce, ca să fie spor la călepe peste an”, explica și Elena Niculiță-Voronca.

„Se dezbracă de tot și merge în grădina vecinului”

Un alt obicei vechi, destul de puțin cunoscut, este ca fetele să meargă dezbrăcate într-o grădină vecină, la furat de mătrăgună.

„În Joia Mare, seara, care fată dorește să joace în cursul anului la tot jocul, se dezbracă de tot și merge în grădina vecinului, să fure mătrăgună de acolo. Dacă izbutește să fure, se îmbracă, se duce cu mătrăguna la ușa bisericii și ascunde buruiana la pragul bisericii, așa, ca să treacă popa peste ea. Crede că, așa făcând, de câte ori va veni vreun fecior din satul vecin, ca lăturean, la joc, pe ea o va juca mai întâi”, arăta profesorul, folcloristul și dialectolog român Alexiu Viciu.

Alte superstitii mai puțin cunoscute

Cercetătorul etnografic Sorin Mazilescu a făcut o selecție de credințe și superstiții legate de această zi, culese de folcloriști români celebri. Iată câteva dintre cele mai puțin cunoscute:

Dacă în Joia Mare se pune o cloșcă, ea va scoate numai cocoși (Simion Florea Marian).

Se dă de pomană uliului, să nu mănânce puii vara (Teodor Speranția).

La Joi-Mari nu se lucrează, că e rău: vine Joimărica și dă cu ochii pe foc pe cine l-o prinde lucrând (Ion Aurel Candrea).

Pentru a scăpa de Joimăriță se închid ușile și se ung cu usturoi, se aprind paie și cârpe prin casă, gunoi și petice prin ogrăzi. Dacă totuși vine și începe să te bată, e bine să strigi că în cutare loc ard casele Joimăriții. După unele credințe, de ea nu scapă nimeni. Vine la fereastră și strigă.:

Câlții, câlții,

Tors-ai câlții?

Câlții dacă n-ai torcat,

Mâinile ți le-am tocat (Nicolae Bot).

Joia Mare se ține pentru primejdii și pomenirea morților. Cine nu o serbează visează rău și îi ies în cale strigoi (Theodor Speranția).

Se dă foc la gunoaie, ca să nu rămâie șerpii în curte (Theodor Speranția).

Toți plantează pomi în această zi, crezând că se pun mai cu înlesnire decât cei plantați în alte zile (Theodor Speranția).

Se umple borș. Borșul umplut în această zi nu se strică tot anul (Simion Florea Marian)

Buba rea se vindecă cu prune păstrate din ziua de Joia Mare (Arthur Gorovei).

În Joia Paștelui se ia un bulgăre de tămâie nefărâmat, se aprinde pe rând, cât se citesc cele douăsprezece evanghelii, și restul e bun de aprins în casă, pe când tună ori trăsnește, și de afumat copiii speriați (Arthur Gorovei).