Niciun oraș din Ucraina nu a cunoscut o asemenea schimbare de noroc ca Herson, un oraș pe râul Nipru, în apropiere de Marea Neagră, relatează NYT. Cucerit de forțele invadatoare în martie 2022, a fost recucerit de forțele ucrainene în noiembrie. Dar, în loc să se bucure de roadele eliberării, Herson a devenit o zonă de război în care civilii au devenit ținte.

„Moartea este peste tot. Săptămâna trecută a fost teribilă, o săptămână neagră. Douăzeci și șapte de persoane au fost ucise, iar 40 rănite”, spunea săptămâna trecută Halina Lugova, viceprimarul orașului Herson.

În timp ce Ucraina se pregătește pentru o contraofensivă vitală pentru soarta războiului și adună trupe și provizii de-a lungul râului, bombardamentele rusești sunt mai intense ca oricând.

„Inamicul este un animal”, a spus ea.

În fața ei se aflau două sicrie deschise, o mamă și o fiică, zdrobite când pereții casei lor au fost spulberați. Mama, în vârstă de 80 de ani, fusese asistentă medicală în perioada sovietică. Fiica ei, în vârstă de 50 de ani, era profesoară.

„Nu putem înțelege”, a declarat Tamara Smoliarciuk, ale cărei soră și mamă zăceau în sicrie. „În fiecare zi, ne ucid".

Mulți locuitori din Herson sunt de părere că bombardamentele neîncetate sunt răzbunarea Rusiei pentru pierderea orașului, în noiembrie, când, în fața avansului ucrainean, rușii s-au retras în grabă. Anul trecut, președintele rus Vladimir Putin a investit masiv în oraș, trimițând administratori, ruble și chiar familii din Rusia pentru a transforma Hersonul într-un oraș rus.

Imagini ale localnicilor bucurându-se și sărbătorind eliberarea orașului au fost transmise în întreaga lume, iar unii dintre ei și-au permis să creadă că Herson ar putea fi un simbol al ceva mai mare, poate chiar începutul sfârșitului coșmarului lor.

Dar rușii nu au plecat prea departe. S-au retras pe celălalt mal al Niprului, iar acum atacă, uneori la mai puțin de 1,5 km, cu tancuri, artilerie, mortiere și rachete. Ucrainenii spun că rușii bombardează inclusiv satele din jurul Hersonului. Ucrainenii ripostează de pe pozițiile din interiorul orașului, ceea ce nu face decât să atragă tiruri și mai îndârjite din partea rușilor.

Aici sunt uciși mai mulți civili decât oriunde altundeva, cu excepția poate a liniei de front din estul regiunii Donbas, potrivit rapoartelor zilnice ale armatei ucrainene. Oficialii din regiunea Herson au declarat că, de la recucerirea orașului, cel puțin 236 de civili și-au pierdut viața, iar orașul a fost bombardat de peste 2.000 de ori.

Săptămâna trecută, o echipă de deminare lucra pe un câmp bătut de vânt la periferia orașului, când o dronă rusă i-a reperat și a lansat o greandă asupra lor. Grenada a aprins minele și șase oameni au fost uciși instantaneu, au precizat oficialii locali. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat că numărul total al morților a fost de nouă.

De-a lungul și de-a latul malurilor mlăștinoase ale râului Kherson, forțele ucrainene monitorizează pozițiile rusești de peste apă. Grupuri de comandouri ucrainene au accelerat ritmul raidurilor lor peste râu, spun locuitorii, iar noaptea se văd focuri în depărtare.

Planurile armatei rămân însă strict secrete și necunoscute chiar și pentru oamenii care locuiesc aici.

Trădătorii

Lugova, primar al Hersonului până anul trecut, a indicat un alt pericol: „trădătorii”.

„Încă mai sunt persoane printre noi care transmit poziții, identifică unde sunt trupele noastre și încearcă să mă vizeze pe mine și pe alți oficiali”, a spus ea, care a fost ținta a șase tentative de asasinat.

„Ar trebui să-i ucidem. Vorbesc serios. Trebuie să îi ucidem. Ei nu au dreptul să trăiască. Din cauza lor mor oameni”, spune Lugova, în prezent viceprimar.

În timp ce milioane de ucraineni s-au întors recent acasă în orașele din întreaga țară, nu este cazul în Herson. Oamenii pleacă. Întreprinderile se închid. Autobuze lungi străbat orașul cu doar trei pasageri înăuntru. Stațiile de autobuz sunt fortificate cu saci de nisip, dar oamenii sunt uciși în drum spre casă Dintr-un oraș cu 300.000 de locuitori au mai rămas 50.000, poate mai puțini.

Luhova și alți oficiali ai orașului au organizat evacuări. Dar în aceste zile, în pofida bombardamentelor intense, puțini sunt cei care acceptă.

„Oamenii de aici au nevoie de mine”, spune Luhova.

Femeile care mătură străzile din Herson poartă acum vestă antiglonț. Spun că este voluminoasă și grea, dar nu ar renunța la ea.

„Mă tem că nu voi avea suficient timp, că voi muri în curând. Nu pot să mă obișnuiesc cu bombardamentul. Simt pericolul. Dar unde să mă duc?”, spune Liudmila Chaika.

Chiar și într-o zi însorită, atmosfera din Herson are ceva sinistru, în special piața principală. Nu cu mult timp în urmă, aceasta era înțesată de oameni fericiți. Acum e tăcută și pustie și de aceea pare imensă.

„Cred, știu că toată lumea se va întoarce", s-a corectat optimistă Tetiana Iudina, administratorul unui magazin.

Un bombardament devastator

Bombardamentul devastator de artilerie din 3 mai a ucis 24 de persoane și a rănit 45, dintre care doi copii.

Când a început, Dmitro Pletenciuk se afla în fața gării din Herson, relatează The Guardian. Un obuz a incediat un tren care evacua civili. Un altul a plonjat în piață. Pletenciuk, maior în marina ucraineană și ofițer de presă pentru forțele de apărare din Herson, a fugit la mașină pentru a-și lua geaca antiglonț. Când s-a întors, a găsit un carnagiu: un cadavru acoperit cu pături; un bărbat prăbușit pe trotuar, cu piciorul sângerând; peste tot sticlă și moloz.

A făcut fotografii. „Sunt un profesionist. Trebuie să lucrez. Nu pot să plâng", a spus el. În aceeași dimineață, rușii au bombardat o benzinărie, o clădire privată și un supermarket, într-unul dintre cele mai grave atacuri de la invazie. „Am văzut patru oameni morți care zăceau pe culoar. Lucrătorii de la Crucea Roșie au salvat un băiat tânăr. I se putea vedea osul din picior”, a spus Pletenciuk.

Clipurile lui Plentenciuk sunt și mai rele. „Cu rachetele Grad sunt întotdeauna capul și picioarele. Nu știu de ce", a reflectat el sumbru. "În ziua aceea am văzut doar creiere împrăștiate pe jos".

Civilii care trăiesc pe linia frontului din Ucraina sunt expuși în mod regulat la orori similare. Pletenciuck relatează despre coșmarurile sale. Într-unul dintre ele, a retrăit atacul devastator cu rachete al Rusiei de anul trecut asupra clădirii administrației regionale din Nicolaev, unde lucra, în urma căruia au fost uciși 37 dintre colegii săi. „Mă trezesc în partea din vis în care are loc explozia”, a spus el.

De la invazie, ofițerul de presă a făcut mii de fotografii ale clădirilor distruse, ale civililor uciși și ale rămășițelor contorsionate ale rachetelor inamice.

„Este o arhivă foarte mare”, a spus el.

„Oamenii se simt optimiști. Cu toții credem în victoria noastră și am înțeles că Rusia nu poate câștiga. Ei nu știu ce caută în țara noastră. Vin în Ucraina și mor, ca niște sclavi. Nu au motivația noastră. Noi știm exact de ce luptăm".