Originea Revelionului, explicată la finele lui 1894 în ziarul „Adevărul“. Tradiția sărbătorii nocturne începea cu Crăciunul

Termenul de „Revelion” în limba română este folosit strict pentru a defini noaptea dintre ani sau mai exact petrecerea din noaptea dintre ani. Totuși, în urmă cu mai bine de o sută de ani, termenul era folosit în mai multe sensuri, iar ziarele timpului sunt mărturie.

Termenul de Revelion avea un alt sens în urmă cu o sută de ani FOTO Arhivă

În ziarul „Adevărul“ din 24 decembrie 1894, termenul este folosit pentru noaptea de Crăciun și explică originea petrecerilor de sărbători.

„Revelionul a fost la început o sărbătoare curat sufletească. Bărbați, femei și copii se strângeau prin biserici în jurul unui leagăn, reprezentând ieslea în care s-a născut Isus Hristos și stăteau acolo toată noaptea dănțuind și cântând. Din pricină că această veghere era prea obositoare, s-a permis veghetorilor să mănânce și să bea, ca să-și întreție puterile și entuziasmul. De aici s-a născut „revelionul de Crăciun”, însoțit de masă și băutură abundentă”, scria ziarul „Adevărul“ din 24 decembrie 1894.

Ziarul Adevărul din 24 decembrie 1894 FOTO cum-scriem-corect.blogspot.com

Foaia populară din 27 decembrie 1898 scrie același lucru, cu completări despre obiceiurile de Crăciun.

Termen împrumutat din franceză

Rodica Zafiu, prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti, scria în Dilema Veche , în urmă cu aproape zece ani, că termenul de „Revelion” provine din franceză, din verbul réveiller care înseamnă „a trezi“. Ea spune că are mai multe sensuri.

„În vechile noastre dicţionare, revelion avea, într-adevăr, mai multe sensuri, preluate de la etimonul francez: în primul rînd, pe cel foarte general, de „ospăţ, masă ce se dă la mezul nopţii“ (în Vocabularul român-francez al lui I. Costinescu, din 1870).

În Glosarul care cuprinde vorbele din limba română străine prin originea sau forma lor sau de origine înduioasă (1871), celebra anexă a dicţionarului academic latinist al lui Laurian şi Massim, revelion e cuprins, ca franţuzism, cu definiţia „antelucan ospăţ sau conviviu, făcut adecă înainte de luminatul zilei următoare“.

Pe baza surselor mai vechi (în primul rînd a dicţionarului român-german al lui Barcianu, de la 1900), DLR consemnează un sens învechit, particularizat, al cuvîntului: <cină după un bal>”, arată autoarea.

Revelionul, în prezent, se referă strict la noaptea dintre ani, pe care o petrecem chefuind sau stând treji începând din seara de 31 decembrie, până în zorii zilei de 1 ianuarie.