Pacea globală atârnă de un fir de ață: avertismentul dur despre Al Treilea Război Mondial
Cu 65 de conflicte active simultan pe glob — un record absolut după 1945 — și o alianță tot mai strânsă între Rusia, China, Iran și Coreea de Nord, lumea se află în fața celui mai mare risc de escaladare militară din ultimele decenii. O analiză Financial Times arată că regiuni care au considerat mult timp pacea drept o certitudine sunt astăzi nevoite să se pregătească pentru realitatea cruntă a războiului.
Evenimentele dintr-o singură săptămână sunt suficiente pentru a ilustra degradarea rapidă a securității internaționale: rachete lansate asupra aeroportului din Riad, sute de victime civile în Ucraina, manevre militare de amploare desfășurate de China și avertismente venite din Polonia cu privire la posibila extindere a agresiunii ruse în interiorul Uniunii Europene. Potrivit unei analize realizate de jurnalistul Gideon Rachman pentru Financial Times, statele din Golful Persic, Asia de Est și Europa Occidentală, obișnuite de zeci de ani cu stabilitatea, se confruntă acum direct cu spectrul sau chiar cu prezența unui conflict armat.
Evenimentele recente au sporit sentimentul general de insecuritate Foto: arhivă CENTCOM
Schimbarea de paradigmă este uriașă față de începutul anului 2022, când ideea unei invazii rusești la scară largă în Ucraina părea de neconceput pentru mulți. Cu puțin timp înainte de atac, fostul director al serviciilor secrete din Australia îi spunea secretarului de stat american Antony Blinken: „Nu pot să cred că purtăm această conversație în secolul XXI”.
Astăzi, la mai bine de patru ani de la momentul în care Vladimir Putin a ordonat declanșarea „operațiunii militare speciale”, sintagma „Al Treilea Război Mondial” a intrat în vocabularul curent al liderilor globali. Datele Grupului Internațional de Criză confirmă această tensiune, indicând existența a 65 de conflicte active la nivel mondial — un record absolut de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.
Retorica politică reflectă fidel această stare de spirit. În timp ce Donald Trump l-a acuzat pe Volodimir Zelenski că „se joacă cu Al Treilea Război Mondial”, președintele ucrainean a atras atenția că întreaga omenire se află în fața unei alegeri decisive: „dacă vrem să-l oprim pe Putin” sau dacă acceptăm „începutul unui al treilea război mondial”.
Ce mai desparte lumea de o conflagrație globală?
Publicația britanică notează că, din punct de vedere istoric, un război mondial este definit de două criterii majore: implicarea directă a celor mai puternice state ale lumii și desfășurarea luptelor pe mai multe continente, așa cum s-a întâmplat în primele două conflagrații mondiale. Deși aceste praguri nu au fost încă trecute, riscul unei escaladări accidentale este alimentat constant de Moscova. Campania de război hibrid dusă de Rusia împotriva aliaților europeni ai Kievului — care implică asasinate, incendieri și acte de sabotaj — menține continentul într-o zonă gri. Așa cum rezuma anul trecut cancelarul german Friedrich Merz, „nu suntem în război, dar nici nu mai suntem în pace”.
Pentru unii dintre actorii implicați, conflictul din Ucraina a căpătat deja o dimensiune globală. Trimitea soldaților nord-coreeni pe front pentru a lupta alături de trupele ruse a fost catalogată de Zelenski drept „primul pas către un război mondial”. În plus, teatrul de operațiuni din Europa de Est s-a intersectat cu războiul dintre Statele Unite și Iran. Există suspiciuni larg răspândite că Moscova a oferit sprijin Teheranului pentru a ținti bazele militare americane din Orientul Mijlociu, în timp ce Kievul a început să ofere statelor din Golf propria sa expertiză în combaterea dronelor.
„Axul adversarilor” și legea celui mai puternic
Această interconectare a crizelor are la bază coagularea a ceea ce unii oficiali din Occident numesc un posibil „ax al adversarilor”, format din Rusia, China, Iran și Coreea de Nord. Liantul acestor patru regimuri este aversiunea comună față de arhitectura globală de securitate dominată de Washington.
Fiecare membru al acestei axe urmărește slăbirea influenței americane în propria regiune. Moscova este nemulțumită de extinderea NATO și vizează împingerea alianței înapoi. Teheranul a lansat atacuri asupra bazelor SUA din Orientul Mijlociu, iar Phenianul amenință constant Coreea de Sud, un aliat protejat de umbrela americană. La rândul său, Beijingul își propune să înlocuiască Statele Unite ca putere dominantă în Pacific, revendicând Taiwanul și mare parte din Marea Chinei de Sud. Sub conducerea lui Xi Jinping — care avertizează adesea asupra riscului unui conflict direct cu SUA — China a investit masiv în apărare, ajungând să dețină o flotă militară mai numeroasă decât cea americană, și a promis că va anexa Taiwanul chiar și prin forță. În acest context, Mark Rutte, reprezentantul NATO, a avertizat în repetate rânduri asupra scenariului în care Moscova și Beijingul ar putea declanșa simultan ofensive militare coordonate în Europa și în Asia.
Toate aceste evoluții au loc pe fondul ascensiunii unor lideri care disprețuiesc regulile internaționale, preferând politica forței brute. Viziunea este ilustrată de afirmația lui Stephen Miller, consilierul principal al lui Donald Trump, potrivit căruia lumea este „guvernată de putere, de forță și de capacitatea de a impune voința”.
Marele semn de întrebare care poate declanșa dezastrul
Potrivit analizei Financial Times, cel mai mare pericol actual rezidă în incertitudinea care planează asupra garanțiilor de securitate oferite de marile puteri. Istoria secolului trecut arată că marile războaie au izbucnit tocmai din cauza unor astfel de ambiguități.
Astăzi, întrebarea esențială este dacă Washingtonul ar mai interveni militar pentru a apăra Taiwanul, Polonia sau statele baltice. În anii următori, pacea la nivel global va depinde direct de modul în care liderii de la Moscova și Beijing vor evalua angajamentele de securitate ale SUA și NATO: le vor considera în continuare garanții de neclintit sau doar „o simplă bucată de hârtie”?
Explorează subiectele:
