Pactul din umbră de la Beijing. Detaliul din vizita lui Trump în China care a alertat democrațiile occidentale

Dacă Statele Unite nu conștientizează imediat amploarea acestei provocări și nu reușesc să unească lumea democratică, „tiranii hotărâți s-ar putea, de data aceasta, să aibă dreptate”.

Liderul chinez Xi Jinping își croiește cu tot mai multă încredere o nouă ordine globală. El profită din plin de slăbirea pozițiilor americane, de războiul de uzură purtat de Rusia împotriva Ucrainei și de parteneriatul strategic pe care îl întreține cu dictatorul de la Kremlin, Vladimir Putin.

Aceasta є concluzia aspră formulată de Hal Brands, comentator Bloomberg și profesor la Universitatea Johns Hopkins. Analistul avertizează că lumea intră într-o perioadă de instabilitate periculoasă, în care Beijingul face pași fermi pentru a deveni principalul centru de putere geopolitică al planetei.

Ucraina în jocul dictatorilor: Mișcările de șah ale Beijingului între Trump și Putin

Cele două reuniuni recente de la Beijing — discuțiile lui Xi Jinping cu președintele american Donald Trump și, separat, întâlnirea sa cu Vladimir Putin — scot în evidență o modificare profundă a echilibrului de forțe la nivel mondial. Xi Jinping a început să promoveze mult mai agresiv interesele Beijingului în raport cu Occidentul, fie că vorbim despre războiul comercial cu SUA, despre dosarul sensibil al Taiwanului sau despre extinderea influenței chineze pe alte continente.

Cu toate acestea, adevăratul partener strategic al Chinei rămâne Rusia. Din cauza izolării provocate de războiul din Ucraina, Moscova a devenit dependentă politic și economic de Beijing. Kremlinul caută cu disperare să avanseze proiecte energetice majore, cum ar fi gazoductul „Forța Siberiei-2”, în timp ce Putin speră ca Xi să oprească exporturile chineze de componente de drone către Ucraina.

Cele două regimuri autoritare acționează coordonat pentru a submina influența SUA. Nu întâmplător, în timpul uneia dintre întâlnirile cu Putin, Xi Jinping a rostit acea frază devenită deja celebră: lumea traversează „schimbări cum nu s-au mai văzut în ultima sută de ani”. Pentru Beijing, dialogul diplomatic cu Washingtonul este doar o mișcare tactică — un răgaz necesar pentru a-și întări economia, a acumula resurse strategice și a fenta presiunile americane în sectorul tehnologic și de securitate.

Donald Trump, un „aliat” paradoxal al autocrațiilor?

Deși Xi și Putin sunt, pe hârtie, rivalii lui Trump, abordarea liderului de la Casa Albă privind politica internațională riscă să îi transforme în aliați conjuncturali ai haosului. Brands susține că viziunea actualului președinte american subminează sistemul de alianțe pe care s-a clădit leadershipul global al SUA timp de decenii. Actuala administrație pare să disprețuiască ideea unei arhitecturi globale bazate pe cooperarea transatlantică sau regională, optând pentru un curs „unilateral și tranzacțional”.

Această strategie fragilizează coalițiile internaționale care au rolul de a stopa expansiunea Rusiei și a Chinei. Mai mult, pe parcursul vizitei la Beijing, au apărut informații conform cărora Trump ar fi sugerat o posibilă cooperare între SUA, Rusia și China pentru a pune presiune pe Curtea Penală Internațională, în urma mandatului de arestare emis pe numele lui Putin.

Consecința directă? În rândul democrațiilor occidentale crește o stare de anxietate profundă. O parte dintre aliații tradiționali au început să privească America nu ca pe un garant al securității, ci ca pe o sursă de imprevizibilitate și haos, ba chiar ca pe un potențial complice al regimurilor care vor să dărâme ordinea actuală.

Iluzia unei înțelegeri: De ce Occidentul nu își permite să piardă

Deși disputele comerciale sau neînțelegerile privind cheltuielile de apărare în cadrul NATO nu sunt o noutate, amenințarea principală rămâne neschimbată: liderii autoritari care s-au aliniat la Beijing. Acești „tirani agresivi” vor să își impună propria viziune asupra lumii.

Atât Xi Jinping, cât și Vladimir Putin par tot mai convinși de slăbiciunea și fragmentarea sistemului occidental de descurajare. Beijingul nu l-a primit pe Donald Trump ca pe un lider suprem, ci ca pe un om politic măcinat de conflicte interne, tarife comerciale eșuate și fisuri în relațiile cu aliații. De cealaltă parte, China s-a afișat cu un excedent comercial record, noi alianțe financiare care ocolesc dolarul și reputația unui stat care știe exact cum să profite de pe urma dezordinii globale.

Fără o mobilizare rapidă a Occidentului, autocrațiile riscă să câștige definitiv acest meci de poker geopolitic, lăsând în urmă o lume fragmentată, în care regulile sunt scrise exclusiv la Beijing și Moscova.