Pământul se apropie de o nouă eră a catastrofelor majore? Un studiu inedit readuce în discuție ciclurile geologice
Un nou studiu publicat de un geolog de la Universitatea din New York sugerează că Pământul se află în pragul unui nou ciclu de catastrofe naturale majore, precum cutremure devastatoare, erupții vulcanice uriașe, extincții în masă și impacturi cu asteroizi. Cercetarea propune că aceste evenimente s-ar repeta la intervale de aproximativ 27 de milioane de ani, iar planeta noastră ar putea intra într-o astfel de perioadă critică în următoarele două milioane de ani. Ipoteza, deși controversată în comunitatea științifică, deschide noi perspective asupra evoluției geologice și astronomice a Pământului.
Profesorul de geologie Michael Rampino de la Universitatea din New York a analizat 89 de evenimente geologice majore, desfășurate pe parcursul ultimilor 260 de milioane de ani. Prin utilizarea datelor actualizate privind vârsta formațiunilor geologice și a metodelor statistice moderne, studiul său conturează un model recurent de catastrofe la nivel planetar.
Fenomenele examinate includ extincțiile marine în masă, perioadele de anoxie oceanică (când oceanele rămân fără oxigen), erupțiile vulcanice de proporții continentale, cutremurele majore, variațiile semnificative ale nivelului mărilor și schimbările în ritmul de expansiune al fundului oceanic.
Erupția unui vulcan în Islanda. FOTO: Profimedia
Un ritm de 27 de milioane de ani
Potrivit analizei lui Rampino, multe dintre aceste evenimente majore par să se grupeze într-un ciclu dominant de aproximativ 27 de milioane de ani. Cercetătorul a identificat și alte periodicități, inclusiv intervale mai scurte, de circa 8,9 milioane de ani, precum și cicluri mult mai extinse, ce pot atinge până la 270 de milioane de ani.
Ideea existenței unui ritm geologic similar a fost propusă pentru prima dată în anii 1980, însă nu a fost acceptată pe scară largă, mulți geologi considerând că nu poate exista un singur mecanism care să explice o gamă atât de diversă de fenomene.
Misterele din adâncul Pământului
Michael Rampino susține că modificările periodice ale circulației mantalei terestre – stratul semi-fluid situat sub scoarța planetei – ar putea fi mecanismul cheie. Deși convecția mantalei se desfășoară extrem de lent, eventualele sale schimbări ciclice ar putea intensifica activitatea vulcanică, mișcarea plăcilor tectonice și alte procese geologice de anvergură.
Aceste transformări ar genera apoi efecte în lanț asupra oceanelor, climei și ecosistemelor, creând condiții favorabile pentru apariția unor extincții în masă. Un argument adus de autor este concordanța dintre apariția marilor provincii vulcanice (vaste suprafețe acoperite de lavă rezultate din erupții gigantice) și intervalele de 27 de milioane de ani. Două dintre cele mai semnificative extincții din istoria geologică a planetei au avut loc simultan cu aceste erupții masive.
Influențe cosmice: orbita și Calea Lactee
O altă explicație explorată de cercetător se leagă de variațiile pe termen lung ale orbitei Pământului. Acestea ar putea modifica distribuția gheții, apei și sedimentelor, influențând tensiunile din scoarța terestră și activitatea tectonică.
Cea mai controversată ipoteză, menționată și în publicația Daily Mail, implică însă mișcarea Sistemului Solar în Calea Lactee. Pe parcursul a milioane de ani, Sistemul Solar oscilează deasupra și dedesubtul planului galaxiei, traversând zona centrală aproximativ o dată la 30 de milioane de ani. Rampino observă o corelație între multe dintre marile evenimente geologice și aceste traversări.
Conform acestei teorii, gravitația stelelor din proximitate ar putea perturba obiectele din Norul Oort, crescând probabilitatea ca un asteroid să fie deviat spre interiorul Sistemului Solar și să lovească Pământul. O altă variantă sugerează că, în timpul traversării planului galactic, planeta ar putea întâlni regiuni cu o densitate mai mare de materie întunecată. Dacă aceste particule s-ar acumula în nucleul Pământului, ele ar putea genera o eliberare masivă de căldură, estimată a fi de până la 250 de ori mai mare decât fluxul actual de căldură internă a Pământului, intensificând activitatea geologică la scară globală.
Suntem pe cale să intrăm într-un nou ciclu?
Profesorul Rampino notează că nouă dintre cele 13 extincții majore cunoscute s-au produs la un interval de până la șase milioane de ani față de traversarea planului galactic. Deoarece Sistemul Solar ar fi trecut prin această regiune în urmă cu aproximativ trei-patru milioane de ani, autorul sugerează că următorul episod de intensă activitate geologică ar putea avea loc în următoarele două milioane de ani. Cu toate acestea, el subliniază că această concluzie necesită o abordare prudentă.
O ipoteză încă disputată
Cercetarea nu oferă dovezi directe care să ateste că mecanismele propuse sunt cauzatoare de catastrofe terestre, iar teoriile privind influența materiei întunecate sau a poziției Sistemului Solar în galaxie rămân la stadiul de speculație.
Autorul recunoaște că explicațiile sale sunt controversate și contrazic interpretările geologice acceptate în prezent. Totuși, el consideră că aceste idei ar putea deschide noi direcții de cercetare privind evoluția pe termen lung a planetei. Dacă ipoteza se va confirma, marile catastrofe naturale nu ar fi evenimente pur întâmplătoare, ci manifestări ale unui ciclu geologic și astronomic care a modelat Pământul de sute de milioane de ani.
Explorează subiectele:
