Pământul va fi înghițit de Soare în 5 miliarde de ani: Cum au confirmat scenariul astronomii
Astronomii au stabilit cu o nouă precizie data la care Soarele va pune capăt existenței Planetei Pământ: peste aproximativ cinci miliarde de ani. Un studiu recent, publicat în revista Nature și bazat pe observațiile Telescopului Spațial James Webb asupra unei exoplanete îndepărtate, oferă o imagine clară a modului în care steaua noastră își va încheia ciclul de viață, înghițind planetele interioare ale sistemului solar.
Planeta Pământ FOTO: 123 RF
O echipă de astronomi de la Universitatea din St. Andrews, Scoția, a realizat un studiu detaliat al viitorului sistemului solar, utilizând date de la Telescopul Spațial James Webb al NASA/ESA/CSA. Ei au analizat o exoplanetă gigantică, denumită WD 1856 b, care orbitează în jurul unei stele gazdă moarte, oferind indicii cruciale despre ce se va întâmpla cu Soarele nostru și, implicit, cu Pământul. Peste aproximativ cinci miliarde de ani, Soarele va rămâne fără hidrogen în nucleul său. Acest proces va duce la o expansiune masivă a stelei, care se va umfla de peste 100 de ori față de dimensiunea sa actuală, transformându-se într-o gigantă roșie. În această fază finală a vieții sale stelare, Soarele va absorbi și distruge planetele interioare: Mercur, Venus și, cel mai probabil, și Pământul. Ulterior, Soarele își va pierde straturile exterioare, reducându-se la o pitică albă. Aceste concluzii, care delinează destinul sistemului nostru solar, au fost publicate în prestigiosul jurnal Nature. Deși soarta planetelor interioare pare pecetluită, există încă incertitudini legate de viitorul planetelor mai îndepărtate, cum ar fi Jupiter și Saturn, care sunt compuse în principal din hidrogen și heliu. Cercetătorii subliniază că descoperirea și studierea planetelor care supraviețuiesc și orbitează în jurul rămășițelor stelelor similare Soarelui este esențială pentru a înțelege pe deplin scenariul ce ne așteaptă în propriul sistem solar, într-un viitor cosmic îndepărtat.
Cazul „ciudatei” exoplanete WD 1856 b
Exoplaneta WD 1856 b, care a stat la baza acestor observații, a fost descoperită în anul 2020. Aceasta orbitează în jurul stelei WD 1856+534, la o distanță de aproximativ 80 de ani-lumină de Pământ. Pentru a ajunge la o astfel de distanță, cu tehnologia rachetelor moderne, ar fi necesar un voiaj de peste un milion de ani. Descoperirea inițială a fost făcută cu ajutorul satelitului TESS (Transiting Exoplanet Survey Satellite) al NASA și al Telescopului Spațial Spitzer. Astronomii de la St. Andrews au reușit să măsoare masa și temperatura planetei WD 1856 b și chiar să-i detecteze atmosfera, constatând că este „semnificativ mai caldă” decât se așteptau. Potrivit publicației Metro , aceste observații au permis stabilirea celei mai probabile căi prin care planeta a ajuns pe orbita sa actuală. Dr. Ryan MacDonald, autorul principal al studiului de la Universitatea din St. Andrews, a descris planeta ca fiind „cu adevărat ciudată”. El a explicat că WD 1856 b are o dimensiune similară cu cea a lui Jupiter, însă steaua pitică albă în jurul căreia orbitează este de dimensiunea Pământului, ceea ce face ca planeta să fie de șapte ori mai mare decât steaua sa gazdă. O caracteristică și mai neobișnuită a lui WD 1856 b este orbita sa „extrem de apropiată” de steaua gazdă, la o distanță de 50 de ori mai mică decât distanța Pământ-Soare. Aceasta este prima descoperire de acest gen a unei planete intacte care orbitează la o distanță atât de mică de o pitică albă. Dr. MacDonald a mai precizat că, dacă WD 1856 b ar fi orbitat inițial la o distanță atât de redusă, ar fi fost distrusă în timpul fazei de gigantă roșie a stelei sale, sugerând astfel o migrație ulterioară a planetei spre interiorul sistemului său.
Explorează subiectele:
