„Pare că există un soi de complicitate” / De ce îl apără cu atâta înverșunare Nicușor Dan pe Lucian Pahonțu?

Acuzațiile la adresa șefului SPP și mărturiile foștilor colegi

O investigație recentă a publicației Recorder a arătat că Lucian Pahonțu a fost comandant de pluton în cadrul Trupelor de Securitate, la UM 0305 Băneasa, o structură militarizată a Ministerului de Interne, între anii 1987 și 1990. Acuzațiile grave vizează implicarea sa în evenimentele din decembrie 1989 și iunie 1990.

Conform investigației, în seara de 21 decembrie 1989, plutonul condus de Pahonțu ar fi intervenit în zona Universității și a Hotelului Intercontinental din București, unde forțele de represiune au acționat brutal împotriva manifestanților. Datele prezentate de Recorder indică un bilanț tragic: 48 de oameni uciși, 150 răniți și 1.245 de manifestanți bătuți și arestați în acea noapte.

Deși Lucian Pahonțu a declarat în fața procurorilor că el și subunitatea sa nu au avut contact cu protestatarii, un fost coleg, locotenentul Radu Grigoraș, contrazice vehement această afirmație. Grigoraș susține că militarii au fost chiar în miezul confruntărilor.

Noi am fost prezenți chiar acolo, la baricadă, când au venit tancurile și au trecut peste ei, i-au călcat, i-a împușcat în cap. I-am luat, i-am urcat în camioane, am spălat străzile împreună cu pompierii.Radu Grigoraș

Aceeași unitate, inclusiv Lucian Pahonțu, ar fi fost implicată și în evacuarea violentă a Pieței Universității, în zilele de 13 și 14 iunie 1990, înainte de Mineriadă.

Eram colegi, 2-3 ani diferență de vârstă poate, eram apropiați. Am fost împreună la evacuarea Pieței Universității. Au fost arestări la corturi acolo, i-am luat la bastoane, îi loveam, îi încătușam, foloseam forța.Radu Grigoraș

Apărarea președintelui Nicușor Dan

Întrebat joi seară despre aceste acuzații și o posibilă demitere a șefului SPP, președintele Nicușor Dan a făcut o distincție clară. El a afirmat că, deși o persoană care a participat la reprimarea manifestanților nu ar trebui să ocupe o funcție înaltă, cazul lui Pahonțu nu s-ar încadra în această situație.

„Orice persoană care a reprimat, participând la una dintre aceste acțiuni, din punct de vedere moral, nu are ce să caute într-o funcție înaltă. Și trei, domnul Pahonțu nu este în această situație”, a susținut Nicușor Dan.

Contextul istoric al Revoluției din 1989: Baricada de la Intercontinental

Istoricul Dorin Dobrincu, specialist în rezistența anticomunistă, a reamintit contextul turbulent al prăbușirii regimului Ceaușescu. Revolta, începută la Timișoara pe 16 decembrie 1989, a ajuns la București, culminând cu mitingul convocat de Nicolae Ceaușescu în 21 decembrie, care s-a transformat într-un protest masiv.

„El credea că în acest fel putea repeta scena din august 1968, când în aceeași piață mulțimea îl aclamase, în contextul poziției sale de frondă față de invadarea Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varșovia. Numai că între timp toate se schimbaseră: contextul internațional, situația internă, generațiile. În loc să fie aclamat, Ceaușescu a fost huiduit. Cei mai mulți oameni au aruncat pancartele și au părăsit piața, iar unii s-au strâns în zona Hotelului Internațional, unde practic aveau să blocheze Bulevardul Magheru”, a explicat Dorin Dobrincu.

În orele următoare, manifestanții au improvizat o baricadă din mobilier stradal, tomberoane și autoturisme. Forțe ale Ministerului Apărării Naționale și Ministerului de Interne, incluzând Miliția, Securitatea, elevi ai școlilor militare și agenți sub acoperire, susținute de tunuri cu apă, transportoare autoblindate și tancuri, au intervenit pentru a dispersa mulțimea.

„Confruntările dintre protestatari și forțele de represiune s-au derulat începând din după-amiaza zilei de 21 decembrie până spre dimineața zilei următoare. Apogeul a fost atins spre miezul nopții. Împotriva manifestanților s-au folosit nu doar instrumente contondente și gaze lacrimogene, ci și muniție de război, mai multe mașini militare au intrat în mulțime, făcând victime, iar în cele din urmă, după miezul nopții, tancurile au distrus baricada. Au fost uciși aproape 50 de civili, împușcați sau striviți de vehicule, s-au înregistrat mai bine de 150 de răniți, iar alte multe sute de manifestanți, cifrele variază în funcție de sursă, au fost arestați și duși la sediile Miliției sau la închisoarea Jilava, unde au fost supuși unor violențe și abuzuri extrem de grave”, a explicat Dorin Dobrincu.

În dimineața de 22 decembrie, situația s-a schimbat radical odată cu sosirea coloanelor masive de muncitori din zonele industriale, forțând cuplul Ceaușescu să părăsească sediul Comitetului Central al PCR cu elicopterul.

Prezența lui Pahonțu la Intercontinental, confirmată de documente

Istoricul Dorin Dobrincu subliniază că documentele disponibile îl plasează clar pe Lucian Pahonțu în dispozitivul de represiune din noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, în zona Intercontinental. La acea dată, Pahonțu era locotenent și comandant al unui pluton din UM 0305 Băneasa, parte a Trupelor de Securitate, subordonate Departamentului Securității Statului.

„Și actualul șef al SPP, și susținătorii săi au făcut caz de faptul că tânărul ofițer era specializat în transmisiuni. Însă trebuie precizat că, la 21/22 decembrie 1989, el nu mânuia o stație de transmisiuni, ci se afla în dispozitivul unei structuri care participa la reprimarea manifestanților”, a explicat Dobrincu.

În opinia sa, afirmația președintelui Nicușor Dan conform căreia Lucian Pahonțu nu ar fi avut nicio legătură cu represiunea este „imposibil de conciliat” cu documentele și mărturiile care confirmă prezența sa și rolul său de comandant în zona confruntărilor.

Cariera post-decembristă a lui Pahonțu și întrebări privind reforma statului

După 1989, Lucian Pahonțu a rămas în aceeași structură, reorganizată ulterior ca Trupe de Pază și Ordine, participând și la reprimarea manifestanților din Piața Universității în iunie 1990. În 2005, a preluat conducerea SPP, funcție pe care a menținut-o sub trei președinți succesivi: Traian Băsescu, Klaus Iohannis și, acum, Nicușor Dan, ajungând general cu patru stele.

Această longevitate ridică, potrivit lui Dorin Dobrincu, „întrebări serioase despre criteriile de verificare și de responsabilizare folosite de instituțiile statului”. Istoricul critică vehement poziția președintelui actual:

Mai mult chiar, deși este confruntat cu dovezile provenite din surse oficiale, actualul președinte îi ia apărarea șefului SPP. Această atitudine poate fi percepută ca o ignorare a experienței victimelor Revoluției și ridică o problemă serioasă privind raportarea instituțiilor democratice la trecutul represiv al aparatului de stat. Este o poziție care, în opinia mea, intră în contradicție cu exigența de asumare a trecutului represiv pe care ar trebui să o aibă instituțiile democratice. Nu este de mirare că măcar o parte a opiniei publice românești a trecut de la nedumerire la indignare. Sunt atitudini descalificante pentru cineva care a obținut un vot de încredere în urmă cu un an promițând apărarea democrației și, vag, mai degrabă oportunist, reforma statului.Dorin Dobrincu

Dobrincu consideră cazul Pahonțu o dovadă că „umbra Securității încă plutește peste România”, explicând eșecul lustrației, lenta reformare a structurilor de forță și controlul limitat al civililor asupra serviciilor secrete.

Cazul Pahonțu ne arată că, deși au trecut aproape 37 ani de la desființarea Securității, umbra acesteia încă plutește peste România. Ne putem explica multe prin investigarea unor biografii de acest fel. Înțelegem mai bine de ce nu a fost posibilă lustrația în România, de ce structurile de forță s-au schimbat greu, de ce controlul civil asupra serviciilor secrete este limitat și de ce dosarele Revoluției și Mineriadei se află încă în faza de cercetare, după 36-37 de ani de la producerea faptelor. Înțelegem și de ce condamnarea regimului comunist ca ilegitim și criminal a produs efecte importante la nivel discursiv și a contribuit la deschiderea arhivelor și la facilitarea cercetării istorice, fără să fie urmată însă de măsuri ferme de lustrație și de responsabilizare a celor implicați în represiune. Rețelele de protejare a celor care veneau din vechiul regim, dar aveau poziții în cel nou, au funcționat timp de decenii. Și, după cum ne putem da seama cu toții, ele funcționează foarte bine în continuare.Dorin Dobrincu

Analistul Cristian Roșu: „Pare că există un soi de complicitate”

Analistul politic Cristian Roșu critică, la rândul său, rapiditatea cu care președintele Nicușor Dan a respins orice implicare a lui Pahonțu, contrastând cu modul său obișnuit de a analiza deciziile importante.

Președintele a făcut niște greșeli de exprimare. El spune că SPP nu este serviciu secret, dar SPP este serviciu secret, avem lege pentru asta. E clar că îl apără pe Lucian Pahonțu. Pare că există un soi de complicitate. De obicei, Nicușor Dan ne-a învățat că pentru orice decizie era nevoie de foarte mult timp, săptămâni, luni, ani. Așa l-am văzut de fiecare dată. Iar acum a simțit nevoia să-l absolve practic pe Lucian Pahonțu din prima. A spus că, dacă s-ar fi întâmplat asta, ar fi foarte grav, dar că nu este cazul domnului Pahonțu. Deci președintele a vrut să fie rezolutiv și să închidă subiectul.Cristian Roșu

Roșu consideră că președintele nu avea cum să stabilească într-un timp atât de scurt că Pahonțu nu a avut nicio implicare, mai ales în condițiile în care documentarul Recorder prezintă fapte clare. „Simpla lui prezență acolo este o problemă care trebuie discutată și cercetată”, a subliniat analistul, adăugând că nu înțelege de ce Nicușor Dan îl apără atât de ferm pe un șef de serviciu aflat în funcție de 21 de ani.

„Pare că acest serviciu este complet nereformat”

Cristian Roșu identifică mai multe probleme în cazul Pahonțu: trecutul său în structurile fostei Securități și mandatul de 21 de ani la conducerea SPP. „Practic, este la al cincilea mandat. Iar asta este o problemă pe care românii o resimt”, a explicat Roșu, referindu-se la continuitatea vechilor structuri de securitate în cele actuale.

„Asta nu înseamnă că domnul Pahonțu sau cei care au lucrat în Securitate înainte de 1989 nu trebuiau să-și mai găsească un loc de muncă. Dar poate că nu trebuiau să ajungă tot în structurile de securitate și, în niciun caz, să le conducă. Pentru că acum stăm și ne întrebăm care este modul în care, în timpul mandatului foarte lung al domnului Pahonțu, oamenii au fost obișnuiți să lucreze, care a fost sistemul și care a fost, dacă vreți, linia SPP-ului. Pare că acest serviciu este complet nereformat”, a argumentat analistul.

Fotografia de la Bruxelles și vulnerabilizarea președintelui

În legătură cu o fotografie recentă de la Bruxelles, în care Pahonțu apare la aceeași masă cu președintele și membri ai unor partide politice, Cristian Roșu a clarificat că problema nu este prezența șefului SPP la o vizită oficială, care este firească. Însă, contextul „relativ intim” al fotografiei, într-o „situație politică”, ridică semne de întrebare.

„Aici este, de fapt, marea întrebare. De ce simte președintele nevoia să se vulnerabilizeze și mai mult, fiind oricum într-o poziție proastă, apărându-l atât de ferm pe domnul Pahonțu? Din ce știm, în seara asta este un protest în București. Cred că este primul șef de serviciu secret împotriva căruia se organizează un protest pentru a-și da demisia sau pentru a fi demis. Este un caz fără precedent”, a subliniat Cristian Roșu.

Acuzații de implicare politică și reacții anemice

Lucian Pahonțu a mai fost acuzat, de-a lungul timpului, de politicieni precum Liviu Dragnea, de implicare în jocuri politice, deși nu există dovezi publice concrete. Reacția lui Nicușor Dan, însă, readuce aceste acuzații în prim-plan, dând de gândit analistului.

O altă observație a lui Cristian Roșu vizează reacțiile „extrem de timide” ale partidelor politice. Deși au existat, au fost „târzii și mai degrabă anemice”. Doar USR, SENS și REPER s-au declarat categorice, în timp ce alții, precum domnul Bolojan, au sugerat că Administrația Prezidențială trebuie să acționeze, iar George Simion a acuzat pe Facebook presiuni exercitate de Pahonțu asupra președintelui. „Reacții subțiri, în orice caz. Așteptam ca, dincolo de modul de a transmite ce vrei să transmiți, să se spună ceva clar. Adică să vorbești de demisie, dacă vrei să vorbești despre asta. Sau să spui că nu este cazul”, a încheiat Cristian Roșu.