Cifrele legate de câmpul de luptă arată că Rusia este departe de supremația pe câmpul de luptă. Cu doar câteva ore înainte de discuțiile de la Washington, Ministerul britanic al Apărării (MoD) a scris în raportul său privind evoluțiile de pe front că Rusia ar avea nevoie de 4,4 ani, în ritmul actual, pentru a cuceri restul teritoriului pe care pretinde că l-a „anexat”.

De asemenea, conform calculelor serviciilor britanice de informații Apărării bazate pe estimările ucrainene privind victimele rusești, atingerea obiectivelor lui Putin ar costa Rusia alte 1,93 milioane de morți și răniți. Aceasta s-ar adăuga la cele peste un milion de victime pe care le-a suferit deja.

Cu alte cuvinte, Rusia s-ar putea îndrepta spre propriile sale puncte de rupere.

Sam Greene, profesor de politică rusă la King's College London, apreciază că Rusia nu poate rezista la nesfârșit.

„Dar, în cele din urmă, vor ajunge la un punct critic: există presiuni asupra economiei. Există presiuni asupra armatei. Va veni un punct de ruptură”, spune el.

„Pentru că Trump se grăbește, Putin are capacitatea de a devia cumva acel sentiment de urgență, astfel încât, dintr-o dată, se resimte ca un fel de punct de cotitură politic pentru Occident - în timp ce, dacă ar exista puțin mai multă răbdare strategică și consecvență din partea Casei Albe, contrariul ar fi adevărat.”

Aceste calcule ale performanței pot părea rudimentare și nu sunt propriu-zis analize strategice privind mersul războiului.

„Problema este că războaiele nu sunt liniare”, apreciază Rob Lee, cercetător senior la Institutul de Cercetare a Politicii Externe și expert în armatele rusă și ucraineană.

Nici nu sunt meciuri de box care se decide pe baza punctelor acumulate. Totuși, înaintarea Rusiei este realmente lentă, iar acesta nu e un fapt nesemnificativ în economia războiului, mai ales că nu există străpungeri ale frontului. De pildă, infiltrarea recentă de 16 kilometri în apropiere de Dobropillia, deși inițial alarmantă pentru Ucraina, nu a reușit să realizeze o descoperire operațională. În schimb, s-a încheiat cu capturarea sau uciderea a sute de ruși

„Forța de luptă nelimitată este un mit”

La Casa Albă, președintele SUA l-a condus pe Zelenski în fața unei hărți a Ucrainei, care arăta linia actuală de control. Mesajul: pentru a opri conflictul, harta va trebui redesenată.

Zelenski și aliații săi privesc însă harta într-un mod foarte diferit.

Vorbind după discuțiile-maraton, Emmanuel Macron a făcut observația că în ultimele 1.000 de zile de război forțele rusești „au ocupat sub 1%” din teritoriul ucrainean. „Cei care spun... «Ucrainenii sunt pierduți. Vor pierde». Sunt știri complet false”, a spus președintele francez.

Realitatea este Rusia a făcut progrese modeste, în pofida unor eforturi costisitoare.

După cum au subliniat analiștii de la Institutul pentru Studierea Războiului (ISW), forțele ruse se luptă în prezent să finalizeze încercuirea orașului KupIansk, în ciuda a 22 de luni de operațiuni ofensive.

Le-a luat 14 luni să acopere cei 10,3 kilometri de la periferia estică până la cea vestică a orașului Torețk și 26 de luni să avanseze 11,9 kilometri de la vestul orașului Bahmut până la marginea vestică a orașului Ceasiv Iar.

„Întrebarea nu este cât teritoriu câștigă Rusia zilnic. Singura întrebare care a fost de fapt testată în luptele din 2024 și 2025 este care ipoteză este mai probabil să fie adevărată: este Rusia capabilă să-și susțină efortul ofensiv și, în cele din urmă, să pună Ucraina într-o poziție de nesusținut? Sau este apărarea ucraineană mult mai viabilă și mai capabilă să epuizeze potențialul ofensiv rusesc, dacă nu anul acesta, atunci anul viitor?”, apreciază Michael Kofman, cercetător la Carnegie Endowment și observator al armatei ruse.

„Acesta este aspectul pe care ambele părți îl analizează pentru a-și informa decizia cu privire la timpul pe care îl au la dispoziție și dacă pot spera să obțină un rezultat diferit, mai bun”.

În acest moment, spune Kofman, timpul pare să fie în favoarea Rusiei. Ucraina nu se confruntă nici cu o înfrângere iminentă, nici cu o prăbușire a liniei frontului care ar obliga-o să semneze o capitulare umilitoare, dar rușii accelerează. De la an la an, ritmul lor de avans s-a accelerat în 2025 față de 2024.

Ucraina are probleme serioase cu efectivele de luptă, în timp ce Rusia are încă o rezervă constantă de oameni pentru a înlocui pierderile de pe câmpul de luptă, care, potrivit serviciilor secrete britanice, se ridică în prezent la 1.060.000, inclusiv 250.000 de morți sau dispăruți.

Recenta infiltrare rusească la Dobropillia arată că unitățile de drone ale Ucrainei, în ciuda eficacității lor remarcabile, nu pot stabiliza frontul singure, în absența unei infanterii suficiente.

Dar rușii se luptă să-și transpună dominația în infanterie într-un avantaj decisiv.

„Vulnerabilitatea Rusiei constă pur și simplu în faptul că este mult prea lentă și nu are forțele calitative și nici nu folosește tacticile necesare pentru a realiza o descoperire majoră. Prin urmare, abordarea lor generală este profund ineficientă și costisitoare din punct de vedere al forței de luptă”, spune Kofman.

„Conducerea politică nu este interesată de acest lucru, dar nici Rusia nu are forță de muncă nelimitată – acesta este un mit. Nici timp nelimitat nu are. Acesta este un alt mit.”

Constrângeri economice

„Realitatea este că războiul reprezintă o presiune semnificativă asupra economiei ruse. În ciuda faptului că se proiectează în exterior capacitatea și dorința de a continua lupta încă mulți ani, dacă războiul intră în 2026 și Rusia nu pare să câștige decisiv pe câmpul de luptă, este extrem de neclar dacă nici ea nu se va confrunta cu probleme semnificative de sustenabilitate care i-ar putea forța să adopte o poziție de negociere mult mai slabă”, spune el.

Asta explică de ce Putin ar putea fi dornic să încheie o înțelegere acum: se simte relativ puternic, dar știe că momentul de dominație aparentă s-ar putea să nu dureze.

În iunie, Maxim Reznikov, ministrul dezvoltării economice a avertizat la forumull economic din Sankt Petersburg că țara se află „în pragul recesiunii”. Luna următoare, Uzinele Siderurgice Magnitogorsk, al doilea mare producător de oțel din țară, a raportat o prăbușire de 21,1% a profiturilor și o scădere bruscă a producției, pe care a atribuit-o ratelor ridicate ale dobânzilor și unei încetiniri generale a economiei ruse.

De asemenea, la sfârșitul lunii iulie, Fondul Monetar Internațional (FMI) și-a redus estimarea de creștere economică pentru Rusia în 2025 la 0,9%, față de o prognoză inițială de 1,5% făcută în aprilie. Este o scădere dramatică față de creșterea de 4,3% estimată de FMI în 2024.

„Economia este un lucru interesant pentru că există un punct de vedere obiectiv, și anume, sincer, că au o marjă de manevră fiscală și monetară considerabilă și rămân foarte buni la gestionarea economiei, deși cu costuri tot mai mari”, spune Greene. „Dar, în cele din urmă, tot ajung la un punct critic.”

Niciunul dintre acești factori nu înseamnă că Rusia se confruntă cu un colaps iminent, spune Ian Bond, director adjunct al Centrului pentru Reformă Europeană (Londra).

„Rusia este puternică până când nu mai este. Pare puternică, apoi apare oboseala mentală și lucrurile se destramă destul de repede”, spune el.

„Se va întâmpla asta de data asta? Pur și simplu nu știm”, adaugă Bond. Dar, susține el, este un motiv pentru ca Europa și Ucraina să reziste acceptării unei înțelegeri proaste – cum ar fi predarea Donbasului – care le-ar face mult mai vulnerabile.

În cele din urmă, „războiul este o chestiune foarte incertă și, chiar dacă unele lucruri pot fi în favoarea Rusiei, există o mare incertitudine”, adaugă Kofman.

„Și țineți cont de factorii externi: în cele din urmă, o mare parte din ceea ce face Rusia depinde de lucruri, precum prețul petrolului, pe care nu le poate nici prezice, nici controla. Cu cât lucrurile merg mai mult așa, cu atât se joacă mai mult cu focul.”