Peste 770 de școli vulnerabile au ignorat fondurile europene de 1,2 miliarde de lei
Sute de școli nu au solicitat fonduri europene pentru prevenirea abandonului școlar Foto: Pixabay
Conceput special pentru a opri părăsirea timpurie a școlii în învățământul primar, programul PRIMII ar fi trebuit să ajute aproximativ 50.000 de elevi prin măsuri de sprijin, consiliere și activități de recuperare a materiei. Cu toate acestea, din totalul de 1.487 de unități de învățământ eligibile, doar 709 au depus proiecte. Absența celorlalte 778 de școli vulnerabile ridică semne grave de întrebare privind capacitatea sistemului de a absorbi banii existenți, chiar și atunci când miza depășește 1,2 miliarde de lei.
Pe lângă rata scăzută de participare, procesul de selecție a întâmpinat și probleme tehnice. Ministerul Educației a fost nevoit să refacă ierarhia cererilor depuse, după ce s-a descoperit că anumite punctaje au fost calculate pe baza unor date diferite față de cele stipulate în metodologia oficială. Astfel, după recalcularea scorurilor ce țin de gradul de marginalizare comunitară, instituția a publicat o listă revizuită a proiectelor pe 28 octombrie, oferind școlilor posibilitatea de a contesta noile punctaje și poziția în clasament până pe data de 30 octombrie, la ora 10:00.
Acuzații de incompetență managerială versus povara birocratică
Faptul că sute de școli nu au întreprins niciun demers pentru a obține finanțarea este aspru taxat de expertul în educație Marian Staș. Deși recunoaște că există și directori responsabili și că personalul școlar are deja multe atribuții, acesta consideră că reducerea abandonului trebuie să fie o prioritate absolută, iar cei care nu au aplicat nu ar trebui să mai ocupe funcții de conducere.
„Din punctul meu de vedere, informația dură, tulburătoare este că mai puțin de jumătate din cele 1.400 de școli, 1.500 de școli au solicitat finanțare. Dacă asta este realitatea, ăsta, din punctul meu de vedere, este un vot de blam impardonabil pentru conducerile școlilor respective. Să ai peste un miliard de lei la îndemână și să nu aplici pentru banii respectivi este inadmisibil. Pur și simplu” – Marian Staș, expert în educație.
Mai mult, specialistul extinde critica asupra întregilor echipe manageriale din aceste unități de învățământ:
„Eu sancționez foarte tranșant un astfel de comportament, deopotrivă din punctul de vedere al incompetenței manageriale, dar și din punctul de vedere al unei anume lipse de caracter. Cum să nu îți pese de copii și să faci tot ce stă în putință, ca director, pentru a reduce abandonul școlar? Atunci ce mai cauți în postura respectivă, în poziția respectivă?” – Marian Staș, expert în educație.
De cealaltă parte, profesorul Marcel Bartic privește situația dintr-o perspectivă diferită, subliniind lipsa acută de personal administrativ din comunitățile sărace. El explică faptul că redactarea proiectelor implică un volum uriaș de muncă, inclusiv studierea unui ghid de peste o sută de pagini, la care se adaugă teama directorilor de posibile corecții financiare pe care școlile nu le-ar putea acoperi.
„Nu aș învinovăți neapărat școlile, pentru că, vă reamintesc, vorbim despre școli din mediul rural, în medii defavorizate, în general, acolo unde managementul școlii este reprezentat de un director, director care nu poate fi și profesor, și director, și contabil, și secretar”, a explicat Marcel Bartic pentru „Adevărul”.
În viziunea cadrului didactic, directorii lipsiți de experiență în accesarea fondurilor ar trebui să primească asistență directă pentru întocmirea documentației.
„Aș acuza mai degrabă o birocrație excesivă și faptul că aceste școli au nevoie de ceva mai multă susținere pe termen scurt. Nu văd altă soluție decât aceea ca ministerul să redeschidă o nouă sesiune, un nou apel de proiecte, dar, de data asta, pe cât posibil, să ofere și un pic de susținere”, a adăugat profesorul.
Explicațiile din interiorul sistemului: de la lipsa de personal la comoditate
O analiză detaliată a motivelor pentru care școlile au evitat programul PRIMII vine chiar din partea unui conducător de instituție. Viorel Dorobanțu, directorul școlii din localitatea Curcani, județul Călărași, arată că blocajele țin atât de limitele administrative, cât și de factorul uman, motiv pentru care Ministerul Educației ar trebui să investigheze profund situația.
„Este posibil ca experiențele pe care le-au avut în implementarea PNRAS să nu fi fost cele mai plăcute. Nu au mai dorit să repete presiunea provocată de multitudinea de raportări. Un alt motiv poate fi suprapunerea perioadei de depunere a aplicațiilor PRIMII cu organizarea concursului pentru directori. Posibil ca actualii directori să nu mai fi concurat pentru un nou mandat și nu puteau arunca în brațele noului director un asemenea proiect. Mai pot fi și motive subiective care țin de plata orelor în regim PCO ale directorilor care lucrează în proiect, care la această oră este interzisă. Poate că nu a existat nici dorința din partea cadrelor didactice de la învățământul primar din școli de a se înhăma la un asemenea proiect și, fără o echipă care să implementeze aceste activități, eșecul este garantat” – Viorel Dorobanțu, directorul școlii din Curcani.
Acesta subliniază însă că elevii nu ar trebui să sufere din cauza ezitărilor cadrelor didactice:
„Tot ce am enumerat mai sus ține, din păcate, de adulții din școli. Copiii nu au nicio vină că adulții nu reușesc să depășească eventuale provocări care pot fi transformate în oportunități de creștere a învățăturii și bunăstării elevilor. În acest caz, cred că este necesară o analiză serioasă la nivelul MEC, astfel încât să fie identificate cauzele reale pentru care niște granturi europene nu ajung să facă viața școlară a elevilor mai bună!” – Viorel Dorobanțu, directorul școlii din Curcani.
Totodată, directorul din Călărași recunoaște că dificultățile organizatorice nu pot scuza toate absențele de pe lista aplicanților, punctând că procedura a fost oricum mai accesibilă decât în trecut:
„Metodologia de depunere a fost mult mai simplificată față de PNRAS. Nemulțumirea față de birocrația depunerii unor proiecte există, câteodată justificată, dar beneficiile aduse de câștigarea unei finanțări merită munca! Dacă ținem cont că în majoritatea școlilor gimnaziale echipa pe care se poate baza directorul este foarte restrânsă (0,5 normă secretar, 0,5 normă contabil, profesori care își au norma împărțită în mai multe școli), putem spune că îți trebuie dârzenie maximă să poți urni lucrurile înainte! Cunosc cazuri în care, din cauza, să o spunem pe șleau, comodității directorului și a profesorilor, este imposibil să închegi o echipă care să muncească și pro bono adeseori și să țină bine frâiele unei implementări fără emoții” – Viorel Dorobanțu, directorul școlii din Curcani.
Succesul unui astfel de demers depinde decisiv de coeziunea dintre conducere, corpul profesoral și familii, mai ales că noul program oferă și sprijin extern:
„Există evident și cazuri în care ori directorul, ori profesorii nu sunt aliniați pe aceeași țintă și nu se poate depune o cerere de finanțare! Cred că la nivelul MEC se cunosc aceste aspecte, doar că reglajul lor nu depinde întotdeauna de minister. Faptul că acum, în PRIMII, fiecare școală va fi arondată unui expert care să monitorizeze implementarea este un motiv de încurajare că nu suntem singuri în fața acestei provocări. Interesul copiilor în mediul educațional trebuie susținut de cadrele didactice! Cred că și o susținere din partea părinților este necesară, atâta timp cât în timpul activităților este necesară grija acestora față de copii (de exemplu, în PRIMII, este necesar acordul părinților pentru includerea copiilor în activitățile remediale, participarea la masă sănătoasă și în cazul altor activități).” – Viorel Dorobanțu, directorul școlii din Curcani.
Gimnaziul, pragul critic al abandonului, și rolul primăriilor
Dacă în ciclul primar riscurile pot fi atenuate, problema abandonului școlar se acutizează dramatic în anii de gimnaziu. În această etapă, lipsurile materiale îi determină pe mulți părinți din mediile vulnerabile să își retragă copiii de la cursuri pentru a-i trimite la muncă, astfel încât să contribuie la veniturile familiei.
„Am avut elevi în urmă cu niște ani, elevi foarte buni, copii foarte buni, de altminteri, dar care nu au mai continuat la școală, pentru că, efectiv, nu aveau din ce să se întrețină. Părinții îi luau la câmp și cam asta e școala”, a relatat Marcel Bartic, adăugând că „perioada critică o reprezintă, din experiența mea, anii de gimnaziu. Acolo, cele mai multe dintre cazurile de abandon școlar vin din zona claselor de gimnaziu”.
Pentru a-i menține pe acești elevi în bănci și a le oferi șansa de a ajunge ulterior la un liceu teoretic, tehnologic sau vocațional, sunt esențiale bursele sociale, orele remediale și asigurarea unei mese calde. În cazul celor 778 de școli care nu au aplicat la programul PRIMII, chiar dacă elevii ar putea fi incluși în alte inițiative, nu există nicio garanție că toți copiii vulnerabili vor primi ajutorul necesar.
În acest context, Marcel Bartic susține că administrațiile locale ar trebui să preia inițiativa și să finanțeze din bugetele proprii hrana elevilor și ore suplimentare de limba română și matematică, în loc să risipească banii pe proiecte inutile.
„Dacă sunt primării în România care plantează panseluțe la 300 de lei firul sau fac teren de fotbal pe plan înclinat, eu cred că investițiile respective pot merge mai degrabă în instituția școlii și în mod special pentru acei copii care trebuie ținuți la școală”, a subliniat profesorul, reamintind realitatea dură din teren: „Știți de ce unii dintre copiii ăia vin la școală? De cele mai multe ori, pentru masa aia caldă. Aia îi aduce la școală”.
Explorează subiectele:
