Planul PSD de comasare a județelor stârnește revoltă în teritoriu

Discuțiile purtate în interiorul PSD despre o eventuală reorganizare administrativ-teritorială au declanșat deja fracturi politice și dispute locale, chiar înainte ca partidul să prezinte o hartă oficială. Perspectiva dispariției a până la 18.000 de posturi de aleși locali a provocat o primă demisie din rândul social-democraților și a reaprins rivalități istorice între comunități precum Galați și Brăila, scoțând la iveală teama aparatului de partid de a-și pierde bugetele și influența.

Frică de pierderea funcțiilor și prima ruptură în PSD

Deși social-democrații nu au pus pe masă niciun proiect concret de hartă administrativă, simplele scenarii vehiculate la vârful formațiunii au început să producă rupturi politice. Pe 13 noiembrie, deputatul Lucian Morar și-a anunțat demisia din PSD, invocând nemulțumirea față de perspectiva unei reorganizări care ar putea afecta județul Maramureș, în condițiile în care nu există deocamdată nicio decizie oficială privind o eventuală comasare a acestuia cu Clujul.

Semnalul fusese dat cu câteva zile înainte, pe 9 noiembrie 2026, de europarlamentarul PSD Dragoș Benea, coordonatorul grupului de lucru al partidului pentru reforma administrativ-teritorială. Într-un interviu acordat G4Media, acesta a admis că o reorganizare limitată doar la nivelul localităților mici ar fi inutilă: „Dacă nu ne atingem și nu atacăm și această problemă a reconfigurării județelor, degeaba ne-am apucat. Efectele vor fi minore”, a declarat Benea .

Potrivit coordonatorului grupului PSD, modelul celor 15 Curți de Apel ar putea servi drept punct de plecare pentru viitoarele județe, fără să fi fost stabilit însă un număr exact. La nivelul comunelor, partidul analizează trei praguri demografice pentru comasări: sub 1.500, sub 3.000 sau sub 5.000 de locuitori. Aplicarea limitei de 3.000 de locuitori ar viza aproximativ 1.600 de comune, iar pragul de 5.000 ar afecta circa 2.500. Nu toate ar urma să dispară, unele urmând să fie reunite în unități administrative mai mari, în funcție și de capacitatea primăriilor de a se susține financiar și de a colecta taxe locale.

Dincolo de calcule, adevărata miză care agită organizațiile PSD o reprezintă pierderea funcțiilor publice. Estimările prezentate chiar de Dragoș Benea arată că doar comasarea comunelor cu mai puțin de 3.000 de locuitori ar putea duce la dispariția a 15.000–18.000 de posturi de primari, viceprimari și consilieri. În fața acestui scenariu, europarlamentarul recunoaște deschis că propriul partid îi va opune rezistență: „Nu sunt naiv. Anticipez o rezistență internă serioasă în interiorul PSD-ului, de la eșaloanele cele mai de jos, de la consilieri locali, primari până la președinți de consilii județene”.

Clientela de partid și capcana rivalităților locale

Explicația blocajului din interiorul structurilor politice ține de conservarea unor mecanisme de putere, arată politologul Cristian Pîrvulescu într-o analiză pentru „Adevărul”. În opinia sa, orice redesenare a granițelor lovește direct în resursele pe care se sprijină liderii din teritoriu: „Fiecare unitate administrativă înseamnă funcții, bugete, rețele de clientelă și organizații de partid, iar o comasare le-ar reduce pe toate la jumătate. Elitele locale au deci un motiv structural să întrețină rivalitatea, indiferent de culoarea politică.”

Alegerile de la jumătatea mandatului pun presiune pe Trump. Atmosferă sumbră la Casa Albă

Politologul subliniază că alimentarea conflictelor dintre orașele vecine rămâne o armă electorală comodă pentru aleșii care vor să își apere pozițiile:

„Rivalitățile locale sunt o resursă politică foarte comodă, pentru că nu costă nimic și mobilizează sigur. Un primar sau un președinte de consiliu județean care apără «orașul nostru» împotriva vecinului nu riscă nimic electoral, în schimb un lider care susține comasarea își asumă riscul de a fi acuzat că și-a trădat comunitatea” — Cristian Pîrvulescu

Precedentele istorice explică, de altfel, teama comunităților. Cristian Pîrvulescu reamintește că reforma administrativă din 1968 a schimbat statutul unor orașe precum Bârlad, Roman, Caracal și Turnu Măgurele, care au pierdut rolul de reședință de județ în favoarea altor localități. „Lecția este că orice redesenare a hărții produce câștigători și pierzători pentru câteva generații, iar comunitățile știu asta foarte bine”, punctează expertul. Nici tentativa de regionalizare din 2013 nu a reușit să depășească disputa privind stabilirea viitoarelor capitale regionale.

Cazul Galați–Brăila: între ironiile de pe Reddit și discursul șefilor de județe

Efectul acestor tatonări politice fără o hartă clară se vede cel mai bine în cazul orașelor Galați și Brăila, situate la aproximativ 15 kilometri unul de celălalt. Posibilitatea unirii celor două județe a reaprins imediat o rivalitate istorică, iar pe rețelele sociale și pe Reddit au apărut hărți alternative ale României, ironii despre cine ar urma să fie „înghițit” de cine și denumiri inventate precum „Brăilați” sau „Gălăila”.

Reacțiile din rândul locuitorilor reflectă o respingere categorică. „Eu, ca brăilean, refuz să fac parte din județul Galați. Nu înțeleg care este rivalitatea, o am și eu în sânge, ne naștem toți cu ea”, spunea recent un tânăr din Brăila.

Cristian Pîrvulescu pune această tensiune pe seama istoriilor diferite ale celor două orașe — Brăila fiind timp de aproape trei secole raia otomană, iar Galațiul portul Moldovei — și a modului în care industrializarea comunistă a schimbat raportul economic dintre ele. „Comasarea e percepută ca o ierarhizare, iar întrebarea care vine imediat este cine absoarbe pe cine, al cui nume rămâne, unde va fi primăria și unde vor merge banii. Brăila, mai mică, se teme că va deveni periferia Galațiului. Galațiul se teme că va plăti pentru celălalt”, explică politologul.

La nivel oficial, șefii celor două consilii județene încearcă să tempereze disputele, deși discuțiile despre o zonă metropolitană durează de peste 15 ani, fără ca această formulă de cooperare să funcționeze pe deplin. Președintele Consiliului Județean Brăila, Francisk Chiriac, mizează pe un compromis administrativ: „Trebuie să fim oameni maturi, să gândim proiecte bune, în folosul cetățenilor. Avem destul teren între Brăila și Galați și putem să facem un sediu administrativ”. La rândul său, președintele Consiliului Județean Galați, Costel Fotea, invocă legăturile de muncă dintre locuitori: „Atât timp cât oameni din Galați lucrează la societăți comerciale din Brăila și invers, cred că e o falsă impresie asta cu orgoliile”.

Testul real al reformei: servicii funcționale sau doar un desen pe hartă?

Între zgomotul de pe rețelele sociale și calculele de supraviețuire ale politicienilor, lipsește însă o dezbatere autentică despre avantajele și dezavantajele comasărilor, atrage atenția George Jiglău, politolog și cadru universitar la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul Universității Babeș-Bolyai.

Acesta observă pentru „Adevărul” că schimbul de replici contradictorii nu ține loc de analiză: „Nu e neapărat o discuție, un dialog, o dezbatere. Pur și simplu, fiecare își spune părerile de maniera în care este capabil să o facă”. Mai mult, existența unor antipatii locale — comparabile cu rivalitatea din Cluj-Napoca dintre suporterii Universității Cluj și cei ai CFR Cluj — nu constituie un argument suficient pentru a bloca reorganizarea administrativă.

Pentru George Jiglău, problema esențială este că multe unități administrative actuale nu au resurse economice pentru a funcționa independent: „Avem o grămadă de localități și, prin extrapolare, putem să ne uităm la județe care nu sunt funcționale, nu se pot autosusține, nu au nicio viață economică proprie, socială proprie”. Prin urmare, reducerea numărului de primării sau județe nu ar trebui să fie un scop în sine, ci o soluție pentru servicii mai bune: „Trebuie să ne asigurăm că ceea ce rezultă din tot procesul ăsta, fie că vorbim de comasare de localități sau de comasare de județe, trebuie să ducă la ceva mai funcțional și care să producă rezultate mai bune pentru oamenii care trăiesc acolo”.

Distanța mică dintre Galați și Brăila ar putea facilita proiectele comune pe care administrațiile separate nu le-au putut duce la capăt, cum ar fi discuțiile mai vechi privind construirea unui aeroport, îngreunate și de condițiile geografice. „Acea zonă e foarte inundabilă, e lunca inundabilă a Siretului. Cum e și Dunărea aproape, mereu s-a discutat și s-a constatat de fiecare dată că e greu de făcut ceva din cauza terenului, dincolo de alte rivalități folclorice”, amintește Jiglău, subliniind că succesul unei eventuale comasări trebuie evaluat nu doar prin economiile la buget, ci și prin capacitatea unei administrații mai puternice de a rezolva astfel de blocaje.

În final, Cristian Pîrvulescu avertizează că o reformă dictată de la centru, fără a demonstra mai întâi cetățenilor beneficiile cooperării, va întâmpina aceeași opoziție:

„O reformă impusă de sus, prin desen pe hartă, va întâlni mereu aceeași rezistență. Șansele cresc dacă se pornește de la cooperare funcțională, adică zone metropolitane cu competențe și bani reali, cu transport și servicii comune, și dacă oamenii sunt lăsați să constate singuri avantajele înainte de a li se cere să renunțe la simboluri”, conchide Cristian Pîrvulescu.

Explorează subiectele:

PSDreforma administrativ-teritorialăcomasare județe


Citește și:

populare
astăzi

1 Analizați poza asta...

2 Așa o fi? / Picanterii de la Antena 3, dezvăluite de un fost jurnalist

3 Adevăratul președinte al Ro, o nouă deplasare...

4 De citit...

5 Harta distribuită de Dughin / România în sfera Rusiei și bazele SUA la negocieri