România, lăsată în afara negocierilor pentru Ucraina: riscurile din Marea Neagră

Reuniunea liderilor europeni de la Dublin, din 13 noiembrie, a stabilit că Europa va fi reprezentată la viitoarele discuții privind Ucraina de o echipă formată din Franța, Germania, Italia, Polonia și Marea Britanie, alături de oficialii instituțiilor Uniunii Europene. Rămâne însă neclar dacă această delegație va ajunge efectiv la masa tratativelor cu Rusia, în condițiile în care Kremlinul nu a confirmat că o acceptă.

Formula aleasă a stârnit tensiuni și în interiorul blocului comunitar. Șefa diplomației europene, Kaja Kallas, nu a fost cooptată în echipa de negociere, iar mai multe state membre au cerut definirea unui mandat comun pentru dialogul cu Moscova.

Navă comercială navigând pe mare

Securitatea rutelor comerciale din Marea Neagră, una dintre mizele României Foto: Pixabay

La București, reacțiile oficiale au vizat delimitarea cadrului în care ar trebui să se poarte aceste tratative. După summitul din 13 noiembrie, președintele Nicușor Dan a afirmat că discuțiile pentru încheierea războiului nu trebuie să ducă la renegocierea arhitecturii de securitate a Europei, ci să rămână concentrate asupra conflictului și a garanțiilor postbelice. Șeful statului a precizat că au fost desemnate persoanele care vor reprezenta Uniunea Europeană și Coaliția de Voință, urmând ca deciziile propriu-zise să fie adoptate ulterior în cadrul acestor structuri.

Trei zile mai târziu, pe 16 noiembrie, ministrul de externe Dan Neculăescu a insistat că vocea României trebuie ascultată, invocând granița de circa 640 de kilometri cu Ucraina. Oficialul a arătat că orice înțelegere trebuie să reflecte interesele de securitate ale UE și NATO, și nu pretențiile formulate de Rusia privind reorganizarea securității continentului.

Mizele de securitate: Marea Neagră, Republica Moldova și flancul estic

Politologul Cristian Pîrvulescu apreciază că absența de la masa discuțiilor nu produce automat pierderi imediate pentru România, chestiunea fiind mai degrabă una de orgoliu și dezbatere internă, însă avertizează asupra vulnerabilității pe termen mediu.

„România nu pierde imediat ceva anume prin simpla absență de la masa negocierilor. Problema neparticipării pare să fie mai degrabă una de orgoliu și de polemică internă decât de agendă europeană. Riscul nu este că România nu va fi consultată, ci că va fi consultată după ce regulile vor fi fost deja fixate. Cine nu participă la scrierea regulilor riscă să acționeze după regulile scrise de alții” — Cristian Pîrvulescu

În evaluarea sa, interesele directe ale Bucureștiului vizează dosare concrete: siguranța și libertatea navigației în Marea Neagră, operațiunile de deminare, statutul Crimeei și protejarea coridoarelor comerciale. O altă miză majoră este Republica Moldova, deoarece un acord de pace care ar lăsa nerezolvată chestiunea transnistreană ar menține România expusă.

Analistul politic Cristian Roșu ilustrează aceste riscuri prin evoluțiile recente din bazinul Mării Negre. El amintește de tratativele din martie 2025 de la Riad, în urma cărora Washingtonul a anunțat un acord de principiu privind siguranța navigației, pe care Moscova l-a condiționat însă de ridicarea unor restricții financiare, inclusiv reconectarea băncii sale agricole la sistemul SWIFT.

Totodată, analistul invocă incidentele maritime din noiembrie 2026, când, potrivit declarației sale, autoritățile române au raportat lovirea a trei nave în apropierea canalului Sulina, două dintre ele aflându-se în apele teritoriale ale României. „Diferența dintre o declarație despre libertatea navigației și un acord care stabilește cine investighează asemenea incidente are consecințe directe pentru România”, avertizează Cristian Roșu.

O altă temă sensibilă privește eventualele discuții despre prezența militară aliată în Europa de Est. Potrivit unui document consultat de The Washington Post, Rusia a readus pe agendă, la Abu Dhabi, solicitarea ca forțele NATO să revină la configurația din 1997. Cristian Roșu subliniază că, deși alianța decide prin consens, Bucureștiul riscă să fie pus în situația de a-și apăra poziția după ce alți negociatori au prezentat deja o concesie drept preț pentru armistițiu. În opinia sa, dreptul de veto exercitat la final oferă mult mai puțină influență decât capacitatea de a elimina o astfel de concesie încă din faza inițială a discuțiilor.

De ce a ajuns România pe lista de așteptare

Excluderea Bucureștiului din grupul celor cinci state – cunoscut drept E5 – este legată de felul în care funcționează formatele diplomatice informale și de credibilitatea acumulată în ultimii ani, explică Cristian Pîrvulescu.

„România nu este, sau nu mai este, pentru că a avut o oarecare influență în perioada Iohannis, o putere informală europeană. Iar formatele de negociere recunosc existența acestor puteri informale. Anularea alegerilor prezidențiale, expunerea excesivă și fără reacții de apărare serioase la atacuri hibride, slaba reziliență democratică și situația economico-bugetară ne-au pus pe lista de așteptare” — Cristian Pîrvulescu

Politologul precizează că E5 nu decurge din tratatele europene, ci reprezintă o extindere a nucleului E3, format din Paris, Londra și Berlin în dosarul iranian. Astfel de formate răsplătesc statele implicate de la bun început și pe cele care și-au consolidat reputația de parteneri previzibili.

„Or, acest E5 nu este rezultatul vreunei reguli europene, ci un format informal care a crescut din acel E3 care reunea Parisul, Londra și Berlinul în problema iraniană. Iar formatele informale răsplătesc pe cei care au participat de la început. Polonia a intrat pentru că și-a construit în ani de zile reputația de actor previzibil. România nu și-a construit-o. La masa negocierilor nu se ajunge cu geografia, ci cu credibilitatea” — Cristian Pîrvulescu

Din perspectiva lui Cristian Roșu, componența echipei desemnate la Dublin arată și modul diferit în care capitalele și-au capitalizat sprijinul oferit Kievului.

„La Dublin, liderii europeni au pornit de la nucleul format de Franța, Germania și Regatul Unit, care coordona deja discuțiile cu americanii și ucrainenii. Au adăugat Italia și Polonia, alături de instituțiile UE. Participarea europeană la următoarea rundă cu Rusia rămâne disputată. Dar componența echipei spune deja ceva despre influența Bucureștiului. Polonia a reușit să transforme rolul său în sprijinirea Ucrainei într-un loc la masa unde se formulează poziția europeană. România are o miză directă la Marea Neagră, iar grupul celor cinci nu include niciun stat riveran” — Cristian Roșu

Analistul reamintește contribuțiile semnificative ale României: donarea unui sistem Patriot, aprobarea unei alocări de 50 de milioane de euro pentru mecanismul PURL și un efort total estimat extern la aproximativ 1,5 miliarde de euro pentru intervalul februarie 2022–iunie 2025, cifră utilizată inclusiv de Consiliul Fiscal. El admite că păstrarea confidențialității asupra unor detalii sensibile poate avea o justificare, dar atrage atenția că apare un cost diplomatic atunci când sprijinul cunoscut nu este legat de o ofertă politică clară pentru etapa următoare a negocierilor, prin care Bucureștiul să arate ce resurse poate mobiliza pentru funcționarea acordului.

Cristian Roșu critică și direcția diplomației românești, comparând-o cu abordarea Varșoviei și a Helsinkiului. „Varșovia a lucrat simultan la Washington pentru prezența americană și la Paris pentru descurajarea europeană. Bucureștiul a pus accentul public pe primul dosar și l-a lăsat pe al doilea fără o direcție clară”, afirmă el, referindu-se la dialogul purtat de Polonia și Finlanda cu Franța pe tema descurajării nucleare europene.

Componența grupului celor cinci a stârnit dezbateri și pe comunitatea internațională r/worldnews, unde mai mulți utilizatori au criticat absența Finlandei, a statelor nordice și a celor baltice. Un participant la discuții s-a declarat ușurat de includerea Poloniei, apreciind că, în caz contrar, în Europa de Est ar fi izbucnit o nemulțumire diplomatică discretă față de temerea unor înțelegeri occidentale fără consultare regională. Alți comentatori au pus selecția pe seama ponderii economice și militare a statelor mari, în timp ce un utilizator a contestat prezența Italiei în locul unei țări aflate geografic mai aproape de Rusia.

Instrumentele prin care Bucureștiul mai poate influența deciziile

În pofida absenței din E5, analiștii indică mai multe pârghii concrete aflate la îndemâna României. Cristian Pîrvulescu subliniază că avantajul decisiv rămâne mecanismul de vot din Consiliul Uniunii Europene.

„Uniunea Europeană este singura instituție în care România cântărește cât un stat mare, pentru că acolo deciziile se iau în multe cazuri cu unanimitate. Sancțiunile, activele rusești, reconstrucția și aderarea Ucrainei trec toate prin Consiliu. România trebuie să ceară un mandat clar pentru echipa europeană, informare periodică pentru toate statele membre și un capitol distinct despre Marea Neagră” — Cristian Pîrvulescu

Politologul adaugă că restul demersurilor depind de construirea unor coaliții regionale în Formatul București 9, precum și cu Bulgaria și Turcia. El reamintește că influența diplomatică se construiește, iar responsabilitatea principală revine președintelui, care reprezintă România la Consiliul European și coordonează politica externă.

La rândul său, Cristian Roșu propune ca România să elaboreze împreună cu Ucraina, Bulgaria și Turcia o anexă maritimă pentru eventualul acord de pace, care să definească porturile și rutele comerciale protejate, procedurile de notificare a incidentelor și mecanismul de verificare a încălcărilor armistițiului. În plus, analistul recomandă ca Bucureștiul să ceară condiționarea oricărei relaxări a sancțiunilor împotriva Rusiei de respectarea verificată a acordului, să susțină în NATO o poziție comună care să scoată desfășurările aliate de pe masa tratativelor privind Ucraina și să urmărească implicarea directă în proiectarea mecanismului de monitorizare coordonat de Statele Unite.

Explorează subiectele:

negocieri Ucraina Marea Neagră politică externă


Citește și:

populare
astăzi

1 Analizați poza asta...

2 Adevăratul președinte al Ro, o nouă deplasare...

3 De citit...

4 Încă o instituție capturată? / Asaltul PSD asupra CNAS: 16 concursuri anulate și 27 de directori vizați

5 Noi detalii din scandalul în care se întâlnesc Trump și oligarhii ruși. Ce dezvăluie cele 15 milioane de documente secrete scurse din Deutsche Bank