Prețurile petrolului ar putea doborî toate recordurile imaginabile din cauza războiului din Iran. Prețurile la gaze din Europa ar putea crește cu 130%

Traficul de petroliere prin Strâmtoarea Hormuz este în prezent parțial suspendat, pe fondul escaladării conflictului dintre Statele Unite, Israel și Iran. Investitorii se tem că ruta maritimă – una dintre cele mai importante artere energetice ale lumii – ar putea fi închisă, ceea ce a determinat o creștere bruscă a prețurilor la petrol.

Rafinărie ARAMCO?FOTO:X

Cotația petrolului Brent crude a depășit 82 de dolari pe baril la deschiderea tranzacțiilor de luni, 2 martie, în creștere cu aproximativ 13%, potrivit Bloomberg. Este cel mai amplu salt înregistrat în ultimii patru ani.

Analiștii avertizează că, în cazul prelungirii operațiunilor militare, prețul ar putea ajunge la 120 de dolari pe baril. Aproximativ 20% din livrările globale de petrol tranzitează Strâmtoarea Hormuz, ceea ce face ca orice perturbare să aibă un impact imediat asupra piețelor. Chiar dacă OPEC ar majora producția, capacitățile suplimentare ar putea deveni inutile dacă transportul maritim rămâne blocat.

Potrivit relatărilor, armatorii și traderii au instituit o pauză voluntară, în contextul riscurilor de securitate. Analiștii de la Citigroup estimează că, în scenariul de bază, petrolul Brent ar putea fluctua între 80 și 90 de dolari pe baril în săptămâna următoare.

Într-o analiză separată, JPMorgan Chase avertizează că, dacă ruta maritimă rămâne închisă timp de 25 de zile, marii producători din Orientul Mijlociu ar putea fi forțați să reducă temporar extracția, întrucât capacitățile de stocare – terestre și maritime – ar ajunge la limită.

Impact potențial asupra gazelor naturale

Potrivit Goldman Sachs, prețurile gazelor naturale în Europa ar putea crește cu peste 130% dacă transportul prin Strâmtoarea Hormuz ar fi oprit pentru o lună. Aproximativ o cincime din exporturile globale de gaz natural lichefiat, în special din Qatar, tranzitează această rută. Într-un astfel de scenariu, prețurile europene ar putea depăși 100 de euro/MWh.

În schimb, impactul asupra pieței americane ar fi probabil limitat, întrucât Statele Unite sunt exportator net de gaz natural lichefiat, iar instalațiile de lichefiere funcționează deja aproape de capacitatea maximă.

Mai mult decât o blocadă navală

Deși închiderea Strâmtorii Hormuz este adesea evocată drept principal instrument de presiune al Teheranului, analiștii subliniază că Iranul dispune de opțiuni potențial mai disruptive.

Atacurile asupra infrastructurii petroliere din statele Golfului ar putea avea efecte mai profunde și mai de durată decât simpla blocare a unei rute maritime – care poate fi parțial compensată prin conducte din Saudi Arabia și United Arab Emirates.

Luni au apărut informații despre un atac asupra rafinăriei Ras Tanura, una dintre cele mai mari din Arabia Saudită, operată de Saudi Aramco. Instalația procesează aproximativ 550.000 de barili de petrol pe zi și include un port petrolier strategic. Autoritățile saudite au anunțat că două drone au fost interceptate și că a izbucnit un incendiu minor, fără a confirma oprirea producției.

În regiune există numeroase alte instalații majore. Complexul Abqaiq din Arabia Saudită procesează peste 320.000 de barili pe zi și a fost ținta unui atac în 2019, împreună cu zăcământul Khurais. Atunci, prețurile petrolului au crescut temporar cu 15–20%.

În Kuwait, rafinăria Mina al-Ahmadi procesează peste 460.000 de barili zilnic, iar în United Arab Emirates, complexul Ruwais depășește 800.000 de barili pe zi. În Bahrain, rafinăria Sitra are o capacitate de peste 260.000 de barili zilnic.

Lecțiile trecutului

Istoria oferă precedente relevante. În 1991, în timpul retragerii din Kuwait, forțele irakiene au incendiat peste 600 de sonde petroliere. Incendiile au ars luni întregi, iar pagubele au fost estimate la zeci de miliarde de dolari. Potrivit Los Angeles Times, reconstrucția infrastructurii koweitiene ar fi costat, la prețurile de atunci, între 40 și 50 de miliarde de dolari.

La începutul anilor ’90, impactul asupra pieței globale a fost limitat, într-un context de surplus de ofertă. Astăzi, însă, piața este mai tensionată, iar o serie coordonată de atacuri asupra infrastructurii petroliere din mai multe state ar putea avea consecințe mult mai ample.

Analiștii avertizează că, dacă părțile implicate ar începe să vizeze sistematic rafinării, terminale și zăcăminte petroliere, efectele asupra piețelor energetice ar putea depăși cu mult impactul unei eventuale închideri a Strâmtorii Hormuz.

Evoluția situației rămâne incertă, însă volatilitatea de pe piețele energetice reflectă deja temerile că actualul conflict ar putea afecta una dintre cele mai sensibile regiuni pentru aprovizionarea globală cu petrol și gaze.