La aproape 50 de ani de la plecarea în exil, prințul moștenitor al Iranului, Reza Pahlavi, încearcă să se poziționeze din nou ca un actor important în viitorul politic al țării, pe fondul intensificării protestelor împotriva regimului de la Teheran, notează AP News.

Stabilit în Statele Unite, Reza Pahlavi, în vârstă de 65 de ani, a lansat apeluri publice care au mobilizat protestatari în stradă joi seară, într-o escaladare semnificativă a manifestațiilor ce au cuprins Iranul. Inițial generate de dificultățile economice ale Republicii Islamice, protestele s-au transformat într-o provocare directă la adresa teocrației și au fost alimentate de ani de nemulțumiri sociale, precum și de conflictul de 12 zile din luna iunie, declanșat de Israel, în timpul căruia Statele Unite au bombardat instalații nucleare iraniene.

Potrivit sursei citate, rămâne însă neclar cât sprijin real are Pahlavi în interiorul Iranului. Nu este cert dacă protestatarii își doresc o revenire a monarhiei sau dacă, mai degrabă, caută orice alternativă la actualul regim religios.

Apelurile sale, retransmise de canale de știri în limba persană din afara Iranului, au continuat și vineri seară. „În ultimul deceniu, mișcarea de protest și opoziția iraniană au devenit tot mai naționaliste ca ton”, a explicat analistul Behnam Ben Taleblu, expert în Iran la Foundation for Defense of Democracies.

Potrivit acestuia, „cu cât Republica Islamică a eșuat mai mult, cu atât și-a întărit propria antiteză”, iar echipa prințului a reușit să creeze un contrast între „normalitatea” trecutului și promisiunea unui viitor diferit, în opoziție cu realitatea dură trăită de mulți iranieni.

Autoritățile de la Teheran au reacționat dur, iar presa de stat a acuzat „elemente teroriste monarhiste” pentru violențele înregistrate în timpul protestelor, inclusiv incendierea unor vehicule și atacarea unor posturi de poliție.

Moștenitorul „Tronului Păunului”

Născut la 31 octombrie 1960, Reza Pahlavi a crescut în lux, ca fiu al șahului Mohammad Reza Pahlavi, a cărui domnie a fost consolidată de o lovitură de stat sprijinită de CIA în 1953. Regimul șahului a fost marcat de apropierea de Statele Unite, dar și de inegalități economice profunde și de represiunea brutală exercitată de temuta poliție secretă SAVAK.

În 1978, pe fondul amplificării protestelor, Reza Pahlavi a părăsit Iranul pentru a urma cursuri de pilotaj în Statele Unite. Un an mai târziu, tatăl său a fost forțat să plece din țară, iar Revoluția Islamică a adus la putere un regim teocratic care, potrivit organizațiilor internaționale, a executat mii de persoane și rămâne unul dintre cele mai represive din lume.

Aproape cinci decenii de exil

După moartea șahului, în 1980, o curte regală în exil l-a proclamat pe Reza Pahlavi drept succesor simbolic al tronului, chiar în ziua în care acesta a împlinit 20 de ani.

În anii care au urmat, Pahlavi a încercat să își mențină influența din afara țării, inclusiv prin mesaje transmise clandestin în Iran. Eforturile sale nu au dus însă la o schimbare politică majoră.

Stabilit în principal în Statele Unite, el a rămas o figură controversată: susținut de cercuri monarhiste din exil, dar privit cu reticență de mulți iranieni, din cauza amintirilor legate de regimul tatălui său și a percepției că este deconectat de realitățile din Iran.

Totuși, generațiile mai tinere, crescute exclusiv sub Republica Islamică, se confruntă cu restricții sociale severe, represiune violentă și dificultăți economice accentuate de sancțiuni, corupție și proastă guvernare.

În ultimii ani, Reza Pahlavi și-a amplificat prezența online și a fost promovat de posturi de televiziune în limba persană, precum Iran International, care au difuzat inclusiv informații destinate membrilor forțelor de securitate dispuși să coopereze cu opoziția.

Deși a vorbit despre posibilitatea unei monarhii constituționale sau chiar despre un sistem cu lider ales, Pahlavi a subliniat constant că viitorul Iranului trebuie decis de cetățeni.

„Acest regim este ireformabil prin însăși natura lui”, declara Pahlavi într-un interviu acordat în 2017. „Oamenii au renunțat la ideea reformei și cred că este nevoie de o schimbare fundamentală. Întrebarea este cum poate avea loc această schimbare.”