Pulberea albastră care a adus moartea în Goiânia: Tragedia nucleară uitată, un an după Cernobîl

Incidentul din Goiânia, capitala statului brazilian Goiás, a început în septembrie 1987, ca urmare a neglijării și abandonării unei surse radioactive. Această situație a generat unul dintre cele mai grave accidente radiologice înregistrate vreodată. La aproape patru decenii distanță, evenimentele au fost readuse în atenția publicului prin miniseria braziliană „Radioactive Emergency”, lansată pe Netflix la 18 martie 2026. Producția, care a ajuns pe primul loc în clasamentul global Netflix al producțiilor în alte limbi decât engleza în a doua săptămână de la lansare, a acumulat peste 10,8 milioane de vizionări și a intrat în topuri în 55 de țări. Ea urmărește eforturile disperate ale medicilor și specialiștilor pentru a identifica persoanele contaminate și a limita răspândirea materialului periculos.

Tragedia a avut consecințe devastatoare: patru persoane au decedat, iar 249 au fost contaminate. Autoritățile au examinat un număr impresionant de 112.800 de persoane, au instituit zone de izolare în oraș, au demolat anumite clădiri și au colectat aproximativ 3.500 de metri cubi de deșeuri radioactive.

O capsulă uitată, o descoperire fatală

Circumstanțele tragediei din septembrie 1987 au fost detaliate de Secretariatul de Sănătate al statului Goiás. Accidentul a început când doi tineri au aflat că într-o clădire părăsită a fostului Institut Goiano de Radioterapie se afla un aparat medical ce conținea plumb, un metal valoros. Între 10 și 13 septembrie 1987, aceștia au depus eforturi considerabile, folosind unelte rudimentare, pentru a demonta aparatul.

În cele din urmă, au reușit să extragă ansamblul ce conținea sursa radioactivă, o piesă de aproximativ 200 de kilograme, pe care au transportat-o cu o roabă până la locuința unuia dintre ei. Chiar din ziua în care au preluat aparatul, cei doi au început să resimtă amețeli, greață și vărsături, simptome pe care le-au atribuit, în mod eronat, unei toxiinfecții alimentare. Unul dintre ei a ajuns chiar la spital, unde diagnosticul a fost de reacție alergică.

Timp de trei zile, aparatul a fost dezmembrat pentru recuperarea învelișului de plumb care proteja capsula de oțel. În timpul acestui proces, prin spargerea echipamentului, fragmente de cesiu-137 s-au împrăștiat în mediul înconjurător sub forma unei pulberi albastre strălucitoare.

Fascinația luminii albastre și răspândirea contaminării

La 18 septembrie, capsula radioactivă a fost achiziționată de un proprietar de depozit de fier vechi din Goiânia. În acea seară, bărbatul a observat în întuneric o lumină albastră intensă emanând din capsula de oțel.

Această descoperire l-a făcut să creadă că deținea ceva "valoros sau poate chiar supranatural", conform cronologiei publicate de Secretariatul de Sănătate al statului Goiás. Fascinat, proprietarul a dus capsula în sufrageria locuinței sale pentru a o putea admira mai bine. În zilele următoare, vecini, rude și prieteni au fost chemați să vadă obiectul misterios. Deși membrii familiei începuseră să acuze dureri de cap și vărsături, nimeni nu a asociat starea lor de sănătate cu capsula care lumina în întuneric.

Proprietarul depozitului a reușit să extragă din capsulă câteva fragmente de cesiu-137, care semănau cu boabele de orez și se transformau în pulbere la cea mai mică atingere. "Posesorul prafului de o frumusețe fără egal a împărțit fragmente rudelor și prietenilor. Fascinate de strălucirea materialului, unele persoane și-au pictat pielea cu pulberea radioactivă", arată mărturiile adunate de Secretariatul de Sănătate al statului Goiás. Materialul a fost purtat în buzunare, a ajuns în alte depozite de fier vechi și a fost dus în mai multe locuințe, răspândind contaminarea prin oraș fără ca nimeni să înțeleagă pericolul. Printre victime s-a numărat și Leide das Neves Ferreira, o fetiță de șase ani, care a devenit ulterior un simbol al tragediei.

Alerta: O femeie bănuiește pericolul

Persoanele expuse la radiații au început să prezinte greață, vărsături, diaree, amețeli și leziuni ale pielii asemănătoare arsurilor. Inițial, medicii din spitalele locale au diagnosticat aceste simptome drept alergii alimentare, boli de piele sau afecțiuni tropicale.

Momentul crucial a venit la 28 septembrie, când Maria Gabriela Ferreira, soția proprietarului depozitului de fier vechi, a început să suspecteze că pulberea strălucitoare era cauza îmbolnăvirii familiei. Ea a recuperat capsula dintr-un alt depozit de fier vechi, a așezat-o într-un sac de plastic și a transportat-o cu autobuzul până la sediul autorității sanitare. Acolo, a pus pachetul pe biroul unui angajat, un medic veterinar, căruia i-a spus, într-un mod dramatic, că pulberea era "ca o molimă" și că "îi ucidea oamenii". Speriat de afirmațiile femeii, angajatul a mutat sacul în curtea instituției, așezându-l pe un scaun, lângă zid. Sursa radioactivă a rămas acolo timp de o zi, fără ca pericolul real să fie pe deplin înțeles.

Medicii au început să suspecteze o contaminare radioactivă după ce au observat leziunile neobișnuite ale pacienților internați. În dimineața zilei de 29 septembrie, un fizician a fost chemat să verifice capsula. Aparatul său de măsurare a indicat imediat un nivel extrem de ridicat al radiației, chiar înainte de a ajunge la sediul autorității sanitare. Fizicianul, crezând că aparatul este defect, s-a întors și l-a înlocuit, însă și al doilea dispozitiv a confirmat același pericol. În primele momente ale intervenției, pompierii sosiți la fața locului au intenționat să arunce capsula într-un râu din apropiere, dar fizicianul i-a oprit, cerând evacuarea și izolarea imediată a clădirii. Mai mulți pompieri fuseseră deja expuși la radiații. Chiar dacă sursa fusese scoasă din clinică încă din 13 septembrie, accidentul a fost identificat abia la 29 septembrie, moment în care au fost alertate Comisia Națională pentru Energie Nucleară din Brazilia și Agenția Internațională pentru Energie Atomică.

Operațiunea Cesiu-137: Evaluare și decontaminare masivă

Imediat după identificarea pericolului, autoritățile braziliene au demarat "Operațiunea Cesiu-137", o intervenție amplă la care au participat instituții din domeniul nuclear, apărarea civilă, spitale și autorități sanitare locale, naționale și internaționale. "Primele măsuri au fost identificarea, monitorizarea, decontaminarea și tratarea populației implicate", a declarat Secretariatul de Sănătate al statului Goiás. Principalele zone contaminate au fost izolate, iar Stadionul Olimpic din Goiânia a fost transformat într-un centru de triere. Cuprinși de panică, mii de locuitori s-au prezentat pentru verificări.

În total, 112.800 de persoane au fost examinate. Dintre acestea, 249 prezentau o contaminare internă sau externă semnificativă. 120 de oameni aveau material radioactiv doar pe haine și încălțăminte și au fost eliberați după decontaminare, în timp ce alte 129 de persoane au rămas sub supraveghere medicală. Din cele 50 de persoane contaminate intern, 20 au fost internate în Spitalul General din Goiânia, iar 14, în stare gravă, au fost transferate la Spitalul Naval Marcílio Dias din Rio de Janeiro.

Bilanțul medical a fost tragic: "Patru dintre ei au murit, opt au dezvoltat sindrom acut de iradiere, 14 au suferit insuficiență medulară, iar unei persoane i-a fost amputat antebrațul", a raportat instituția braziliană. În plus, 28 de persoane au suferit leziuni ale pielii provocate de radiații. Cele patru decese s-au produs la aproximativ patru-cinci săptămâni după expunere, din cauza hemoragiilor și a infecțiilor generalizate asociate sindromului acut de iradiere.

Consecințele pe termen lung și lecțiile învățate

Operațiunea de curățare a orașului a fost de o amploare fără precedent. Specialiștii au identificat și izolat șapte focare principale de contaminare. "Decontaminarea principalelor focare s-a făcut prin îndepărtarea unor cantități mari de sol și prin demolarea construcțiilor", a informat Secretariatul de Sănătate al statului Goiás. În paralel, solul, vegetația, apa și aerul au fost analizate pentru a determina extinderea răspândirii cesiului-137.

Accidentul a lăsat în urmă aproximativ 3.500 de metri cubi de deșeuri radioactive. Acestea au fost introduse în containere betonate și transportate într-un depozit special amenajat în localitatea Abadia de Goiás, situată la 23 de kilometri de Goiânia. În februarie 1988, autoritățile au înființat o fundație pentru monitorizarea efectelor expunerii asupra victimelor, instituție care a primit numele fetiței Leide das Neves Ferreira.

Pe lângă costurile umane și materiale, accidentul a avut și urmări sociale profunde. Locuitorii din Goiânia și produsele provenite din statul Goiás au fost privite cu teamă în alte regiuni ale Braziliei. Supraviețuitorii au fost evitați și discriminați, chiar și după ce nu mai reprezentau un pericol. "Accidentul radiologic cu cesiu-137 a oferit învățăminte întregii lumi", a concluzionat Secretariatul de Sănătate al statului Goiás.

O tragedie comparată cu Cernobîl

Tragedia din Goiânia a fost relatată pe larg și de presa internațională. În România, revista „Lumea” a prezentat evenimentul în numărul său din octombrie 1987, la doar câteva săptămâni de la răspândirea materialului radioactiv. Publicația descria Goiânia, un oraș cu aproximativ un milion de locuitori, cuprins de panică.

„Goiânia, oraș brazilian cu un milion de locuitori, capitală a statului Goiás, s-a transformat într-un loc al spaimei și «sindromului nuclear», după ce a avut loc aici unul dintre cele mai grave accidente atomice cunoscute, cauzat prin răspândirea a o sută de grame de praf radioactiv de cesiu-137”, informa revista.

Orașul, situat la aproximativ 200 de kilometri de Brasília, devenise centrul atenției oamenilor de știință și al autorităților braziliene, pe fondul unei panici generale a populației. Revista „Lumea” oferea și primele informații despre descoperirea sursei radioactive: „Doi oameni care făceau curățenie au găsit, abandonat de mai mulți ani, în fosta clădire a unui institut de radioterapie, un aparat folosit în acest domeniu, pe care l-au vândut unui colector de fier vechi”. Publicația preciza că proprietarul depozitului încercase să deschidă piesa metalică în care se afla capsula, lovind-o cu un ciocan. După spargerea acesteia, pulberea de cesiu-137 s-a împrăștiat și a contaminat mai multe persoane. „Când a reușit, s-a răspândit un praf – cesiu-137 - care a acoperit o fetiță și mai mulți adulți prezenți la fața locului”, informa publicația.

La momentul apariției articolului, bilanțul era încă provizoriu. Revista menționa deja cele 249 de persoane contaminate, însă soarta pacienților aflați în stare gravă nu era cunoscută. „Până în prezent, din cauza răspândirii prafului de cesiu, se înregistrează deja 249 de victime ale acestui accident, zece dintre ele fiind internate în spitale de specialitate, unde se încearcă, dar fără mari speranțe, salvarea lor”, relata revista.

În primele săptămâni după accident, gravitatea evenimentului a fost inevitabil comparată cu dezastrul de la Cernobîl. Revista „Lumea” informa că specialiștii internaționali deplasați în Brazilia considerau că accidentul din Goiânia era depășit în consecințe doar de cel de la Cernobîl. Comisia Națională pentru Energie Nucleară din Brazilia a continuat căutarea eventualelor focare de contaminare pentru a împiedica extinderea dezastrului. Bilanțul final a confirmat că patru oameni au murit, iar operațiunea de identificare și decontaminare a implicat examinarea a peste 112.000 de persoane.

Explorează subiectele:

Accident nuclear Goiânia Cesiu-137

Distribuie Distribuie Comentarii