Rareș Bogdan, editorial dur, cu bătaie la Aurescu: Cine contestă asta sau sugerează altceva, e pur și simplu idiot
Pentru a putea cere de la Comisia Europeană și Consiliul UE analgezice necesare migrenelor celor afectați de deciziile eurosistemului, este obligatoriu să putem arăta că ne-am făcut lecțiile.
Dacă în materie de Schengen suntem cu temele la zi încă din 2011, deci problema e că n-am bătut cu pumnul în masă, cum fac alții, în chestiunea fermierilor afectați de războiul din Ucraina ar fi trebuit să căscăm ochii mai bine.
Asta ca să mă exprim elegant. România este țară de tranzit pentru cerealele din Ucraina, deci organismele de control (dar nu numai ele) ar fi trebui să se asigure că asta se și întâmplă. Dacă o făceau, fermierii români n-ar fi fost în situația să se uite la cerealele din hambare în timp ce porumbul ucrainean este traficat pe sub nasul lor.
Nu se pune problema să nu ajutăm Ucraina cu tot ce putem, fără ezitări. De la o sticlă de apă, lapte praf și medicamente date de cetățenii din apropierea frontierei – asta atunci când nu le-au oferit refugiaților propriile paturi – până la fluidizarea tranzitului și decizii ale eurosistemului, plus ajutoare pentru a putea duce războiul de apărare a țării, rezistența în fața asaltului criminal, angajamentul nostru și al partenerilor este total. Fără dubiu, fără discuții.
Cine contestă asta sau sugerează altceva, e pur și simplu idiot.
Dar una este să fii alături, să deschizi frontiere, să schimbi, temporar, reguli pentru a nu lăsa o țară în mâinile lui Putin, și alta să închizi ochii la drama propriilor cetățeni. Sau, din lene, suficiență, incompetență, să-i condamni la faliment.
Că nu vine niciun ministru să achite ratele unui fermier care nu și-a mai putut vinde porumbul din cauza celui ucrainean, mai ieftin, scutit de orice taxă!
Și românii nu sunt singurii, dar se pare că sunt cei mai afectați. Alături de alte 5 țări UE (Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia și Slovacia), România a trimis Comisiei și Consiliului o solicitare de intervenție, în care atrage atenția că exporturile de porumb din Ucraina au crescut de la câteva mii de tone la câteva milioane până în noiembrie 2022, punând o presiune enormă pe cultivatorii din zonă. De reținut ceva: când a înființat „coridoare de solidaritate” pentru transportul cerealelor ucrainene pe calea ferată, rutieră și fluvială, UE a făcut-o pentru ca acestea să ajungă la destinație, pe piața mondială.
Iată însă că au ajuns hrană pentru animalele din statele limitrofe, ceea ce a perturbat serios piața. Poate că există o explicație rațională, legală, morală, dar eu n-am auzit-o. Deocamdată, pentru unele ferme poate fi mortală.
Din câte am aflat, pe 20 martie, când la Bruxelles are loc Consiliul AGRIFISH (Agricultură și Pescuit), s-ar putea să avem o propunere de răspuns la scrisoarea prin care cele șase state cer compensații pentru pierderile suferite. În aceste zile se lucrează exact la prelucrarea cifrelor furnizate de semnatari, pentru a se propune un sistem compensatoriu. Deci la nivel tehnic se lucrează. Însă decizia este la nivel politic. Firește. Și ce să vezi, pe 23-24 martie are loc chiar un Consiliu European.
Pe ordinea de zi provizorie figurează Ucraina, „Competitivitate și piață unică” și „Alte subiecte”. Cred că aici putem avea speranțe. La asta nu ne bate nimeni, deși avem freza cam deranjată. Ori nu ne-am dorit prea mult victoria, ori n-am verticalizat eficient, ori gazonul a fost plin de apă (și pentru ei nu??), ori Dumnezeu n-a fost român…
Rareș Bogdan/ mediaflux.ro
