Într-un comentariu din „The New York Times“, Thomas L. Friedman avertizează: „Războiul din Ucraina încă mai păstrează surprize. Cele mai mare pot fi pentru Putin“.

„Într-un moment în care americanii nu pot fi de acord cu aproape nimic, a existat o majoritate consistentă în favoarea acordării unui ajutor economic şi militar generos Ucrainei în lupta sa împotriva efortului lui Vladimir Putin de a o şterge de pe hartă. Este de două ori surprinzător când te gândeşti că majoritatea americanilor nu putea găsi Ucraina pe hartă în urmă cu doar câteva luni, fiind o ţară cu care nu am avut niciodată o relaţie specială.

Totuşi, susţinerea acestui sprijin va fi de două ori importantă, pe măsură ce războiul din Ucraina se transformă într-un fel de înfuntare de „sumo” - doi luptători uriaşi, fiecare încercând să-l arunce pe celălalt din ring, dar niciunul nu este dispus să renunţe şi nu poate să renunţe la victorie“, susţine Friedman.

Războaiele mari se pot termina în moduri total neprevăzute

„Deşi mă aştept la o erodare pe măsură ce oamenii înţeleg cât de mult creşte acest război preţurile la energie şi la alimente la nivel mondial, încă sper că majoritatea americanilor îşi vor menţine sprijinul până când Ucraina îşi va putea recupera suveranitatea sau va ajunge la un acord de pace decent cu Putin. După mai bine de 100 de zile de luptă, nimeni nu poate spune cum se termină acest conflict.

A început în capul lui Putin şi probabil se va termina doar când Putin va spune că vrea să se termine. Probabil că liderul de la Kremlin simte că timpul este de partea lui, pentru că poate suferi mai multă durere decât democraţiile occidentale. Dar războaiele mari sunt lucruri ciudate. Oricum ar începe, se pot termina în moduri total neprevăzute“, scrie editorialistul. Friedman face trimitere la o idea lui Churchill, potrivit căreia „războaiele pot schimba cursul istoriei şi marile bătălii decid adesea războaiele“.

De-a lungul istoriei SUA, naţiunea americană a oscilat între două abordări largi ale politicii externe, a explicat Michael Mandelbaum, profesor emerit de politică externă la Şcoala de Studii Internaţionale Avansate Johns Hopkins, „Una pune accent pe putere, interes naţional şi securitate şi este asociat cu Theodore Roosevelt. Cealaltă subliniază promovarea valorilor americane şi se identifică cu Woodrow Wilson.”

În timp ce aceste două vederi asupra lumii erau adesea în competiţie, când a apărut o provocare de politică externă care era în armonie atât cu interesele cât şi cu valorile SUA s-a putut obţine un sprijin public larg, profund şi de durată.

„Acest lucru s-a întâmplat în Al Doilea Război Mondial şi în Războiul Rece”, a remarcat Mandelbaum, „şi se pare că se întâmplă din nou cu Ucraina”.

Dar marea, marea întrebare este: pentru cât timp? Nimeni nu ştie, pentru că războaiele urmează căi previzibile, cât şi imprevizibile.

Deciziile Uniunii Europene

Bătălia dintre Rusia şi Ucraina pentru controlul zonei din est, cunoscută sub numele de Donbas, are potenţialul de a fi o astfel de confruntare decisivă. Şi aceasta, în mai multe moduri.

„De exemplu, cele 27 de naţiuni ale Uniunii Europene au luat deja măsuri ferme pentru a reduce comerţul şi investiţiile în Rusia. Toate acestea se întâmplă într-un moment în care energia regenerabilă, cum ar fi cea solară sau eoliană, au devenit competitive ca preţ cu combustibilii fosili şi când industria auto creşte semnificativ producţia de vehicule electrice şi baterii noi. Pe termen scurt, niciuna dintre acestea nu poate compensa scăderea aprovizionării ruseşti. Dar dacă vom avea un an sau doi de preţuri astronomice la benzină, veţi vedea o schimbare masivă a investiţiilor din partea fondurilor mutuale şi a industriei în vehicule electrice, îmbunătăţiri ale reţelei, linii de transport şi instalaţii de stocare care ar putea îndepărta întreaga piaţă de dependenţa de combustibilii fosili. Primul Război Mondial a dus la trecerea de la cărbune la petrol. Al Doilea Război Mondial a introdus energia nucleară ca sursă majoră de energie. În fiecare dintre aceste cazuri, inovaţiile din timpul războiului s-au revărsat direct în economia civilă şi au inaugurat o nouă eră. Războiul din Ucraina nu determină inovaţia energetică în sine, dar clarifică necesitatea acesteia.

Gândiţi-vă: dacă acest război nu aruncă în aer planeta, din neatenţie, ar putea ajuta la transformarea ei. Şi, în timp, va micşora sursa principală de bani şi putere a lui Putin", susţine Thomas L. Friedman, în „The New York Times“.