România dărâmă din nou campioana olimpică și intră în sferturile EuroVolley

Naționala masculină de volei a României își continuă drumul remarcabil la Campionatul European, unde a atins din nou faza primelor opt reprezentative ale continentului. După ce au depășit faza grupelor organizată pe teren propriu, tricolorii au trecut fără emoții în optimile de finală de selecționata Ucrainei, locul 10 în ierarhia globală și ocupantă a poziției secunde în grupa disputată la Sofia, printr-o victorie categorică, scor 3:0. Acest triumf configurează un nou duel de gală în sferturile de finală împotriva Franței, formație care a învins Portugalia cu 3:0.

Revenire ireală în fața campioanei olimpice

Publicul din Cluj a asistat între 9 și 16 septembrie la confruntările Grupei D, unde lotul pregătit de tandemul Sergiu Stancu - Cristian Imhoff a demonstrat un nivel de joc ridicat. Românii s-au impus cu 3:1 în duelurile cu Elveția și Turcia, cedând strâns meciurile cu Germania (2:3) și Letonia (1:3), partide în care detaliile și seturile decise la limită au făcut diferența.

Momentul de vârf al turneului din faza grupelor a fost întâlnirea cu Franța, campioana olimpică din 2020 și 2024. După un început ezitant în care francezii au condus cu 2:0 la seturi, România a declanșat o revenire spectaculoasă și a triumfat cu 3:2. Manșa a patra a oferit un suspans rar întâlnit la nivel înalt: cele două combatante au mers cap la cap până la scorul de 33-33, când voleibaliștii români au închis actul cu 35-33. Pe durata acelui final electrizant, „tricolorii” au anulat 4 mingi de meci ale adversarilor și au transformat în punct decisiv abia a șaptea minge de set.

Deși pozițiile de calificare erau deja conturate — Franța încheind pe primul loc, iar România pe treapta a treia —, confruntarea a adus modificări notabile în clasamentul mondial FIVB, criteriu determinant pentru accesul la Jocurile Olimpice din 2028. Franța a coborât o treaptă, până pe 8, în timp ce naționala României a urcat pe poziția a 25-a. Echipa noastră a fost singura care a învins selecționata din Hexagon în faza grupelor, francezii cedând un singur set în restul partidelor.

Pentru români a fost a doua victorie directă obținută în fața Franței într-un turneu final continental, după succesul cu 3:1 de la Euro 2023 din Italia. Și în acel moment, ca și acum, francezii dețineau coroana olimpică.

În această confruntare, stafful tehnic a rulat întregul efectiv. Echipa de start i-a cuprins pe Claudiu Dumitru, Cristian-Daniel Chițigoi (principalul realizator, cu 28 de puncte), Tudor Magdaș (1 punct), Alexandru Rață (4 puncte), Marian Iulian Bala (1 punct), Bela Florian Bartha (15 puncte) și libero-ul Carol-Gabriel Kosinski. Pe parcursul întâlnirii au intrat Sebastian Gabriel Bratu, David Emilian Runcan (8 puncte), Ștefan Lupu (8 puncte), Rareș Ionuț Bălean (9 puncte), Victor-Ștefan Asmarandei, Robert Adrian Aciobăniței (1 punct) și cel de-al doilea libero, Sergio Diaconescu.

Scenariul acestei ediții îl oglindește pe cel din 2023, când naționala a debutat mai greu, pierzând cu Portugalia (0:3) și Israel (2:3), înainte de a lega succese cu Turcia (3:2), Grecia (3:1) și Franța (3:1). Calificată atunci în fazele eliminatorii, România a trecut de Croația cu 3:2, fiind oprită în sferturi chiar de Franța (0:3), pentru o clasare finală pe locul 7.

Un trecut glorios: singurul turneu continental de echipă cu trofeul pe masă

Accesul în elita europeană se bazează pe o tradiție solidă: din 18 participări continentale, România a atins de 15 ori faza primelor opt națiuni. Punctul culminant al acestei istorii a fost atins în 1963, când România a câștigat titlul european, devenind singurul sport de echipă cu mingea disputat în sistem de turneu care a adus țării noastre un trofeu continental (în afara rugbyului, desfășurat pe parcursul a doi ani cu partide tur-retur). Palmaresul european masculin mai include două medalii de argint (1955, 1958) și două de bronz (1971, 1977).

Pe plan olimpic, voleibaliștii români au urcat pe treapta a treia a podiumului la Moscova, în 1980, după ce terminaseră pe locul 4 la Tokyo (1964) și pe locul 5 la München (1972). Campionatele Mondiale au adus, de asemenea, clasări de prestigiu: medalii de argint în 1956 și 1966, alături de bronzul cucerit în 1960 și 1962.

Echipa feminină s-a remarcat la rândul ei: prezențe olimpice cu locurile 4 (1964) și 8 (1980), o finală mondială disputată în 1956, locurile 4 (1962), 5 (1952, 1974) și 7 (1970) la nivel mondial, respectiv bronzul european obținut în 1963 și clasări pe poziția a patra la edițiile din 1949, 1955, 1958 și 1989.

Forța cluburilor: epopeea din anii '60 și recordul din RomExpo

Rezultatele selecționatelor au derivat din forța echipelor de club, care adună 25 de finale europene disputate de-a lungul anilor. La masculin, Rapid București a strâns 7 finale de Cupa Campionilor Europeni, câștigând 3 dintre ele. Dinamo București a înregistrat 6 finale de CCE (3 titluri) și o Cupă a Cupelor adjudecată, iar Steaua a bifat două finale în CCE și trei în Cupa Cupelor. Acestora li s-au adăugat, peste ani, finala Top Teams Cup atinsă de Deltacons Tulcea la masculin, respectiv parcursurile europene feminine: Volei Alba Blaj (o finală de Liga Campionilor, trei de Cupa CEV și una de Challenge Cup), CSM București (câștigătoare a Challenge Cup) și CSM Lugoj (finalistă în Challenge Cup).

În anii '60 s-a scris o pagină istorică greu de egalat: cluburile românești au disputat 8 din cele 10 finale ale Cupei Campionilor Europeni. În două rânduri, ultimul act a fost o afacere internă între Dinamo și Rapid, o premieră continentală. Ambele confruntări au revenit dinamoviștilor (3:1 și 3:2 în 1966; 3:0, 1:3 și 3:1 în 1967). Întrecerea din 1967 s-a jucat în Pavilionul Central de la RomExpo în fața unei asistențe de aproximativ 12.000 de spectatori — un record neatins pentru meciurile de sală din România. În acel an de dominație europeană totală a rivalelor bucureștene, campionatul național a fost adjudecat de Steaua.

Lista celor 8 finale CCE atinse în acel deceniu include:

1960: ȚSKA Moscova – Rapid București 3:0, 1:3
1961: Rapid București – ȚSKA Moscova 3:1, 3:2
1962: ȚSKA Moscova – Rapid București 2:3, 3:1
1963: Rapid București – ȚSKA Moscova 3:1, 3:0
1965: Rapid București – Minior Pernik 1:3, 3:1, 3:2
1966: Dinamo București – Rapid București 3:1, 3:2
1967: Dinamo București – Rapid București 3:0, 1:3, 3:1
1968: Spartak Brno – Dinamo București 1:3, 3:0, 3:2
1969: ȚSKA Sofia – Steaua București 3:0, 3:2

Școala de antrenori care a format Europa

Succesele voleiului autohton au fost facilitate și de o veritabilă școală tehnică, comparabilă prin impact cu cele din handbal sau gimnastică. Figura emblematică rămâne Nicolae Sotir (1916-1991), sportiv multilateral implicat în oină, fotbal, handbal, volei, rugby și baschet. Sotir a coordonat marile campanii ale naționalei masculine, inclusiv aurul la Universiada din 1981 de la București.

În 1958, el s-a mutat în Turcia pentru a conduce naționala acestei țări și a forma generații de tehnicieni, iar din 1965 a fost cooptat de federația franceză. Sotir a pus astfel bazele voleiului de înalt nivel în ambele state, oficiind totodată ca arbitru la finale de campionat mondial și publicând manuale de specialitate traduse în Franța. Pe aceeași direcție a recunoașterii internaționale se înscrie astăzi și actualul selecționer, Sergiu Stancu.

Explorează subiectele:

EuroVolleyvolei masculinRomânia

Distribuie Distribuie Comentarii