România, în pragul colapsului energetic după oprirea reactoarelor de la Cernavodă: „Cea mai scumpă energie din UE!”

România se confruntă cu o gravă criză energetică, după ce au fost închise reactoarele 1 și 2 ale Centralei nucleare de la Cernavodă. Expertul în energie Ioan Purica critică politica energetică a României și arată că inclusiv Comisia Europeană s-a răzgândit și a admis că renunțarea la energia nucleară e o mare eroare.

Lucrările la centrala nucleară de la Cenavodă nu au fost finalizate. FOTO: Inquam Photos / G. Călin

România este lovită din toate părțile: după ce războaiele din Ucraina și Orientul Mijlociu au dus la explozia prețurilor energiei la nivel global, dar mai ales european, închiderea temporară a centralei de la Cernavodă reprezintă un nou șoc și o lovitură dată securității energetice a țării. În același timp, alte proiecte ce țin de dezvoltarea nucleară bat pasul pe loc, așa cum este cazul proiectului reactoarelor modulare mici de la Doicești.

În lipsa unor investiții serioase în centrale nucleare, hidrocentrale și termocentrale pe gaz, politicile energetice ce au pus accentul pe dezvoltarea parcurilor fotovoltaice și eoliene care și-au dovedit limitele. Coroborat cu renunțarea prematură la cărbune, toate aceste sunt ingredientele unei crize energetice de proporții, care au făcut ca România să aibă cea mai scumpă energie din Uniunea Europeană, îndeosebi raportat la veniturile românilor. Asta înseamnă o nouă lovitură dată sub centură unei industrii și așa condamnate la subzistență și la facturi tot mai mari pentru populație. Un alt detaliu, cel puțin la fel de important: ca țară cu energie scumpă, România nu are cum să fie competitivă, iar investitorii de pretutindeni preferă să investească în țări unde nu au balastul prețurilor imense la energie.

De ce avem probleme

Închiderea temporară a centralei de la Cernavodă a agravat și mai mult criza, iar în prezent se vorbește despre un deficit de circa 1.400 de megawați. Expertul în energie Ionuț Purica explică, în analiza sa pentru „Adevărul”, care au fost problemele, dar și erorile politicilor din acest domeniu ale României care ne-au adus aici.

„Ideea de bază este că reactorul 2 de la Cernavodă a avut o problemă și schimbă un transformator ridicător, iar Reactorul 1 a intrat de duminică seara în revizia programată. Asta înseamnă două unități, cele două unități, 1.400 de megawați, pe care deocamdată nu îi avem în sistem. Pe perioada cât Unitatea 2 își schimbă transformatorul — deci câteva zile până aici — o să fie o nevoie de importuri. Pentru că, din păcate, ne-am aliniat cu politica trecută a Comisiei Europene: să oprim cărbunii, să oprim totul și să pune și, așa cum mai glumesc eu, să rămânem în „bătaia vântului și a soarelui”, adică să ne bazăm exclusiv pe aceste surse de energie. Deci, ideea de bază este că — foarte clar, de altfel Comisia Europeană a început să se trezească și ea — va trebui să ne refacem promisiunile și politicile pornind de la securitatea energetică”, spune Purica.

Germania, țară care s-a condamnat singură la dependența de gazul rusesc și a intrat într-o criză fără precedent, a realizat într-un final greșeala de a-și fi închis centralele nucleare.

Germania și Polonia insistă pe cărbune pentru a evita colapsul enegertic

Confruntate cu astfel de probleme, țări ca Germania și Polonia au reacționat și au renegociat închiderea minelor de cărbune. În disperare de cauză, închiderea acestor mine a fost dată uitării sau cel puțin amânată, pentru a atenua șocul energetic deja resimțit. Spre deosebire de aceste state, România și-a urmat neabătută obiectivul renunțării la cărbune, iar în acest fel și-a mai legat o mână, iar acum s-a legat singură și la cealaltă, prin închiderea, este adevărat forțată, a centralei nucleare de la Cernavodă.

„Deja se vede că Germania, iar aici dau doar un exemplu care circulă acum, a desființat un parc eolian ca să lărgească o mină de lignit, că au nevoie de cărbune pentru producție în baza curbei de sarcină. Și și-au oprit nemții și nuclearul, cea mai mare greșeală pe care o puteau face și care le-a adus dependența de Rusia. Așa că trăim numai acel „dolce far niente”, că vine gazul din Rusia și din Norvegia și din Algeria, și Europa își vede de treabă — mai ales Germania, care primea gaz din Rusia. S-a terminat povestea asta și trebuie să ne regândim sistemele energetice într-un mod integrat și nu cu decizii după modă de genul anul ăsta avem cravate roșii și eoliene, la anul cravate albastre și parcuri fotovoltaice și așa mai departe”, avertizează expertul.

Renunțarea la un mix echilibrat energetic și promovarea agresivă a investițiilor în parcuri fotovoltaice și eoliene și-a arătat limitele în Uniunea Europeană. Iar șocul războiul din Orientul Mijlociu și al blocării strâmtorii Hormuz a dovedit cu vârf și îndesat aceasta. Fără gaz și fără petrol propriu, industria și așa slăbită a Uniunii Europene a mai suferit un șoc, iar odată cu aceasta scumpirile la pompă, coroborate cu cele de pe rafturile supermaketurilor, i-au trezit la crunta realitate pe europeni.

Și Ursula von der Leyen și Nicușor Dan admit că s-a greșit

Nu întâmplător, însăși președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, își turna cenușă în cap și recunoștea că politicile agresive de mediu promovate de la Bruxelles, la presiunea unor ONG-uri și a activiștilor, au provocat o criză energetică fără precedent pe întregul continent și au dus la scumpirea energiei.

„Dacă în 1990 o treime din producția de energie electrică era asigurată prin centrale nucleare, astăzi vorbim de aproape 15%. Această alegere de a reduce ponderea energiei nucleare a fost o greșeală strategică pentru Europa”, a spus Ursula von der Leyen, într-o declarație surprinzătoare și complet în opoziție cu politicile promovate în ultimii ani de Comisie.

Ionuț Purica consideră că această conștientizare a erorilor trebuie să fie primul pas pentru Bruxelles. Și dacă în capitala Belgiei și a Uniunii Europene gravitatea situației a fost înțeleasă, de curând au apărut și semnale de la București.

Iar declarația președintelui Nicușor Dan despre erorile de la Bruxelles, care a stârnit revolta unei părți polarizate a societății civile, a venit ca o completare a afirmațiilor Ursulei von der Leyen.

„Europa a făcut greșeli, iar când a renunțat la nuclear și și-a bazat energia pe gaz ieftin din Rusia, asta a fost o greșeală”, a spus șeful statului român, în mesajul său cu ocazia Zilei Europei.

„Am pierdut viziunea integrată și va trebui să revenim la așa ceva în angajamentele noastre către Comisia Europeană, care de altfel își schimbă și ea punctele de vedere în momentul de față, declarând că nuclearul este foarte important și a fost o greșeală să se oprească oriunde s-ar afla”, adaugă Ionuț Purica.

Ne-am autosabotat „uitând” de hidrocentrale și baterii

Alături de energia nucleară și de exploatarea gazelor și chiar a cărbunelui, energia hidro poate fi extrem de importantă. Parte a politicilor de mediu neinspirate, multe obiective au fost blocate sau trecute în așteptare, iar hidrocentralele care ar fi putut funcționa și ca baterii gigantice au rămas pe hârtie, în unele cazuri pentru a nu afecta habitatul unor specii de broaște sau gândaci. De altfel, România nu a fost capabilă în cei aproape 37 de ani scurți de la Revoluție nici măcar să demareze megaproiectul hidrocentralei de la Tarnița – Lăpuștești.

„Hidrocentralele sunt supuse și ele, până la un punct, volatilității, mai exact hidraulicității. Deci nu volatilitate, ci hidraulicitate. De altfel se pare că Dunărea vine mai jos acum, apropo de debite, dar ideea de bază este: cât avem — și avem, slavă Domnului, o grămadă de posibilități de utilizare a râurilor interne și a Dunării — trebuie să avem grijă să facem și să finalizăm odată Tarnița-Lăpuștești, care este hidrocentrală de stocare cu repompare. O mie de megawați care sunt foarte necesari în sistem, mai ales că a crescut puterea instalată în unități volatile de regenerabile. Vorbeam de eoliene și fotovoltaice”, mai spune Purica.

Imaginea unor politici energetice neinspirate este întregită de faptul că nici măcar proiectele promovate pentru energia solară și fotovoltaică nu au fost făcute urmând cel puțin o logică de bază. Astfel, deși fotovoltaicele și solarele au beneficiat de subvenții imense și au fost susținute în detrimentul altor resurse, nici statul român și nici investitorii privați nu au investit concomitent și în baterii pentru păstrarea energiei produse în orele de vârf și utilizarea acesteia în caz de necesitate.

„Bateriile sunt și ele importante și au început să apară în sistem. E, dacă vreți, tehnologia mai nouă față de hidro cu repompare. Și sunt o serie întreagă de tehnologii de stocare, chiar stocare la nivelul utilizatorilor rezidențiali — deci utilizatorilor mici sau producătorilor prosumatori, cum se cheamă — astfel încât să putem să gestionăm mai bine perioadele în care e soare, dar nu e consum, sau perioadele de noapte sau de dimineață în care e vânt, dar iarăși noaptea nu e consum prea mare. Astfel putem să îmbunătățim utilizarea energiei și producerea energiei, că nu-i destul să ai putere instalată. Dacă ai putere instalată pe eolian, trebuie să bată vântul, că altfel stai și te uiți ca la morile de vânt, generatoarele eoliene”, mai arată el.

China și SUA ne arată soluțiile

Tocmai această „schismă” și faptul că investițiile în energia verde nu au fost dublate de unele în sisteme de conservare a energiei arată superficialitatea acestor programe. În același timp, au existat și greșeli imense, iar anumiți investitori au pariat pe eolian în zone deloc însorite sau pe fotovoltaic în zone în care vântul nici măcar nu adie în cea mai mare parte a anului.

Nu în ultimul rând, moda energiei regenerabile a prins în țări care nu au deloc plajele însorite ale Spaniei sau vântul Mării Nordului, în loc ca acestea să mizeze pe resursele hidro sau pe energia nucleară. Rezultatele sunt logice. În acest moment, prețurile energiei sunt în Uniunea Europeană de 2-3 ori mai mari ca în Statele Unite ale Americii și de până la 4 ori mai mari ca în China. În același timp, cererea enormă de pe piața europeană a făcut ca Uniunea Europa să cultive o dependență totală de China, de unde se importă circa 90% din panourile fotovoltaice și turbinele eoliene.

„Este cât se poate de clar că se constată această separare între puterea instalată și energia produsă. Degeaba vorbim că avem nu știu câți megawați instalați în eoliene și fotovoltaice dacă nu bate vântul și este foarte mult timp înnorat”, subliniază Purica.

În particular, în ce privește situația României, expertul recomandă câteva soluții aflate la îndemână.

„Până acum a fost o perioadă în care ne-am luat după Uniunea Europeană, dar iată că Bruxelles-ul s-a răzgândit și a făcut-o pe bună dreptate. Energia nu are ceea ce se numea pe vremuri acquis communautaire, și fiecare țară își vede și trebuie să-și înțeleagă folosirea resurselor proprii de energie în beneficiul economiei și al rezidențialului lor. Evident, noi avem un avantaj competitiv: avem gaz, avem petrol, adică încă mai avem puțin, avem rafinării care pot să producă produse petroliere, avem centrale pe gaz care se finalizează acum, iar aici vorbesc de Mintia și Iernut. Așa că putem să îmbunătățim utilizarea energiei de așa natură încât să avem niște prețuri care să fie într-adevăr de ajutor pentru a păstra sau a crește puterea de cumpărare a rezidențialului și a crește competitivitatea unei economii care e încă energo-intensivă la noi”, punctează Ionuț Purica.

Dumnezeu ne dă, dar nu ne bagă în traistă

Asta nu înseamnă că prețurile vor scădea peste noapte, mai ales dacă România va amâna aceste măsuri. România are potențial, are resurse și soluții, dar este precum în vechiul proverb „Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă”. Iar simplul fapt că România deține încă resurse importante și expertiză nu înseamnă că problemele se vor rezolva atâta timp cât proiectele importante vor continua să bată pasul pe loc, iar declarațiile pompoase vor ține loc de fapte.

„Avem petrol, trebuie să scoatem și mai mult în perioada asta. Avem gaz, nu mai vorbesc de offshore, care ar trebui să intre în funcțiune de la anul. Avem și gaz în rezerve, în zăcăminte, în teritoriu. Trebuie să folosim avantajul ăsta competitiv pentru a arunca mai multe produse petroliere pe piață, rafinate în rafinăriile noastre care trebuie să pornească toate. La gaz, același lucru. Astfel încât să se înțeleagă că noțiunea de piață funcționează nu în perioadele de criză. În perioadele de criză există tentația unor măsuri sau a unor acțiuni speculative pe piață. Nu e cazul. Trebuie compensate și împiedicate, pe de o parte prin creșterea produselor pe piață (deci a ofertei care scade prețurile) și, dacă nu se înțelege pe termen scurt așa ceva, prin reglementarea prețurilor — nu plafonare cu compensare, ci reglementare la un anumit nivel — astfel încât să se treacă perioada de criză și de tentație”, conchide Ionuț Purica.