România, lider în UE la creșterea sărăciei energetice: ce ascund facturile reduse
Tot mai mulți români aleg să îndure frigul în propriile locuințe pentru a ține sub control costurile de întreținere, însă această economie forțată vine cu un preț uriaș pentru sănătate și sistemul medical. În timp ce situația se îmbunătățește la nivel european, România a înregistrat cel mai mare avans din Uniunea Europeană al ponderii cetățenilor care nu își mai permit o încălzire adecvată.
Tot mai mulți români nu își permit să își încălzească adecvat locuințele Foto: Pixabay
Datele recente publicate în raportul Eurostat Key Figures on European Living Conditions - 2026 Edition relevă o tendință îngrijorătoare pentru țara noastră. În timp ce media la nivelul Uniunii Europene privind populația care nu își poate menține o temperatură optimă în casă a coborât de la 9,2% în 2024 la 8,8% în 2025, România a mers în direcția opusă. Ponderea românilor afectați de această problemă a urcat de la 10,8% în 2024 la 11,9% în 2025, marcând o creștere de 1,1 puncte procentuale — cea mai mare dintre toate statele membre.
Această realitate rămâne adesea invizibilă în statisticile bazate strict pe cheltuieli. O cercetare apărută în 2026 în publicația Energy & Buildings, care a folosit un model de date sintetice pentru 6.000 de gospodării, demonstrează că familiile care își restricționează voluntar consumul pentru a face economii nu sunt surprinse de indicatorii clasici ai sărăciei energetice. Deși facturile lor par gestionabile, acești oameni trăiesc, în realitate, la temperaturi nesigure pentru sănătate.
Costul invizibil al frigului: de la afecțiuni fizice la spitalizări costisitoare
Consecințele acestui fenomen depășesc cu mult sfera financiară și lovesc direct în starea de sănătate a populației, în special a seniorilor. Un studiu semnat de cercetătorii Martina Celidoni, Raffaele Miniaci și Paola Valbonesi, publicat în septembrie 2026 în Journal of Economic Behavior & Organization, a documentat impactul sărăciei energetice asupra vârstnicilor europeni. Analiza indică o legătură clară între locuințele insuficient încălzite și apariția bolilor pulmonare cronice, a simptomelor depresive, a declinului cognitiv și a scăderii forței musculare. Mai mult, s-a constatat o diminuare semnificativă a forței de strângere a mâinii, un parametru esențial pentru evaluarea capacității fizice la persoanele înaintate în vârstă.
Dincolo de suferința individuală, această situație generează o presiune financiară uriașă asupra sistemului public, după cum avertizează analistul economic Adrian Negrescu, într-o declarație pentru „Adevărul”: „Frigul din casă nu apare în statistica facturilor, dar apare în cea a spitalelor. Un pensionar care stă iarna la 16 grade ca să economisească 100 de lei pe lună riscă să coste sistemul de sănătate de zeci de ori mai mult. Este una dintre cele mai proaste afaceri pe care le putem face ca țară.”
Impactul psihologic: când propria casă devine un factor de stres
Lipsa confortului termic și constrângerile bugetare transformă căminul dintr-un refugiu într-un mediu dominat de anxietate. Psihoterapeutul cognitiv-comportamental Laura Găvan a explicat, pentru „Adevărul”, mecanismele prin care lipsurile financiare alterează viața de zi cu zi: „Când bugetul nu mai ajunge pentru toate cheltuielile, oamenii încep să facă alegeri pe care, în alte condiții, nu le-ar face. Reduc cumpărăturile, amână anumite plăți și, uneori, aleg să stea în frig pentru a nu avea o factură prea mare la încălzire”.
Această preocupare continuă pentru bani tulbură somnul, scade capacitatea de concentrare și tensionează relațiile interumane. În familiile cu copii, decizia părinților de a opri căldura pentru a limita costurile provoacă disconfort celor mici și generează conflicte. „În spatele conflictelor se află adesea neputința și nesiguranța, nu doar diferențele de opinie”, punctează specialista.
Pe fondul unor vulnerabilități emoționale preexistente, condițiile improprii de locuit pot agrava starea psihică. „Nu putem spune că temperaturile scăzute duc automat la depresie, dar nici nu putem ignora felul în care mediul în care trăim ne influențează starea psihică”, adaugă Laura Găvan. Ea atrage atenția și asupra capcanei în care cad cei care se obișnuiesc cu privațiunile, avertizând că „faptul că cineva reușește să suporte o situație nu înseamnă că acea situație nu îl afectează”.
Situația este cu atât mai dramatică pentru vârstnicii măcinați de izolare socială, boli și pensii mici. „Un pensionar care trebuie să aleagă între încălzirea locuinței, cumpărarea medicamentelor și achiziționarea alimentelor nu face o alegere liberă. Încearcă să împartă resurse insuficiente între nevoi la fel de importante”, subliniază psihoterapeuta, concluzionând că problema nu ține de o simplă gestionare a bugetului:
„Din perspectiva psihologică, a avea o locuință în care te poți încălzi în mod adecvat nu este un moft. Este o condiție care contribuie la sănătate, odihnă și echilibru emoțional.(...) Economisirea este necesară, dar există o limită dincolo de care renunțările încep să ne coste prea mult.” - Laura Găvan, psihoterapeut
Marea problemă a României: milioane de clădiri vechi și ineficiente energetic
Rădăcina vulnerabilității energetice din România se află, în mare măsură, în infrastructura locativă învechită. Analistul Adrian Negrescu subliniază că starea fondului imobiliar cântărește mai greu decât tarifele la energie:
„Diferența dintre o locuință caldă și una rece ține mai puțin de prețul gazului și mai mult de starea clădirii. În România există aproximativ 9 milioane de locuințe, iar peste 4,4 milioane au mai mult de 50 de ani, adesea prost izolate și mari consumatoare de energie.” - Adrian Negrescu, analist economic
În mediul urban, blocurile ridicate cu decenii în urmă suferă pierderi masive de căldură prin acoperișuri, pereți, ferestre și punți termice, iar rețelele de distribuție uzate amplifică risipa. Nici în zonele rurale situația nu este mai bună: numeroase case nu sunt izolate și depind de o singură sursă de încălzire, de regulă sobe pe lemne, în condițiile în care scumpirea lemnului de foc apasă tot mai greu pe bugetele familiilor.
Soluția pe termen lung: investiții în izolație, nu doar subvenții
Datele internaționale confirmă că modernizarea imobilelor este cheia reducerii sărăciei energetice. De exemplu, un studiu publicat în 2026 în Energy, Sustainability and Society, care a evaluat impactul normelor de eficiență energetică aplicate clădirilor din Turcia, a demonstrat că aceste reglementări au îmbunătățit condițiile de încălzire și au diminuat indicatorii sărăciei energetice în rândul gospodăriilor vizate.
Deși măsuri precum etanșarea ușilor și a ferestrelor, izolarea termică sau instalarea unor sisteme moderne de încălzire reduc semnificativ consumul, Laura Găvan amintește că familiile vulnerabile nu dispun de banii necesari pentru astfel de lucrări.
În acest context, Adrian Negrescu susține că statul ar trebui să schimbe paradigma și să direcționeze prioritar fondurile de combatere a sărăciei energetice către reabilitarea locuințelor, oferind chiar finanțare de 100% pentru cetățenii care nu își permit costurile inițiale. Subvenționarea facturilor fără oprirea pierderilor termice este ineficientă pe termen lung. „Statul plătește în fiecare iarnă pentru căldura care iese prin pereții blocurilor. Fiecare leu investit în izolarea unei locuințe locuite de o familie vulnerabilă scade factura pentru totdeauna, nu doar pentru o lună”, punctează economistul, adăugând că „până nu oprim pierderile din clădiri, orice ajutor la factură va fi ca apa turnată într-o găleată spartă”.
Explorează subiectele:
