România se transformă într-un deșert. Ce spune un cunoscut cercetător despre cauzele fenomenului și cum îl putem combate
O treime din teritoriul României (aproximativ șapte milioane de hectare) și 40% din suprafața agricolă sunt în pericol să devină dune de nisip. Regiunile cele mai expuse sunt sudul Câmpiei Române, Dobrogea și sudul Moldovei.
Sute de mii de hectare de teren arabil din România au ajuns dune de nisip FOTO Shutterstock
Profesorul universitar Ioan Jelev, vicepreședinte al Academiei de Științe Agricole și Silvice și cercetător, a vorbit pentru Adevărul despre fenomenul de deșertificare a României. Specialistul spune că fenomenul a luat o amploare serioasă în ultimii 10 ani, când se vorbea doar de aridizarea anumitor zone.
„România este situată într-o zonă de climă excesiv continentală, cu secete pedologice prelungite, iar creșterea în ultimii 10 ani a temperaturilor medii anuale cu 0,2 - 0,6℃ şi scăderea precipitațiilor cu 10 - 15 milimetri, față de mediile multianuale relevă tendința clară a intensificării şi extinderii fenomenelor de deșertificare şi degradare a terenurilor în special în zonele de sud şi est a țării”, explică profesorul Ioan Jelev.
O treime din teritoriul României (aproximativ șapte milioane de hectare) și 40% din suprafața agricolă se află în zone cu risc de deșertificare . Regiunile cele mai expuse sunt sudul Câmpiei Române, Dobrogea și sudul Moldovei.
Cauza principală a fenomenelor de aridizare și chiar deșertificare o reprezintă modificările climatice tot mai evidente la scară mondială, manifestate printr-o creștere a instabilității atmosferice, fenomene extreme frecvente, cu schimbări bruște ale temperaturii, cantității de precipitații, intensificări ale vitezei vântului și inundații atipice.
„Dacă vorbim de inundații atipice, acestea au apărut în țara noastră pentru prima oară în luna decembrie a anului 1994, fapt neobișnuit în România, unde viiturile maxime aveau loc odată cu topirea zăpezilor și ploile de primăvară și apoi toamna”, vorbește cercetătorul despre unul dintre fenomenele meteo cu care se confruntă țara noastră.
Peste 11 milioane de hectare, în pericol de deșertificare
Oltenia este acum regiunea din România cea mai afectată de deșertificare, în condițiile în care aproximativ 1.000 de hectare de soluri fertile devin dune de nisip în fiecare an. Fenomenul se manifestă și în sudul Moldovei, dar și în Vestul României, unde defrișările necontrolate de pădure au accentuat fenomenul, ca și seceta pedologică.
Peste o treime din suprafața arabilă a țării prezintă risc de aridizare și chiar deșertificare, potrivit unui studiu recent al MInisterului Mediului. Este vorba de peste 800.000 de hectare pe care fermierii practică agricultura din ce în ce mai greu.
Cele mai afectate de fenomen sunt județele Olt, Dolj și Mehedinți. De asemenea, peste 11,2 milioane de hectare de teren sunt susceptibile de degradare prin aridizare din cauza temperaturilor foarte ridicate și prezintă un risc major de deșertificare, potrivit unui studiu realizat de Institutul de Cercetări pentru Pedologie și Agrochimie București.
Activitățile umane iraționale, catalizator pentru schimbările climatice
Profesorul Ioan Jelev spune că modificările climatice s-au accentuat din cauza activităților umane iraționale, fără luarea în considerare a necesității protejării resurselor naturale, apa, solul, flora și fauna, la care se adaugă tăierea masivă a pădurilor, creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră, ca urmare a utilizării cu precădere ca sursă de energie a combustibililor fosili, practicile agricole necorespunzătoare, cum ar fi aratul din deal în vale, care duc la pierderi masive de sol.
„La nivelul erelor geologice există o alternanță a perioadelor calde și reci, peste care se mai suprapun unele variații naturale cu perioadă mai mică. Dar în prezent, peste aceste oscilații naturale ale climei se suprapun activități antropice, care contribuie la accentuarea fenomenului natural”, detaliază cercetătorul.
Aridizarea și deșertificarea se accentuează în România FOTO Shutterstock
În consecință, procesele de degradare și deșertificare a terenurilor sunt rezultatul unei interacțiuni complexe și de lungă durată dintre factorii naturali (climă, sol, vegetație, relief) și antropici (socio-economici).
În cadrul acestei interacțiuni, factorii climatici pot exercita un dublu rol, fie de precursor (pregătitor) pentru procesul de deșertificare (de pildă, aridizarea, seceta, valurile de căldură), fie de declanșator pentru procesele de degradare a terenurilor prin eroziune (de exemplu, precipitațiile, viteza vântului). Fenomenul a început să fie mai vizibil după anii 1990.
Agricultura și mediul, afectate grav de deșertificare
Deșertificarea și degradarea terenurilor reprezintă amenințări serioase la nivelul UE. În timp ce degradarea terenurilor afectează toate țările UE, riscul de deșertificare este în creștere, în special în Europa de Sud și în zonele limitrofe ale Mării Negre din Bulgaria și România.
Acest fenomen are nenumărate consecințe negative asupra agriculturii și mediului, manifestate sub forma eroziunii pluviale şi eoliene, care determină pierderea stratului fertil de sol de la suprafață, care are o valoare inestimabilă.
„Eroziunea are și alte consecințe nefavorabile, cum ar fi deformarea suprafeței terenurilor, colmatarea şi sedimentarea acestora; compactarea solului; apariția excesului de apă; sărăcirea conținutului solului în materie organică şi elemente nutritive; sărăturarea; acidifierea; poluarea mediului”, explică profesorul Ioan Jelev.
În România, ca urmare a fenomenelor de aridizare și deșertificare, sunt peste 400 000 de hectare de soluri nisipoase , pe care producțiile agricole sunt semnificativ diminuate dacă nu se apelează la măsuri speciale agro-silvice de alternare a perdelelor forestiere cu terenuri agricole, pentru prevenirea eroziunilor eoliene.
În România vom cultiva kiwi și măsline
Diminuarea producțiilor agricole, ca urmare a modificărilor climatice, nu este valabilă peste tot. În țările din Europa de Nord se preconizează că producțiile agricole vor spori.
Cercetătorul spune că vom asista la o migrație spre altitudini mai ridicate a culturilor, dar și a diferitelor specii de arbori, pe măsură ce ne vom confrunta cu veri mai secetoase și cu temperaturi mai ridicate.
Unitățile de cercetare din rețeaua Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” lucrează în prezent la crearea de soiuri noi de plante rezistente la secetă și lipsa de apă, inclusiv la seceta atmosferică pe lângă cea hidrologică.
Pe de altă parte, se fac studii privind adaptarea la condițiile țării noastre a unor specii de plante sau pomi din zone mai calde, subtropicale sau chiar tropicale.
Măslinele se vor cultiva și în România în viitorul apropiat FOTO arhivă Adevărul
Un exemplu elocvent sunt cercetările derulate la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri de la Dăbuleni, unde, pe lângă celebrii de acum pepeni de Dăbuleni, se studiază cu succes adaptarea la condițiile climatice din România a unor plante subtropicale precum: kiwi, măslinul, jujuba (curmalul chinezesc), kaki, fistic, afin, goji, aronia, lonicera, banana nordului (Asimina triloba), cartoful dulce.
O altă direcție de cercetare este crearea de pomi fructiferi cu înflorire târzie, pentru a trece peste episoadele de temperaturi scăzute care apar în ultimul timp în lunile martie și aprilie și care chiar și scurte fiind, conduc la pierderi uriașe în producția de fructe.
Măsuri pentru reducerea efectelor schimbărilor climatice și deșertificării
Profesorul Ioan Jelev citează un studiu realizat de un consorțiu de institute naționale și universități din România (Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare în Silvicultură ”Marin Drăcea”, Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului - ICPA București; Administrația Națională de Meteorologie și Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București), unde sunt recomandate o serie de acțiuni și măsuri care pot contribui la diminuarea efectelor schimbărilor climatice și ale deșertificării.
Astfel, în domeniul agricol se impune practicarea asolamentului și rotației culturilor, executarea corespunzătoare a lucrărilor de afânare a solului, prevenirea și reducerea tasării terenurilor, terasarea terenurilor în pantă, înființarea culturilor anuale de acoperire (culturi verzi) și practicarea sistemului de agricultură conservativă.
Legat de mai buna gospodărire și utilizare a apelor, se recomandă alegerea tehnologiilor optime de irigare, atenuarea eroziunii hidrice, construcția unor acumulări de apă pe văi, crearea unor zone tampon în lungul râurilor, reabilitarea sistemelor de irigare existente și realizarea unora noi.
Conservarea și îmbunătățirea calității solului se poate realiza prin prevenirea formării de cruste pe suprafața solului, reducerea pierderilor de carbon din sol, ameliorarea terenurilor sărăturate, prevenirea și diminuarea poluării solului și reducerea pierderii de nutrienți în sol.
Nu în ultimul rând trebuie avute în vedere măsuri pratologice și forestiere referitoare la amenajarea pajiștilor, creșterea suprafețelor împădurite și înființarea de perdele forestiere.
Sursa: adevarul.ro
