Românii au cele mai scurte trasee spre birou, dar pierd zeci de ore în trafic

Salariații din România se confruntă cu un paradox al mobilității urbane: au cea mai mică distanță de străbătut între locuință și birou dintre toate cele 16 state europene analizate, dar ajung să ocupe locul al șaselea în clasamentul duratei totale a deplasărilor. În medie, un angajat român are de parcurs 17 kilometri dus-întors, față de standardul european de 45 de kilometri, însă alocă acestui drum 53 de minute pe zi, depășind media continentală de 45 de minute.

Această durată depășește nivelul de toleranță declarat de lucrătorii autohtoni, care au menționat că limita rezonabilă de timp pe care ar accepta să o petreacă pe drum este de 51 de minute pe zi. În contrast, alte țări gestionează mult mai eficient distanțe mult mai mari: slovenii parcurg 42 de kilometri în doar 32 de minute, italienii acoperă aceeași distanță în 35 de minute, iar în Croația un traseu de 37 de kilometri durează 41 de minute. La polul opus se regăsesc Belgia (64 km în 61 de minute), Suedia (53 km în 57 de minute) și Irlanda (47 km în 56 de minute).

Cum se cumulează minutele pierdute

Deși 63% dintre angajații din România călătoresc pe distanțe scurte, de 10 până la 29 de kilometri dus-întors – o pondere covârșitoare în comparație cu media de 27% din Europa –, numai 47% reușesc să ajungă la destinație în mai puțin de 45 de minute.

Mai grav este că 16% dintre salariații români stau în trafic cel puțin o oră și jumătate zilnic, peste media europeană de 13%, iar 11% depășesc chiar pragul de două ore în fiecare zi. Pentru o săptămână normală de lucru de cinci zile, cele 53 de minute zilnice se transformă în aproximativ 4 ore și 25 de minute pierdute, cumulând la nivel lunar circa 17 ore și 40 de minute dedicate exclusiv navetei.

Situația critică din Capitală și împrejurimi

În zona București-Ilfov, congestia atinge cote maxime. Naveta zilnică consumă, în medie, 73 de minute pentru numai 16 kilometri parcurși dus-întors. Mai bine de jumătate dintre cei chestionați (51%) petrec peste 60 de minute pe traseu, o treime ajung la minimum 90 de minute, iar aproape un sfert (23%) consumă cel puțin două ore din zi deplasându-se spre și dinspre birou.

Decalajul față de așteptările oamenilor este evident: deși rezidenții din această regiune ar fi dispuși să aloce cel mult 63 de minute pe zi navetei, în realitate sunt forțați să suporte cu zece minute mai mult. Într-un interval de patru săptămâni, timpul pierdut pe șosele sau în mijloacele de transport depășește 24 de ore, reprezentând o zi completă din viața fiecărui angajat.

Cadrul juridic: naveta nu este plătită ca timp de lucru

Legislația nu consideră timpul petrecut pe traseul casă-serviciu drept program de muncă, chiar dacă acesta devine o povară cotidiană.

„Codul Muncii califică drept timp de muncă orice perioadă în care salariatul prestează muncă, se află la dispoziția angajatorului și își îndeplinește sarcinile și atribuțiile, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil și/sau legislației în vigoare. În aceste condiții, timpul petrecut de salariat pe traseul dintre domiciliu și locul de muncă, respectiv dintre locul de muncă și domiciliu, nu poate fi calificat drept timp de muncă, iar angajatorul nu are obligația de a suporta costul navetei și nici alte astfel de obligații”, a subliniat avocata Elena Grecu.

Aceasta precizează că practica este aliniată deciziilor Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), instanță care a stabilit că distanța până la birou rămâne la latitudinea salariatului, acesta având opțiunea de a-și schimba locuința sau serviciul.

Singura excepție clară vizează personalul itinerant, adică angajații care nu își desfășoară activitatea într-o locație fixă. În cazul acestora, instanța europeană stipulează că deplasările de la locuință către primul client și de la ultimul obiectiv către sediu sau domiciliu constituie timp de lucru efectiv, intrând sub incidența normelor privind repausul zilnic, orele suplimentare și plafonul de maximum 48 de ore pe săptămână.

Impactul financiar și tentația lucrului la distanță

Pe lângă timpul pierdut, naveta implică cheltuieli consistente cu abonamentele de transport, combustibilul, taxele de parcare și uzura accentuată a vehiculelor personale. Totodată, 35% dintre respondenții la nivel național și 43% dintre cei din București-Ilfov consideră că aceste ore irosite în trafic le afectează randamentul și ar fi putut fi folosite productiv.

În acest context, dorința de a lucra de acasă rămâne ridicată: 38,2% dintre angajații români (și 47% în Capitală și Ilfov) solicită extinderea regimului de telemuncă, peste pragul european de 35,8%. În paralel, 48% preferă să păstreze echilibrul hibrid existent, în timp ce doar 13,7% și-ar dori să meargă mai des la birou.

Soluțiile aflate la îndemâna companiilor

În fața blocajelor rutiere, flexibilitatea organizațională devine un instrument esențial pentru companii.

„Naveta nu este doar o temă de infrastructură, ci și una care influențează direct experiența angajatului. Companiile nu pot controla traficul, însă pot reduce costul de timp prin flexibilitate, ore de începere adaptate, politici hibride clare și o mai bună corelare între prezența la birou și activitățile care beneficiază cu adevărat de colaborarea față în față. Datele arată că majoritatea angajaților nu cer eliminarea biroului, ci o organizare mai inteligentă a deplasărilor”, a punctat Ciprian Chiorean, Managing Director la SD Worx România.

Pentru a reduce presiunea asupra salariaților, organizațiile pot utiliza informațiile despre rutele de transport și domiciliul colectivului spre a implementa programe de sosire decalate, zile suplimentare de lucru la distanță, abonamente speciale sau servicii dedicate de transport.

Explorează subiectele:

navetă piața muncii trafic

Distribuie Distribuie Comentarii