Rusia își mută amenințările spre Europa: Sprijinul extern al Ucrainei, mărul discordiei
Rușii și-au intensificat atacurile în Kiev/FOTO:Profimedia
Campania rusă de atacuri aeriene împotriva infrastructurii critice a Ucrainei – incluzând centre comerciale, centrale electrice și porturi – nu reușește să obțină capitularea Kievului, din cauza unei asimetrii fundamentale. Această situație provine din capacitatea Ucrainei de a accesa o rețea vastă de sprijin extern, esențială atât pentru susținerea economiei, cât și pentru logistica militară, conform unei analize The Wall Street Journal.
Pe de altă parte, Ucraina a reușit să lovească direct economia militarizată a Rusiei, diminuând astfel capacitatea Moscovei de a-și susține efortul de război și contracarând parțial avantajul superior de putere de foc al Rusiei.
De peste trei ani, sprijinul european a fost crucial pentru economia și efortul de apărare al Ucrainei. În contrast, Rusia este nevoită să-și autofinanțeze în mare măsură războiul, într-un context economic fragilizat de sancțiunile occidentale și de atacurile ucrainene. Aliații tradiționali ai Moscovei, precum Iranul și Coreea de Nord, se confruntă cu propriile dificultăți economice, iar China, deși un partener important, exploatează vulnerabilitatea Rusiei pentru a obține prețuri avantajoase la petrol și gaze, având și ea provocări economice interne.
Cu excepția Belarusului și Coreei de Nord, niciun alt stat vecin, inclusiv aliații oficiali din Asia Centrală, nu oferă Rusiei sprijin militar deschis în războiul din Ucraina. Chiar și Belarusul a adoptat o atitudine mai rezervată recent, evitând acțiuni care ar putea genera sancțiuni suplimentare sau un răspuns militar din partea Ucrainei.
Avantajul ucrainean și vulnerabilitatea rusă
Datorită dronelor ucrainene, o porțiune semnificativă din teritoriul Rusiei, inclusiv zone din centrul Siberiei, se află acum la îndemâna atacurilor. Schimbul de lovituri asupra obiectivelor de pe teritoriul ambelor națiuni a devenit o realitate aproape nocturnă.
O ilustrare concretă a acestei discrepanțe este criza combustibilului din Rusia, unde dronele ucrainene ar fi avariat peste o treime din capacitatea de rafinare a țării. În contrast, benzinăriile din Ucraina funcționează grație importurilor de combustibili din Europa, rafinăriile autohtone fiind distruse încă din 2022.
Mai mult, forțele ucrainene își desfășoară operațiunile folosind centre logistice situate în state precum Polonia, Germania și România. De asemenea, companiile de apărare ucrainene și-au mutat și extins liniile de producție în diverse țări europene.
„Ei văd că Ucraina poate supraviețui și continua să lupte pentru că are acces la resurse externe și la solidaritate externă, iar exact acest lucru vor să îl blocheze sau să îl submineze”, a declarat eurodeputatul german Serghei Lagodinski.
Amenințări hibride și posibile atacuri directe în Europa
Potrivit oficialilor occidentali, această asimetrie geopolitică este un factor cheie în intensificarea campaniei rusești de sabotaj, atacuri cibernetice și alte operațiuni de război hibrid, concepute pentru a intimida atât liderii europeni, cât și populația.
Tensiunile sunt atât de mari încât, în timpul unei recente vizite la Moscova, directorul CIA, John Ratcliffe, ar fi avertizat explicit Rusia să nu extindă conflictul asupra statelor europene membre NATO, conform unor surse citate de The Wall Street Journal.
Din perspectiva Kremlinului, situația actuală reprezintă o dilemă strategică majoră: Rusia percepe că statele NATO își afectează economia și capacitățile militare prin intermediul Ucrainei, în timp ce costurile directe pentru Occident rămân relativ scăzute.
Alexander Gabuev, directorul Centrului Carnegie Rusia-Eurasia, a subliniat această inegalitate strategică:
„Există o asimetrie în ceea ce privește capacitatea Rusiei de a provoca daune Occidentului și de a-l obliga să suporte costurile sprijinului acordat Ucrainei. Ucraina a reușit să ducă „războiul pe teritoriul inamicului” și beneficiază de un sprijin considerabil pentru aceste operațiuni dincolo de linia frontului. Rusia nu dispune însă de un echivalent al Ucrainei – un aliat capabil să lovească țările NATO și să suporte, la rândul său, eventualele represalii. Iranul și rebelii houthi din Yemen reprezintă cele mai apropiate exemple, dar prioritățile lor sunt concentrate asupra Orientului Mijlociu și coincid doar parțial cu interesele Moscovei.”
Alexander Gabuev
În acest context, războiul hibrid se profilează ca principalul instrument al Rusiei de a influența opinia publică și deciziile politice din Europa.
Hanna Notte, directoare pentru Eurasia la James Martin Center for Nonproliferation Studies, observă o tendință îngrijorătoare în cercurile de la Kremlin: ideea că Rusia ar trebui să lovească obiective militare și logistice din țările europene pentru a câștiga războiul devine tot mai populară. Ea avertizează că aceste voci capătă putere, ridicând întrebarea cât de departe este dispusă Moscova să meargă.
Anumiți oficiali avertizează că o posibilă escaladare ar putea consta într-un atac limitat, izolat, asupra unuia sau două obiective logistice europene implicate în sprijinul Ucrainei, folosind drone sau rachete. De altfel, comentatorii televiziunilor rusești au solicitat de luni de zile adoptarea unor astfel de măsuri.
Riscuri și reacții
Însă, o astfel de operațiune riscă să producă efectul invers celui dorit de Kremlin, consolidând sprijinul european pentru Ucraina, mai ales într-un moment crucial înaintea unor alegeri importante în Franța, Germania și Italia, unde partidele pro-Moscova speră să-și extindă influența.
În Germania, se pare că intensificarea operațiunilor hibride rusești a avut deja un efect contraproductiv. Parlamentarul german Norbert Röttgen a afirmat că „Pentru germani devine din ce în ce mai evident că Rusia reprezintă o amenințare și pentru ei, iar acest lucru consolidează hotărârea politică a Germaniei.”
Pe de altă parte, Ucraina și aliații săi occidentali dețin instrumente capabile să sporească presiunea asupra Rusiei, în cazul unei escaladări. Statele Unite ar putea, de exemplu, să întărească capacitatea Ucrainei de a lovi baterii de rachete balistice rusești, inclusiv prin facilitarea utilizării rețelei de sateliți Starlink pentru ghidarea dronelor pe teritoriul Rusiei.
De notat este că Kievul s-a abținut până în prezent să atace aeroporturile rusești, chiar dacă propria sa aviație civilă nu mai operează zboruri încă din 2022.
Miza depășește Ucraina
Aleksander Daniliuk, șeful Centrului pentru Reforme în Domeniul Apărării și fost ofițer de informații, anticipează o potențială extindere a conflictului: „Într-un fel sau altul, rușii vor extinde războiul, deoarece în strategia lor generală Ucraina este un obstacol, nu premiul. Obiectivul lor este o influență mai mare asupra Europei și dincolo de ea”.
Eșecul NATO de a descuraja agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, în opinia lui Daniliuk, ridică acum o întrebare fundamentală: va fi Alianța capabilă să prevină o agresiune directă împotriva unui stat membru?
El interpretează intensificarea atacurilor asupra orașelor ucrainene drept un mesaj explicit către Europa: costul rezistenței împotriva Moscovei ar fi atât de prohibitiv încât statele europene ar fi sfătuite să accepte condițiile Kremlinului.
Retorica nucleară de la Moscova
Pe fondul acestor tensiuni și al avertismentelor privind o posibilă escaladare, un parlamentar rus de rang înalt a cerut public Moscovei să utilizeze arme nucleare tactice împotriva Ucrainei pentru a forța Kievul să capituleze, susținând că Rusia nu ar trebui să ezite să treacă pragul nuclear. Cu toate acestea, nu există indicii că președintele Vladimir Putin ar fi ordonat pregătirea unui atac nuclear.
Aleksei Juravliov, deputat în Duma de Stat și lider al partidului naționalist Rodina, a pledat pentru utilizarea armelor nucleare tactice în situații de necesitate, respingând orice dezbatere pe această temă.
„Rusia trebuie să lovească astfel încât inamicul să înțeleagă că trebuie să capituleze. Nici măcar nu ar trebui să existe o asemenea discuție. Dacă este necesar, suntem obligați să folosim arme nucleare tactice. Dacă va fi nevoie să lovim, vom lovi. Iar acest lucru nu este negociabil.”
Aleksei Juravliov
Explorează subiectele:
