Rusia trece la drone rapide cu piese chinezești, Ucraina pariază pe interceptoare
Competiția tehnologică dintre Moscova și Kiev a intrat într-o etapă în care viteza dronelor și costul fiecărei interceptări cântăresc la fel de mult ca precizia loviturilor. Potrivit publicației To Vima, evoluția războiului ar putea fi influențată direct de capacitatea celor două tabere de a produce și utiliza arme de atac și sisteme defensive la un preț sustenabil pe termen lung.
Strategia rusă vizează saturarea cerului cu un spectru larg de amenințări, de la drone lente cu elice la aparate cu reacție și rachete de croazieră de mici dimensiuni, precum modelele Banderol și Dan-T. Prin această diversificare, apărarea antiaeriană ucraineană este silită să apeleze la sisteme de interceptare variate, unele extrem de scumpe. Chiar și atunci când un atac nu își atinge ținta militară, Moscova obține un avantaj economic dacă o dronă relativ ieftină ajunge să fie doborâtă cu o rachetă antiaeriană mult mai costisitoare. Pentru a susține această presiune, industria militară rusă își extinde capacitățile și ar fabrica deja circa 700 de drone Geran-5 pe lună.
Saltul tehnologic: de la Shahed la familia Geran cu reacție
Până nu demult, principalele arme folosite de forțele ruse împotriva orașelor și a infrastructurii energetice ucrainene au fost dronele Geran-2, varianta rusească a modelului iranian Shahed-136. Costul redus, autonomia ridicată și ușurința producerii în masă le-au transformat în instrumente frecvente de atac, însă viteza lor mică, dată de motoarele cu elice, a oferit Kievului posibilitatea să le contracareze ieftin, cu ajutorul mitralierelor, al echipelor mobile antiaeriene, al mijloacelor de război electronic și al dronelor interceptoare de mici dimensiuni.
Răspunsul Moscovei a venit prin creșterea vitezei. Modelul Geran-3, propulsat de un motor cu reacție chinezesc Telefly, atinge între 300 și 370 km/h, conform estimărilor ucrainene. Au urmat variantele Geran-4 și Geran-5, dotate cu motoare mai puternice și modificări aerodinamice. Geran-5 măsoară aproximativ șase metri lungime, are o configurație aerodinamică distinctă și o rază de acțiune estimată la aproape 1.000 de kilometri.
Aceste aparate rapide scurtează considerabil timpul de reacție al apărării antiaeriene și impun folosirea unor interceptoare capabile să urmărească ținte mult mai iuți. Totuși, dronele cu reacție nu sunt imposibil de doborât; adevărata dificultate pentru Kiev constă în identificarea unei soluții eficiente care să nu epuizeze stocurile limitate și costisitoare de rachete antiaeriene.
Dependența de China și fisurile din sancțiunile occidentale
Trecerea de la motoarele simple cu piston la turbinele de mici dimensiuni a adus însă vulnerabilități noi pentru industria rusă de armament, care are acum nevoie de materiale speciale, piese de înaltă precizie și tehnologii complexe. În acest context, China a devenit un furnizor esențial.
Ultimele versiuni ale dronelor Geran-4 și Geran-5 ar fi echipate cu motoare chinezești Telefly TF-TJ2000A, asamblate inclusiv în uzinele rusești de la Alabuga. Evaluat la 35.000-40.000 de dolari bucata, acest tip de motor nu este lipsit de probleme, fiind raportate deficiențe de calitate și defecțiuni în timpul zborului.
Sprijinul industrial venit din China depășește însă sfera propulsiei. Vladislav Vlasîuk, comisarul ucrainean pentru politica de sancțiuni, a semnalat livrări chinezești de camere termice și sisteme de comunicații securizate. Mai mult, în epavele dronelor rusești au fost descoperite componente electronice fabricate în Statele Unite, Europa și Japonia, un indiciu care ridică semne de întrebare privind eficiența restricțiilor comerciale occidentale și ușurința cu care Rusia accesează tehnologii străine prin lanțuri internaționale de aprovizionare.
Cursa Ucrainei pentru interceptoare rapide și ieftine
Pentru a nu pierde bătălia costurilor, Kievul mizează pe o nouă generație de drone interceptoare, mult mai accesibile financiar decât rachetele antiaeriene clasice. Mai multe companii de profil accelerează testele și dezvoltarea unor aparate capabile să prindă din urmă noile ținte rusești:
- SkyFall a prezentat în iulie modelul P1-SUN Jetkiller, o variantă îmbunătățită a dronei P1-SUN, despre care afirmă că poate zbura cu aproximativ 370 km/h. Compania susține că sistemul a doborât deja peste 12 drone rusești cu reacție.
- General Cherry lucrează la interceptorul Bullet, ale cărui versiuni avansate vizează viteze de 450-500 km/h, analizând mai multe soluții de propulsie pentru a păstra un preț compatibil cu producția de serie.
- Wild Hornets, producătorul dronei STING — un aparat de circa 2.000 de dolari și 280 km/h, cu rezultate dovedite împotriva dronelor Shahed clasice — testează acum versiunea mai rapidă Sting S, dedicată țintelor cu reacție.
- Firebolt Engineering, companie britanico-ucraineană, dezvoltă interceptorul cu reacție Griffen. În iulie, acesta avea o viteză declarată de aproximativ 350 km/h și un cost estimat sub 10.000 de dolari — mai ridicat decât cel al modelelor ucrainene simple, dar mult sub prețul rachetelor antiaeriene avansate.
Provocarea producției de masă
În pofida acestor progrese, Ucraina nu dispune încă de un răspuns definitiv pentru noile aparate rusești. Mai multe prototipuri au întâmpinat probleme de control la viteze mari, unele prăbușindu-se în faza de testare, iar trecerea de la modele experimentale funcționale la producția industrială pe scară largă rămâne principalul obstacol.
Pe 18 octombrie, Andrii Hriceniuk, aflat la acel moment la conducerea platformei ucrainene de inovare în apărare Brave1, preciza că șapte tipuri de drone interceptoare trecuseră cu succes testele în condiții reale împotriva dronelor rusești cu reacție. Potrivit acestuia, 22 de echipe lucrau la sisteme și mai rapide, dintre care 12 beneficiau de finanțare guvernamentală.
Efortul defensiv este completat de proiecte pentru rachete antiaeriene mai ieftine, precum modelul RK-19 dezvoltat de biroul de proiectare Luch, alături de alte sisteme aflate în analiză, inclusiv Shershen. Obiectivul Kievului este să ridice o apărare pe mai multe niveluri, care să combine dronele interceptoare cu artileria, războiul electronic, rachetele și avioanele de luptă.
Deznodământul acestei confruntări industriale și economice va depinde de trei variabile majore: capacitatea Moscovei de a-și procura motoare și electronică din străinătate, ritmul în care Ucraina va reuși să fabrice în masă interceptoare eficiente și fermitatea cu care restricțiile occidentale vor reuși să blocheze rețelele globale de aprovizionare.
Explorează subiectele:

