„Mineriada din 13-15 iunie 1990" se referă la reprimarea, de către forţele de ordine, cu ajutorul minerilor, a mitingurilor de protest, din acea perioadă, din Piaţa Universităţii. La 35 de ani de la acele evenimente violente, dosarul „Mineriada” se judecă la ÎCCJ.

Manifestaţiile din Piaţă, revendicate ca fiind anticomuniste, erau îndreptate împotriva guvernului condus la acea vreme de Frontul Salvării Naţionale şi împotriva preşedintelui Ion Iliescu. La manifestaţii, care au debutat în 22 aprilie 1990, au participat intelectuali, studenţi, elevi, funcţionari, dar şi personalităţi culturale şi publice, revendicările demonstranţilor fiind grupate într-o declaraţie care a fost publicată/citită la 26 aprilie 1990.

Una dintre principalele revendicări era Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara prin care se cerea ca foştilor activişti comunişti şi foştilor ofiţeri de Securitate să li se interzică dreptul la candidatură pentru trei legislaturi consecutive, se arată în volumul „România 1989-2005. O istorie cronologică" (Stan Stoica, Editura Meronia, 2005), citat de Agerpres.

În intervalul cuprins între 22 aprilie şi 13 iunie, la manifestaţiile din Piaţa Universităţii, cunoscute sub numele de Fenomenul Piaţa Universităţii, s-au strigat lozinci anticomuniste şi anti-guvernamentale precum: „Libertate”, „Jos Iliescu”, „Jos comunismul”, „Iliescu nu dezbina ţara”, „Iliescu pentru noi este Ceauşescu II”, „Iliescu nu uita, tineretul nu te vrea”, „Proclamaţia de la Timişoara, lege pentru toată ţara”, „Apel din Timişoara, trezeşte, Doamne, ţara”, „16-22, cine-a tras în noi”, conform Raportului Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc din 2010.

Poliţia a intervenit în forţă în Piaţa Universităţii

În dimineaţa zilei de 13 iunie, Poliţia a intervenit în forţă în Piaţa Universităţii, împrăştiindu-i pe manifestanţi şi făcând arestări. Poliţiştilor li s-au alăturat, mai târziu, grupuri de muncitori solidari cu autorităţile statului. Manifestanţii, în mare parte studenţi, au ridicat baricade, reuşind să spargă barajele forţelor de ordine şi să ocupe Televiziunea, instituţie acuzată de deformarea gravă a adevărului şi de dezinformare, notează cronologia „România 1989-2005. O istorie cronologică” (Stan Stoica, Editura Meronia, 2005).

Zilele de 14 şi 15 iunie au fost marcate de venirea minerilor din Valea Jiului în Bucureşti, pe care preşedintele Ion Iliescu i-a îndemnat să ocupe şi să cureţe Piaţa Univesităţii.

Manifestanţii au fost bătuţi de către mineri, fiind devastate Universitatea, Institutul de Arhitectură, sediile unor ziare şi reviste independente şi a unor partide politice de opoziţie (PNL, PNŢCD).

De asemenea, forţele de ordine au recurs la arestări, în timp ce opinia publică internaţională şi lideri din întreaga lume au cerut conducerii de la Bucureşti să pună capăt represiunii din Piaţă.

Înainte de plecarea minerilor din Bucureşti, Ion Iliescu le-a mulţumit acestora pentru restabilirea ordinii în Capitală.

La 15 iunie 1990, Comitetul Militar Superior al Ministerului Apărării Naţionale a cerut desfiinţarea Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA), invocând faptul că a făcut jocul unor forţe politice care urmăresc destabilizarea vieţii social-politice, mai scrie sursa citată. Şedinţa de guvern din 16 iunie 1990, în care a fost examinată derularea evenimentelor violente din 13-15 iunie, s-a finalizat cu difuzarea unui comunicat de presă în care se vorbeşte despre „scenariul destabilizării de stat”, o situaţie limită în care preşedintele ales şi guvernul au cerut intervenţia armată şi sprijinul populaţiei.

Evenimentele din 13-15 iunie au fost dezbătute şi în Parlamentul României, înfiinţându-se o comisie parlamentară de anchetă, se arată în volumul „România. Date şi fapte. 1989-2009” al Agenţiei Naţionale de Presă AGERPRES (2010). Lucrările Comisiei s-au finalizat în ianuarie 1991 şi s-au concretizat în documentul intitulat „Raportul Opoziţiei anticomuniste din comisia parlamentară de anchetă a evenimentelor din 13-15 iunie 1990 (raport finalizat la 15 ianuarie 1991). Opinie separată”.

Dosarul „Mineriada”

Procurorii militari ai Secţiei Parchetelor Militare din Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au finalizat, la 13 iunie 2017, cercetările în dosarul „Mineriadei din 13-15 iunie 1990" şi au dispus trimiterea în instanţă a cauzei.

Procurorii militari susţineau, în rechizitoriu, că, „în zilele de 11 şi 12 iunie 1990, autorităţile statului au hotărât să declanşeze un atac violent împotriva manifestanţilor aflaţi în Piaţa Universităţii din Bucureşti, care militau în principal pentru adoptarea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara şi îşi exprimau, în mod paşnic, opiniile politice, în contradicţie cu cele ale majorităţii care forma puterea politică la acel moment. În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forţe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de Informaţii, precum şi peste 10.000 de mineri şi alţi muncitori din mai multe zone ale ţării”.

Conform rechizitoriului procurorilor din iunie 2017, în zilele de 13-15 iunie 1990, au murit, prin împuşcare, patru persoane, în timp ce alte 1.388 au fost rănite.

În mai 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că ancheta în Dosarul Mineriadei din 1990 trebuie refăcută, identificând nelegalitatea rechizitoriului întocmit de procurorii militari şi a dispus restituirea dosarului la Parchet.

În aprilie 2025, fostul preşedinte Ion Iliescu şi fostul premier Petre Roman au fost trimişi din nou în judecată de Parchetul General în dosarul Mineriadei din iunie 1990, pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii.

În acelaşi dosar, au fost deferiţi justiţiei fostul vicepremier Gelu-Voican Voiculescu, fostul director al SRI Virgil Măgureanu, Adrian Sârbu (fost şef de cabinet al lui Petre Roman), Miron Cozma (fost lider al minerilor din Valea Jiului), general (r) Vasile Dobrinoiu (fost comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne) şi col.(r) Peter Petre (fost comandant al Unităţii Militare 0575 Măgurele, aparţinând Ministerului de Interne).

Dosarul se judecă la Înalta Curte de Casație și Justiție. Cauza se află în procedură de cameră preliminară și nu a fost stabilit primul termen de judecată.