Primul bodybuilder și cel mai puternic om din istoria Terrei a fost un grec, pe nume Milo din Crotona. Acesta a câștigat șase titluri olimpice la cel mai dur stil de lupte, fără să fie vreodată învins. În jurul lui au fost create numeroase legende și povești.

Statuia lui Milo din Crotona FOTO wikipedia

Bărbații puternici sunt extrem de faimoși și astăzi. Aceștia impresionează fie în gale, unde își demonstrează frumusețea trupului și a musculaturii, cum sunt culturiștii, fie în confruntări dure în cușcă, precum luptătorii MMA (mixed martial arts). Nu trebuie să-i uităm nici pe campionii de skandenberg, cei din competițiile de tipul „strongest men”, dar mai ales pe campionii la lupte libere și lupte greco-romane. Niciunul nu a reușit încă să aibă o faimă atât de mare ca Milo din Crotona, un grec uriaș care a trăit acum 2500 de ani. Milo era atât de puternic și atât de priceput la pankration și greco-romane încât devenise o legendă vie. Nu a fost niciodată pus la pământ și era de neînfrânt chiar și în bătălii. În plus, a dezvoltat un sistem de antrenament căruia culturismul modern îi datorează mult.

Campionul suprem în lumea luptelor

Deși pare un personaj desprins din legende, Milo din Crotona a fost un personaj cât se poate de real. Despre el au scris autori antici serioși precum Aristotel, Pausanias, Cicero, Herodot, Vitruvius sau Epictetus. Nu trebuie să-l uităm nici pe Diodor din Sicilia. Se presupune că Milo s-a născut în anul 557 î.Hr, în orașul Crotona, o colonie greceasă de pe țărmurile Italiei de sud, adică Calabria din ziua de astăzi. Coloniștii greci s-au așezat în această zonă care le aduce aminte de casă datorită climei mediteraneene, începând cu secolul al VIII-lea î.Hr. Crotona era un oraș important. Nu se știe nimic despre familie lui Milo, însă cert este că tânărul crotonez era un talent nativ în domeniul luptelor. Avea și o forță incredibilă. A reușit să câștige primul titlu olimpic la vârsta de 17 ani. Au mai urmat alte cinci titluri consecutive. Cel mai probabil, Milo lupta la proba de pankration, cel mai dur stil de luptă, asemănător în unele privințe MMA-ului de astăzi.

Pe Milo nu putea să-l învingă nimeni. Pe lângă titlurile obținute la Olimpia, a mai câștigat și numeroase alte jocuri ale lumii antice - Phytice și Nemeene. Milo a devenit cel mai faimos luptător al vremurilor sale. Un zeu al arenei, un superstar al Mediteranei. „Milo a câștigat de șase ori titlul olimpic la lupte, una dintre ele la categoria băieților. Și la Pytho( jocurile phytice) a câștigat alte șase victorii, cinci la adulți și una la tineret. A venit la Olimpia pentru cel de-al șaptelea titlu, dar nu a reușit să-l prindă la trântă pe Timasitheus, un concetățean, un tânăr care a refuzat să lupte aproape de el”, scria Pausanias despre Milo. Atunci când a participat la ultima olimpiadă, Milo avea 40 de ani. Adversarul efectiv a refuzat să se încleșteze în luptă cu uriașul crotonez, preferând să-l evite cu tot felul de eschive inteligente. În cele din urmă l-a obosit peste măsură iar Milo s-a retras. În orice caz, Milo din Crotona nu a fost niciodată pus la pământ.

Cel mai puternic om din istorie

Dincolo de agilitate și o inteligență aparte în domeniul luptelor, cel mai important atuu al lui Milo din Crotona era forța sa uriașă. Atunci când își prindea adversarul, lupta era ca și încheiată. Despre forța sa incredibilă au rămas multe mărturii. De exemplu, își ținea brațul întins cu degetele întinse și răsfirate. Apoi îi provoca pe oameni să-i îndoaie degetul cel mic. Se spune că nimeni nu reușea.

O altă demonstrație legendară a forței lui Milo era testul rodiei. Acesta ținea o rodie în pumnul închis și îi provoca pe ceilalți să-i desfacă mâna pentru a lua rodia. Nimeni nu reușea. În ciuda acestui fapt, rodia nu era niciodată zdrobită. Altă dată s-a așezat pe un disc uns cu ulei și le-a cerut cetățenilor să-l împingă de pe el. Nimeni nu a reușit să-l urmească. Cea mai spectaculoasă demonstrație a fost atunci când a cărat în spate o vacă de patru ani, ocolind arena unde se ținea Olimpiada. Milo din Crotona s-a remarcat și ca războinic pe câmpul de luptă. Atunci când cetatea rivală Sibaris a atacat Crotona, Milo s-a aflat în primele rânduri.

Asemenea lui Hercules, înveșmântat într-o piele de leu și cu o bâtă uriașă în mână, Milo a făcut ravagii în rândurile inamicilor ajutându-și cetatea să obțină victoria. „Când sibariții, 300.000 la număr, s-au ciocnit în luptă cu crotoniții, care erau doar 100.000 la număr, liderul oștenilor din Crotona era Milo, atletul. Prin forța sa incredibilă a fost primul care a întors soarta bătăliei în favoarea Crotonei. Se spune că a intrat în luptă cu însemnele victoriile sale la olimpiadă, cu o piele de leu și o ghioagă. Fiind cel care practic a adus victoria Crotonei, era privit ca un zeu de cetățeni”, scria Diodor din Sicilia.

Metoda de antrenament al lui Milo din Crotona

Milo din Crotona nu avea doar un determinant genetic important în privința forței, ci și o metodă de antrenament inedită la aceea vreme. Astăzi, metoda lui Milo din Crotona poartă numele de „încărcare progresivă” și este baza antrenamentului în culturism. Se poate spune că prin metoda sa, Milo a fost și un părinte al culturismului. Avea un trup frumos, armonios și o musculatură impresionată. Pentru a-și crește forța, Milo căra în spate un vițel nouă născut, în fiecare zi, până acesta tot creștea în greutate. Se oprea atunci când vițelul împlinea patru ani.

Practica același stil când era vorba de ridicat greutăți pentru antrenamentele uzuale. Atheneus, autorul lucrării „Deipnosophists”, din Roma secolului al II lea îHr, scria că Milo consuma la fiecare masă 5 kilograme de carne, o cantitate egală de pâini și aproximativ 10 litri de vin. Evident, cifrele sunt exagerate. Cert este că Milo din Crotona mânca mult, în special carne. De precizat este că vinul din aceea perioadă nu era același cu cel de astăzi. Era mult diluat cu apă și mult mai slab ca și concentrație alcoolică. De exemplu, grecii puneau la o măsură de vin trei măsuri de apă.

Moartea stupidă a celui mai puternic om din lume

Milo din Crotona a murit la 46 de ani în urma unui accident stupid. Acesta se plimba prin pădure când a văzut un trunchi despicat de cei care tăiau lemne. Oamenii lăsaseră trunchiul despicat și au plecat, terminându-și ziua de muncă. Pentru a-și dovedi forța, Milo a încercat să crape trunchiul cu mâinile goale. Mâna i-a alunecat în despicătură și nu a mai putut să o scoată. Se spune că, țintuit în felul acesta, a murit peste noapte, mâncat de animalele sălbatice.