Securitatea are motive să râdă de noi în hohote! Suntem duși de nas ca să ne spargem capetele. Dezvăluiri despre Securitatea de ieri și de azi/Interviu

Securitatea are motive să râdă de noi în hohote! Suntem duși de nas ca să ne spargem capetele. Dezvăluiri despre Securitatea de ieri și de azi/Interviu

Securitatea nu mai este, dar securismul a supravietuit. Oamenii au simtit nevoia sa pastreze un monstru, cu care sa continue sa se lupte, l-au umflat ca sa para periculos si bagat in toate. Daca tu esti un mare luptator nu poti sa te bati cu o soparla, un dragon e altceva, deci sa umflam soparla, afirma istoricul Madalin Hodor, din anul 2000 angajat al CNSAS.

Intr-un interviu pentru Ziare.com, Madalin Hodor vorbeste despre motivele pentru care deconspirarea Securitatii este un mare esec, care nu a generat altceva decat scandal pentru ca nimeni nu a dorit-o. "Anul trecut erau 680 de hotarari nepublicate. Toate aceste piese de puzzle tinute disparate nu se aduna intr-un intreg care sa provoace efect, ci doar scandal si teorii ale conspiratiei".

Madalin Hodor face dezvaluri despre arhiva Securitatii, inclusiv cea computerizata, si locurile unde a ajuns ea dupa 1989, motivele pentru care CNSAS da verdicte contradictorii si despre atitudinea SRI, SIE si a Armatei: "Toata societatea tipa la SRI, dar multe dosare cu adevarat importante nu mai sunt la ei, sunt ascunse prin alte parti. Unde sunt arhivele? Aduceti-le pe toate! Ce inseamna dupa 30 de ani arhive secrete?"

In plin scandal pe tema colaborarii cu Securitatea a tatalui lui Vlad Voiculescu, ati afirmat ca societatea romaneasca a pierdut razboiul cu deconspirarea Securitatii. De ce?

Lucrurile se intampla sistematic la fel, nu e vorba doar despre acest ultim scandal. Cand se inflameaza spiritele, incepem sa discutam despre Securitate si colaboratori, emotional si fara reperele pe care dupa 30 de ani ar fi trebuit sa le avem.

Societatea nu a produs o ierarhie a responsabilitatilor, o imagine de ansamblu a Securitatii pe baza careia sa poti judeca un caz sau altul. Nu stim oficial cati ofiteri a avut, exista cifre si cifre, variabile. Daca intrebi trei istorici vei primi trei cifre diferite.

A dvs care e?

35-40 de mii de ofiteri la 23 de milioane de oameni. Dar nu stim structura completa a acestei organizatii. Organigramele pe care le avem sunt niste chestiuni foarte generale. Nu avem arhiva. Au fost predate parti din ea, inca se fac preluari de la SRI si din alte parti.

Cat a fost predat?

SRI sustine ca a predat peste 98%. Dar lucrand am aflat ca arhiva Securitatii a fost sparta incepand cu '89 in mai multe arhive. O directie de migrare a fost Armata care, in '89 si dupa, a intrat in arhivele Securitatii si a luat de acolo dosare apartinand Directiei a 4-a de contrainformatii militare, adica dosarele ofiterilor MApN urmariti de ofiterii de contrainformatii, CI-stii din unitatile militare.

Au luat si arhiva Directiei a V-a securitate si garda. Dar si altele. Surse cu care am vorbit spun ca ar fi vorba si de dosare de la Securitatea Municipiului Bucuresti, lucruri pe care Armata nu ar trebui sa le detina.

Au recunoscut ca le detin?

Doar indirect. Adica la un moment dat, la solicitarile CNSAS, au predat o parte din ele, dar in absenta totala a oricarui inventar. De exemplu, ceva din fondul Unitatii 0110 asa-zisa anti-KGB era la ei, nu la SRI. Inventarul pe care l-am primit a fost insa al documentelor predate, dar nu avem un opis al ceea ce au ei in arhiva.

CNSAS a solicitat datele CI-istilor, care se afla la Armata, desi Contrainformatiile militare erau o directie a Securitatii. De unde avea Serviciul istoric al armatei datele tuturor acestor CI-isti, care erau ofiteri de securitate?

De ce nu le preda armata?

Pot doar sa speculez. Pentru ca o parte dintre ele contin informatii foarte delicate privitoare la Armata romana si la ierarhia miliara din perioada lui Ceausescu. Informatii care ar sparge mitul ca intre Armata si Securitate a existat o adversitate.

Exista doar cand se intalneau Dinamo si Steaua, dar la nivel institutional functionau impreuna, fara conflicte. Ierarhia militara lucra mana in mana cu Securitatea si erau parte din acelasi sistem. Asa cum Securitatea functiona impreuna cu Justitia, cu Procuratura.

Au functionat mana in mana si in 1989?

Da, absolut. Deci cumva Armata noastra din NATO nu vrea sa scormoneasca prea adanc. Armata trebuie sa ramana nepatata si numai Securitatea e ceva odios.

La alta explicatie nu ma pot gandi avand in vedere determinarea cu care pazesc aceasta arhiva. Ani de zile nu a respirat nicio informatie ca Armata detine parte din arhiva Securitatii.

Daca nu v-au spus, cum de ati stiut totusi sa le cereti?

Securitatea a fost o institutie superbirocratizata care facea o mie de copii dupa fiecare document, pe care le timitea intr-o mie de locuri. O nota informativa despre 3 persoane se ducea la dosarul fiecareia dintre ele. Nu se poate face curat peste tot si nimeni nu poate sterge toate urmele, chiar daca ar vrea.

Si asa descoperiti turnatorii...

Exact asta este esenta. Se aici e raspunsul la suspiciunea: cum ati gasit brusc ca e colaborator dupa ce i-ati dat 7 certificate ca nu e? V-au dat astia de la servicii informatia si voi i-ati montat-o?

Intrebarea din cazul Basescu.

El a fost gasit de noi si abia dupa aceea a existat si o informatie noua, nu esentiala insa. O confirmare. Intrebarea pe care a ratat-o toata presa este insa de ce nu au confirmat pana ce l-am gasit. Asta e o intrebare valabila. Dar presa fuge dupa alte fente.

Probabil, daca nu candida din nou, ramanea cu certificatul de "baiat bun" si cine stie daca aparea o alta lucrare la un moment dat.

Caci SRI nu este obligat sa ne spuna daca gaseste, asa din intamplare, o informatie despre cineva despre care anterior a spus ca nu exista in evidente. E ca un fel de joc. Ti se raspunde ce intrebi. Dar daca tu habar nu ai ce sa intrebi? E vinovat SRI? Nu. Probabil exista sute de bancuri cu CNSAS in folclorul lor.

In timp am capatat mai multa experienta. De fapt, asta e singurul lucru valabil in activitatea la CNSAS. Si de aceea se tem unii de noi. Nu de toti. De unii. Pentru ceea ce am invatat. Si pentru ca suntem un pic mai greu de prostit decat altii. Noi am invatat despre Securitate lucrand si afland in fiecare zi ceva nou.

De ce nu l-ati gasit pe Traian Basescu de la inceput?

Din cauza ca arhiva a fost aruncata cu TIR-ul in ograda CNSAS si lasata asa. Ca si cum v-as arunca in casa Biblioteca Universitara fara index si apucati-va sa gasiti acolo cartea care va trebuie!

Deci arhiva la SRI, la Armata. Altundeva?

La SIE, care are si o arhiva paralela, pentru ca exista Securitatea interna si Securitatea externa. DIE avea propria arhiva, propria ei evidenta computerizata. Teoretic, ei erau cu spionajul extern, practic aveau surse in interiorul Romaniei. Nu aveau nicio limitare, aveau institutii sub acoperire, aveau ofiteri peste tot, luau sursele celor de la Securitatea interna.

In ierarhia sistemului, DIE era peste Securitatea interna, erau "baietii de aur" (la propriu, ca ei faceau valuta) ai lui Ceausescu cei mai cei, crema. Exista chiar o oarecare animozitate intre cele doua structuri. Cei de la DIE erau toti acoperiti, nu asumati ca ai Securitatii interne, iar arhiva e mult mai complexa.

Intr-o mare bataie de joc, SIE ne-a predat niste dosare pe hartie si ceva microfilme. Cea mai buna dovada a faptului ca sunt in continuare stat in stat a fost chiar scandalul de la care a inceput lupta mea: listele cu Ioan Aurel Pop, care proveneau de la DIE.

Mai are cineva arhiva?

Ministerul de Interne. Mai apare cate un dosar, cate o informatie.

La ministerul Justitiei?

In arhiva MJ exista dosarele proceselor politice, cele mai multe erau judecate la tribunale. Nu avem acces la ele, nu vorbeste nimeni de arhiva aceea. Oficial, a fost un moment dat un protocol cu MJ de interogare a unor baze de date, dar lucrurile s-au terminat abrupt, in 2007 parca.

Cand vine vorba despre dosare, toata societatea tipa la SRI, dar adevarul e ca nu numai ei au arhiva, ca multe dosare cu adevarat importante nu mai sunt la ei, sunt ascunse prin alte parti, la Armata, la SIE, la MAI, la MJ, inclusiv la Arhivele Nationale, unde in anii '90 s-au predat masiv dosare de cadre sub motiv ca ofiterii de Securitate erau si membri de partid.

Pe ce suporturi este arhiva Securitatii?

Pe hartie, pe microfilm si informatizata. In anii '70 arhiva era atat de vasta incat se pierdea foarte mult timp pana sa gaseasca informatii despre persoane. Erau depasiti.

Se ajunsese la situatii in care o sursa era recrutata de doua unitati in acelasi timp fara sa stie unii de altii, se deconspirau surse, pierdeau actiuni, nu gaseau persoane.

Un ofiter de filaj, de exemplu, urmarea obiectivul care se intalnea cu 10 persoane intr-o zi. Fiecare din cei 10 trebuia verificat undeva, se cerea verificare la cartoteca, unde cautau manual. Aveau nevoie de ceva care sa le permita sa se miste rapid pana nu disparea omul cu totul.

Asa ca in '77-'78, Pacepa a adus calculatoare din SUA si RFG, iar dupa modelul lor, la CID au facut si altele romanesti.

Si cum functiona baza aceasta de date informatizata?

Stabilisera o serie de coduri si pe o foaie printata aparea un lung sir de cifre cu toata informatia despre o persoana. Era la nivel de fila de dosar. Am avut personal posibilitatea sa verific asta, nu vorbesc dupa ureche.

Cautam la un moment dat o persoana intr-un dosar. Tabelele erau scrise cu creionul si erau practic ilizibile. Nu am gasit-o. S-a revenit la SRI si ei au spus: se gaseste la fila cutare verso, in volumul cutare. Si ei aveau informatia din CID-ul Securitatii.

Ironia face ca CNSAS sa aiba astazi baze de date mai proaste, in sensul de incomplete, decat avea Securitatea inainte de '89. Asta asa ca sa stricam parada unora.

Unde e baza aceasta informatizata?

La SRI. Ne-au dat ceva din ea, adica datele din anii '60 si '70.

De ce nu si anii urmatori?

Ne-au explicat ca in baza respectiva de date au continuat sa se introduca informatii si in anii '90. De exemplu, Corneliu Coposu a fost in continuare urmarit la inceputul anilor '90 pe note informative date cam de aceiasi din anturajul sau.

SRI pretinde si, nefiind informatician, nu stiu daca e asa sau nu, ca baza de date e atat de veche incat nu au posibilitatea tehnica sa separe informatiile din anii '80 de cele de dupa '89.

Din 1990 multi au incetat colaborarea.

Fara a suferi consecinte?

Nici inainte de 1989 nu pateau nimic daca refuzau, dar nu aveau beneficii, nu avansau rapid in cariera, nu plecau in strainatate, desi unii dintre ei dupa ani de zile au reusit si asta.

Dar nu riscai sa iti pierzi serviciul, sa fii retrogradat?

Foarte rar. Spre sfarsitul anilor '60 noile generatii de ofiteri scoliti care un intrat in sistem au inteles ca recurtarea prin fortare, santaj, larg folosite pana atunci, nu aduce beneficii, pentru ca omul fortat inventa, mintea, ascundea. Colaboratorul care nu vrea sa colaboreaze sau o face de frica nu te ajuta.

Sigur ca daca il vedeau pe unul mai emotiv, il strangeau putin, dar numai atunci cand tineau neaparat sa il recruteze. Daca intr-un birou de 5 oameni unul trebuia monitorizat, il alegeau pentru recrutare pe cel mai vulnerabil. Dar, pragmatic, ei nu aveau interesul sa faca asta pe scara larga.

Deci mergeau pe motivare pozitiva?

Da. Il intrebau direct ce voia. Dar cel mai bine mergea ceva profund romaneasc: invidia, razbunarea, dorinta de a se evidentia. Si pentru asta in raport scria ca au fost recrutati pe baza de sentimente patriotice.

Daca vorbim in termeni religiosi Securitatea era Diavolul, care avea o oferta pentru oricine, pe toate gusturile, de la cel mai rafinat intelectual la ultimul analfabet, stia sa-i motiveze pe toti.

Faceau scoala, nu erau niste ageamii. Nu te duci la un critic literar cu o cravata, ci incepi sa-i spui ce extraordinar este "dar, uite!, scriitorul acela care nu va are la inima. Nu vreti sa faceti o recenzie sa ne spuneti si noua ce soparle baga prin texte ca noi nu ne prindem ca suntem mai prosti decat dvs.?" Ii gadilau orgoliul. Si tinea de minune.

Spre sfarsitul anilor '80 baza de date a devenit un mamut pentru ca toata lumea era trecuta prin ea. Nu privea doar colaboratorii si urmaritii, ci si categoria - persoane fara antecedente, care nu luasera nici macar o amenda, fara rude in strainatate, fara taranisti sau liberali in familie. Dar nu se stie niciodata...

 


Desi Securitatea a fost informatizata, a continuat si treaba de harciog pe hartie. Era o perspectiva hiperbirocratica si paranoida, copie la copie la copie, la microfilm, chiar doua randuri de microfilm. Noi am primit ceva hartie, ceva microfilm, nu pe toate, si ceva din baza de date. Si asta doar de la SRI.

Si cat din ce ati primit ati si procesat?

Noi avem informatia despre ce scrie pe coperta dosarului. Avem dosarul, sa zicem, Ioana Dogioiu, dar in interiorul dosarului sunt 15-20 de persoane care au dat informatii despre Ioana Dogioiu si nu ajungem la ei decat daca investigam dosarul Ioana Dogioiu.

Este reconstruirea unei arhive din piguleli si cu repere foarte laxe. Aici e marea perversitate a legii: CNSAS este obligat sa se pronunte asupra calitatii unei persoane in acelasi timp in care isi construieste instrumentele sa o faca. Diavolul se ascunde in detalii. Incercati sa spuneti publicului asta si vedeti ce intelege. Nu o inteleg nici unii care lucreaza de 20 ani in CNSAS.

Totodata, aceasta arhiva complexa si amanuntita ofera o perspectiva foarte interesanta despre felul in care s-a trait in Romania in acei ani, altfel decat ne imaginam noi, despre zonele marginale care erau scapate de sub control si de unde a si pornit revolta in '89.

Deci oricand, orice personaj care astazi pare imaculat si a primit certificat de "baiat bun", maine poate fi dovedit un colaborator al Securitatii pentru ca intr-o zi se deschide un dosar care pana acum nu a fost deschis?

Da. Deocamdata cred am procesat mai mult informatia primara, adica numele de pe coperta si cate ceva din continut, dar nu s-a intrat in profunzime. Inventarele sunt incomplete.

Se plange toata lumea de asta, in special cerectatorii acreditati. Unii au senzatia ca CNSAS le ascunde in mod intentionat. Deloc. Astea sunt. Atat stim si noi.

Si mai exista ceva, nu stiu daca o practica dinainte de '89 sau ceva ce s-a facut dupa Revolutie: au ascuns infomatie luand file dintr-un dosar si punandu-le in alt dosar.

Cum v-ati dat seama?

Exista un fond care se numeste neoperativ, de corespondenta intre unitatile Securitatii: v-am trimis adresa cutare, se noteza intr-un registru. Si am descoperit cu stupoare acolo documente importante din anchete penale, din dosarele unor persoane, note informative pe care insa nu le-am gasit niciunde.

Am gasit evidente din fisete sau agende ale ofiterilor de securitate. Nici nu stiam ce e acolo, cred ca nici cei de la SRI nu stiu ce e in fondul neoperativ. De asemenea, te trezesti cu pagini care nu au ce cauta intr-un dosar, apartinand altei persoane. Si multe alte "inovatii"..

De aceea uneori tind sa-i cred pe cei de la SRI ca nu stiu nici ei tot. Au baza de date, dar si in ea trebuie sa stii sa lucrezi, unde sa te uiti, generatiile s-au schimbat iar "mosii", care le stiau pe toate, au plecat...

De ce tot acest haos?

Pentru ca nu punem intrebarile potrivite si nu facem deconspirarea Securitatii, ci doar scandal. Fiecare caz se termina in perete, nu produce cunoastere, ci doar efecte individuale, e maculat un nume, se termina o cariera politica, se cearta oamenii.

Si asta este esecul deconspirarii, pe care in mod real nu a vrut-o nimeni si nici azi nu o vrea nimeni, unii din cauza unor interese directe, dar nu asta e piedica principala. Ideea ca securistii ascund dosarele e doar o parte a problemei.

Marea problema este ca societatea romaneasca nu face nimic in mod concret ca sa rezolve problema. Ar trebuie sa strige in gura mare: Unde sunt arhivele? Aduceti-le pe toate! Ce inseamna dupa 30 de ani arhive secrete? Ce poate fi de siguranta nationala dupa 30 de ani? Poate niste arabi recrutati in anii '70 care cine stie prin ce organizatie terorista sunt azi. Altceva nu are cum sa fie de siguranta nationala.

Auziti pe cineva sa faca asta? Am facut-o eu si doi colegi. Asa de mare a fost supararea ca am trezit lumea din somn ca nu o sa ne-o ierte niciodata. Caci romanul trebuie sa doarma linistit, sa stie ca totul merge struna.

Ar trebui sa fie toata arhiva intr-un loc inventariata. Si pentru ca nu e asa, in plan public suturile le ia CNSAS de la majoritatea care nu are de unde sa stie detalii de bucatarie si vede ca aceeasi institutie spune despre o persoana intai ca nu are dosar, apoi ca are. Asa se alimenteaza neincrederea in teoriile conspiratiei, poate chiar constient.

Vina nu e a clasei politice?

Au existat unele initiative. Unii politicieni au ceva de ascuns, cei mai multi nu, dar stiu ca e acolo ceva urat de care se feresc.

Chestiunea Securitatii e ca o lada care miroase urat si de aceea nimeni nu vrea sa o deschida, fiecare isi imagineaza ce vrea despre continutul ei, mai iese cate o miasma.

Nimeni nici nu distruge lada, dar nici nu o deschide. Daca miasma se duce in directia celor care nu ne plac, e perfect, daca vine spre tabara noastra, nu e bine. Pesedistul e securist odios, cel de la PNL sau USR trebuie aparat. Poate nu e la fel de odios, asta trebuie ca a avut circumstante atenuante. Apoi e tot timpul vorba despre politica.

Oamenii noi au parinti securisti, dar uitam ca tatal lui Orban a fost securist. Daca pe prima pagina a listei DIE apare Aurel Pop - foarte bine, felicitari. Daca pe a doua e Boia- Aoleo, ce-ai facut? Dublul standard a devenit obisnuinta.

Si justitia a fost daramata cu obsesii venite din "lada".

Tot atacul pe linia justitiei a venit dintr-o practica veche. "Binomul" a existat, dar inainte de '89, cand Securitatea decidea cine e trimis in judecata, iar procurorul si judecatorul erau simpli executanti.

Sa fie o intamplare ca notiunea de "binom" a fost readusa la suprafata de un fost colaborator deconspirat de dvs: Ion Cristoiu - Coroiu?

Evident ca nu e intamplator si a si recunoscut in instanta, cu mandrie chiar.

Deci asocierea acelui binom cu DNA-SRI arata clar premeditarea operatiunii de distrugere a justitiei?

Absolut. Nu e deloc intamplator. Si situatia dinainte de '89 de la care a plecat povestea aceasta a si ramas nerezolvata.

Din tot sistemul acela, oamenii s-au uitat numai la Securitate si la colaboratorii ei. Dar ea n-a lucrat singura. A lucrat cu Armata, cu Militia, cu Justitia, cu PCR. Totul era integrat. Nu existau institutii independente. E o tampenie. Toti trageau in aceeasi directie.

Complicitatile acestea inseamna imaginea de ansamblu pe care noi nu o avem. De asta ne ferim. Ne imaginam ca cei 35 de mii faceau toate blestematiile. Dar Securitatea nu era de capul ei, ci era sub partid.

Si nu lipsa acestei imagini de ansamblu este sursa perpetuarii fobiilor, manipularilor, conspirationismului?

Nu exista subiect in care sa nu fie niste securisti sau "serviciile" care fac totul.

Serviciile sunt primele interesate sa scape de anatema?

In acest moment eu nu percep SRI ca pe un partener ostil, asa cum era in anii 2000, cand s-a infiintat CNSAS si se uitau la noi ca la hotul care iti intra in casa.

Aveam niste securisti angajati - serios vorbesc, chiar fosti securisti, angajati la CNSAS (asta e ceva nu?) - care ne supravegheau sa nu "furam dosare". Astazi SRI este un partener serios, dar care are si el limitari.

In Romania oamenii fac institutiile, nu invers. Puterea reala nu e detinuta de seful politic, ci de aparatul tehnic care are interesele lui. Ei au o cultura institutionala asumata intr-un mod foarte gresit. Si-au asumat, desi nu ar fi trebuit, ca sunt continuatorii Securitatii. De ce au facut-o? Discutie lunga.

In anii '90 chiar erau, au creat o casta cu spirit de corp, au predat stafeta celor tineri intr-un mod putin eronat. Exista pasi timizi facuti de SRI in ultima vreme in sensul unei distantari de trecut.

Dar asociatiile rezervistilor sunt active, directorul SRI le lauda activitatea in revista lor, participa la intrunirile lor, ceea ce nu e in regula daca vrei sa ai, dupa cum pretinzi, un serviciu de informatii intr-o tara democratica.

Care e semnalul pe care il dai? Nu cred ca unul pozitiv. Nu imi imginez vreun oficial BND (serviciul secret german) elogiind activitatea SD.

Este adevarat ca ei vad CNSAS asa cum este, adica o institutie destul de aproximativa, mobilata politic si condusa de oameni incompetenti. Sunt circumspecti si nu pot spune ca in mod nejustificat. Si eu as fi stiind calitatea acestor oameni.

Ce lipseste pentru a iesi din capcana?

Lipseste dorinta efectiva de a face deconspirarea reala si profesionista cu sursele la vedere, cat timp ai bucati importante de arhiva inaccesibila, cat nu ai capacitatea sa procesezi nici macar ce ai, cat esti in permanenta bombardat de teorii si scandaluri, cat legea e proasta si cat timp chiar cei care ar trebui sa se lupte pentru a remedia lucrurile astea nu o fac. Asta atunci cand nu incearca in mod constant sa puna batista pe tambal.

Sunt categorii exceptate prin lege, de exemplu prelatii, care nu pot fi verificati decat la cererea sefului cultului. De ce? Cu ce sunt ei diferiti de restul? Presedintele Romaniei trebuie verificat, dar un episcop nu? Se reproseaza CNSAS ca nu face, dar in realitate nimeni nu vrea sa ii dea instrumentele sa o faca. De ce oare?

De ce o hotarare de colaborare pronuntata in 2015 a fost publicata abia in 2019 in Monitorul Oficial?

Pentru ca CNSAS nu a avut bani. Crede cineva? Stiu ca nu. Bugetul e mic si 90% se duce pe cheltuieli de personal, adica salarii. Iti mai ajunge de niste facturi.

De ani de zile CNSAS traieste pe avarii. Si cand nu sunt bani, se taie de la publicarea in MOf. Aici e ceva care frizeaza absurdul. In inteligenta lor suprema, conducerile succesive ale CNSAS au decis ca asta e un capitol unde poti face economie. Daca nu ai bani suficienti nu mai publici in MOf. Faci economie.

Pai aste e activitatea ta fundamentala! Sa deconspiri securisti si colaboratori si sa ii publici in MOF, nu sa asiguri benzina la masinile demnitarilor! Ca nu se numeste Consiliul National de Asigurare a Benzinei.

Anul trecut erau 680 de hotarari nepublicate. Toate aceste piese de puzzle tinute disparate nu se aduna intr-un intreg care sa provoace efect, ci doar scandal si teorii ale conspiratiei.

In 2018 CNAS a comunicat petitionarilor identitatea a 527 de surse. Asta inseamna ca atunci cand o persoana isi vede dosarul are dreptul sa ceara identitatea surselor care apar in dosarul respectiv cu numele de cod, iar CNSAS trebuie sa ii spuna.

Deci mai multi turnatori sunt deconspirati asa, decat cei care ajung in MOf. Se intampla in fiecare an. Persoanelor fizice li se deconspira mai multe surse ale Securitatii decat i se deconspira cu caracter public societatii. Despre acei oameni stie doar cel care are dosarul.

Legea CNSAS ar trebui sa provoace efecte de notorietate publica, dar este facuta astfel incat produce deconspirare mai mult la nivel individual. Imi trimiti acasa numele a 30 de informatori sau ofiteri. Si ce sa fac eu cu ei? Capace de borcan?

Stiu de un singur caz in 20 de ani in care o persoana si-a dat in judecata ofiterii de Securitate. Si a castigat. Uneori am senzatia ca suntem dusi de nas intr-o directie ca sa ne reglam noi intre noi conturile, sa ne spargem capetele. Statul roman se spala pe maini: reglati-va intre voi!

Si-au adus contributia la asta si orgoliile nemasurate ale unor oameni care au vrut sa pozeze in specialisti, in mari "securistologi" si au spus tot felul de bazaconii. Au fost create tot felul de legende si nu de catre securisti.

Inclusiv spaima asta de Securitate a fost, dupa parerea mea, hiperbolizata. Sigur ca au existat niste continuitati, dar nu pot spune ca Securitatea face si drege in continuare. Nu exista sa ceva. Dupa '90 fiecare securist si-a luat domeniul lui de activitate si s-a apucat sa scoata bani din el. Legaturile s-au pastrat, dar n-a existat un master mind central care a decis sa se lucreze ca inainte.

Oamenii au simtit nevoia sa pastreze un monstru, cu care sa continue sa se lupte, l-au umflat ca sa para periculos si bagat in toate. Poate ca sa para la randul lor foarte importanti si bagati in toate. Caci daca tu esti un mare luptator nu poti sa te bati cu o soparla nu? Un dragon e altceva. Atunci sa umflam soparla.

Hiperbolizarile sunt inutile si strica. Va dau un exemplu: Mugur Calinescu, tanarul care scria mesaje anticomuniste pe ziduri, daca te uiti in dosar nu avea cum sa-l otraveasca Securitatea cu cafea sau sa-l iradieze cu nu stiu ce. Cu teoriile astea au innebunit-o unii (nu ii numesc, dar ar trebui sa le fie rusine de ceea ce au facut) dupa 1990 pe mama lui, femeie simpla care trebuia sa inteleaga de ce i-a murit copilul, l-au si dezhumat la un moment dat... Grotesc. Macabru.

La ce folosesc basmele astea, in afara de orgoliile "securistologilor"?

In nici un caz nu folosesc adevarului, in nici un caz memoriei victimei, in nici un caz societatii care trebuie sa asimileze invataturi din poveste. Mugur Calinescu a fost ucis de Securitate, dar nu direct, ci cu larga complicitate a celor din jurul lui, a societatii care s-a dezis de el in mod las si cred ca asta e o poveste mai dura decat sapte cafele otravite.

Lasitatea si complicitatea l-au ucis pentru ca in asta ne transformase Securitatea. Ucis lent de neputinta de a exista intr-o lume bolnava. Fara sprijin, abandonat de toti. Asta e "crima de sistem". Daca am intelege asta, daca am fi capabili sa vedem cazul asta asa cum a fost el, am invata niste lucruri formidabile, unele care ne-ar ajuta astazi.

Ca sa intelegem ca doar solidaritatea invinge in tara asta si nu dorinta de a-i da in cap unuia. Dar nu. Mai bine sa contruim fantasmagorii cu radiatii, care sa ne satisfaca setea de senzational.

Se intampla asta cu multe dintre subiecte si in final vom ajunge sa le decredibilizam. Pentru ca aberatiile, mai devreme sau mai tarziu, se afla. Si abia atunci vom vorbi depre victoria Securitatii. Care are si motive sa rada de noi in hohote.

Deconspirarea aceasta facuta aiurea ne-a imbolnavit mai tare de securism in loc sa ne vindece. Construim niste imagini false si continuam cu ele. Venim cu sentinte pe care nu le bazam pe repere. Securitatea nu mai este, dar securismul a supravietuit. Si vom lasa asta mostenire.

Trimite pe WhatsApp


Citește și:

populare
astăzi

1 9 lucruri pe care să NU le faci dacă ești în Grecia, în concediu. Sunt considerate insultătoare sau respingăto…

2 PSD, dovada corupției crase! / Muistul sclemberist Teodorovici, artizanul afacerii! / Comisia Europeană a întrerup…

3 Ziua în care Anna Lesko a rupt internetul...

4 Așa o fi?

5 Şeful Corpului de Control al Poliţiei Române, „pedepsit” să-şi stabilească singur sancţiunea după ce a fost pr…