Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, cunoscută și ca Sfânta Maria Mică, celebrată anual pe 8 septembrie, rămâne unul dintre cele mai iubite și respectate momente religioase din calendarul ortodox. În această zi plină de spiritualitate, credincioșii păstrează tradițiile, obiceiurile și superstițiile străvechi legate de Fecioara Maria.

Creștinii ortodocși și catolici din întreaga țară sărbătoresc „Sfânta Maria Mică”, primul praznic mare al noului an bisericesc , care marchează începutul mântuirii și evidențiază importanța Maicii Domnului în viața credincioșilor. Chiar și în 2025, obiceiurile legate de această sărbătoare sunt respectate cu aceeași devoțiune și bucurie ca în vremurile străvechi.

În acest articol, vei descoperi tradițiile respectate de creștini de Nașterea Maicii Domnului , vei afla semnificația profundă a sărbătorii de pe 8 septembrie și vei cunoaște superstițiile și interdicțiile care se respectă în această zi sfântă, pentru a păstra armonia și binecuvântarea în familie.

Fecioara Maria: importanța Maicii Domnului și originea sărbătorii nașterii sale

Cunoscută și ca Fecioara Maria, Maica Domnului este considerată cea mai importantă femeie din istoria creștinismului – mama lui Iisus Hristos și cea mai iubită sfântă în tradiția ortodoxă și catolică. Ea este văzută ca mijlocitoare între oameni și Dumnezeu, model de smerenie, credință și curăție.

Nașterea Fecioarei Maria nu este menționată în Biblie, ci în scrieri vechi apocrife, dintre care cea mai cunoscută este Protoevanghelia lui Iacov (sec. II). Conform acestei relatări, părinții ei, Ioachim și Ana, erau oameni drepți, dar fără copii. După ani de rugăciune, Dumnezeu le-a dăruit un prunc – pe Maria –, ca răspuns la credința și răbdarea lor. Nașterea ei este văzută ca un dar dumnezeiesc și începutul planului de mântuire, deoarece din ea avea să se nască Iisus.

Primele mențiuni despre sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului au apărut în Biserica Răsăriteană în jurul secolului V–VI, în Ierusalim, unde s-a ridicat o biserică pe locul considerat casa părinților Ioachim și Ana. Din Orient, sărbătoarea a fost preluată de întreaga lume creștină – atât de ortodocși, cât și de catolici.

Data de 8 septembrie, fixată ca zi de prăznuire în calendarul bizantin, a rămas neschimbată până astăzi, iar această zi continuă să fie marcată de tradiții și obiceiuri respectate cu sfințenie, păstrând vie legătura dintre credincioși și Maica Domnului.

Sfânta Maria Mică 2025: tradiții și obiceiuri de 8 septembrie

Ziua de 8 septembrie aduce cu sine o combinație de sărbătoare, rugăciune și bucurie comunitară. Bisericile se împodobesc cu flori și ornamente, iar credincioșii participă la slujbe speciale, aduc daruri și pomeni, recunoscători pentru protecția Maicii Domnului și pentru roadele pământului.

În gospodăriile rurale, tradițiile capătă culoare: femeile pregătesc colaci și plăcinte pentru familie și vecini, simbol al ospitalității și bunăstării. Roadele aduse din grădini sau livezi sunt sfințite în biserici, gest menit să aducă sănătate și prosperitate întregii familii. Lumânările și candelele aprinse în fața icoanelor luminează rugăciunile pentru fericire, bunăstare și protecție spirituală, în timp ce copii primesc daruri simbolice, adăugând veselie sărbătorii.

Ritualurile legate de familie și moștenirea spirituală sunt parte integrantă a acestei zile: femeile care nu pot avea copii se roagă pentru dezlegarea pântecelor, iar cele însărcinate pentru o naștere ușoară și un copil sănătos. Strugurii și prunele sunt împărțite nu doar pentru bucuria celor vii, ci și pentru sufletele celor plecați, ca simbol al milei și al iertării păcatelor.

Astfel, 8 septembrie nu este doar un moment al liturghiilor și al ospățului, ci și un prilej de reconectare cu valorile strămoșești, cu credința și tradițiile care leagă comunitățile de viața și rolul Maicii Domnului.

Superstiții de Sfânta Maria Mică: ce nu ai voie să faci pe 8 septembrie

Nașterea Maicii Domnului nu înseamnă doar rugăciune și sărbătoare; pe 8 septembrie, tradițiile populare încarcă ziua cu superstiții și obiceiuri misterioase. În credința populară, respectarea lor aduce protecție, sănătate și noroc întregii familii.

Printre cele mai răspândite interdicții se numără evitarea treburilor casnice importante: spălatul rufelor, curățenia generală sau meșteșugurile din gospodărie sunt considerate capcane pentru ghinion și nenoroc. Femeile nu trebuie să coasă sau să spele, iar bărbații să nu meșterească, pentru a nu atrage răul asupra casei.

Există și superstiții legate de foc și mâncare: aprinderea focului în casă în preajma sărbătorii aduce boală, iar gătitul înainte sau după ziua de Sfânta Maria Mică ar putea provoca accidente sau nenoroc copiilor. Plantele medicinale culese după 8 septembrie pierd, potrivit tradiției, puterile vindecătoare, nu mai sunt bune de leac .

O parte dintre superstiții urmăresc semnele naturii: păsările călătoare își încep migrația, insectele se ascund în pământ, iar vremea din ziua sărbătorii prefigurează toamna – ploaia aduce precipitații și frig, iar soarele promite recolte bogate. În Maramureș, oamenii cred că dacă pomii înfloresc frumos, sezonul de toamnă va fi generos și blând.

Și vestitul obicei al „pălăriei”: începând cu 8 septembrie, pălăriile se dau jos și sunt înlocuite de căciuli, semn că vine vremea rece – un avertisment popular care a rămas în conștiința colectivă prin zicala: „O trecut Sântă Măria, leapădă și pălăria”.

Astfel, Sfânta Maria Mică rămâne un reper atât religios, cât și cultural, legând prezentul de credințele străvechi și amintindu-ne că, dincolo de ritualuri, ziua de 8 septembrie este o celebrare a protecției, sănătății și legăturii sacre cu Maica Domnului.

Semnificația religioasă a Nașterii Maicii Domnului pentru credincioși

În calendarul ortodox, numele Fecioarei Maria răsună de două ori pe an: pe 15 august – Adormirea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mare, și pe 8 septembrie – Nașterea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mică. Deși apropiate ca dată, cele două sărbători marchează sfârșitul și, respectiv, începutul Anului Bisericesc. Această dualitate simbolizează continuitatea rugăciunii și a protecției oferite credincioșilor.

Ca prim praznic al anului bisericesc ortodox, care începe la 1 septembrie, Nașterea Maicii Domnului deschide șirul marilor sărbători și este privită ca un moment al speranței și al bucuriei: prin venirea ei pe lume, omenirea primește făgăduința mântuirii, fiind considerată un moment de binecuvântare pentru întreaga omenire. Sărbătoarea de pe 8 septembrie marchează nașterea Fecioarei Maria, mama lui Iisus Hristos, și este un prilej de reflecție asupra purității, credinței și sacrificiului spiritual.

Pentru credincioși, această sărbătoare nu este doar o amintire istorică, ci o chemare la rugăciune, curăție și recunoștință pentru ocrotirea Maicii Domnului, cea care este considerată „mijlocitoarea tuturor”. Slujbele speciale din biserici sunt însoțite de cântări și rugăciuni care subliniază rolul esențial al Maicii Domnului în istoria creștinismului.

Nașterea Maicii Domnului nu este doar un eveniment religios; ea reprezintă începutul mântuirii și importanța Fecioarei Maria ca model de smerenie și devoțiune.

Sfânta Maria Mică și sărbătorile numelui: Maria, Marian și derivate

Pe lângă semnificația religioasă, ziua de 8 septembrie aduce și bucuria celor care poartă numele Maria, Marian sau derivatele acestora. Pentru mulți români, Sfânta Maria Mică devine un prilej de sărbătoare în familie și între prieteni, când urările de «La mulți ani!» răsună pretutindeni.

Chiar dacă unii preferă să marcheze ziua numelui pe 15 august, tradiția așezată de-a lungul timpului face ca tot mai mulți să aleagă începutul toamnei pentru a-și felicita apropiații.

Iar cei mai norocoși primesc urări de ambele sărbători, fiind astfel sărbătoriți de două ori în mai puțin de o lună.

Cronologia Nașterii Maicii Domnului: istoric și evoluție a sărbătorii

• Secolul I – Tradiția despre nașterea Fecioarei Maria se răspândește prin scrieri apocrife, în special Protoevanghelia lui Iacov, care povestește cum Ioachim și Ana, părinții Mariei, au primit-o ca dar de la Dumnezeu.
• Secolul V – În Ierusalim, pe locul considerat casa părinților Ioachim și Ana, se ridică o biserică în cinstea Nașterii Maicii Domnului. Aceasta marchează începutul prăznuirii oficiale.
• Secolul VI – Sărbătoarea este introdusă în calendarul bizantin și fixată la data de 8 septembrie, devenind una dintre cele mai importante sărbători dedicate Fecioarei Maria.
• Secolul VIII–IX – Sărbătoarea se răspândește în toată lumea creștină: în Bizanț, în Biserica Ortodoxă și în Biserica Romei.
• Evul Mediu – În spațiul românesc, sărbătoarea este puternic înrădăcinată, fiind legată de începutul anului bisericesc și de obiceiuri populare transmise din generație în generație.
• Astăzi – Nașterea Maicii Domnului este sărbătorită pe 8 septembrie atât în Biserica Ortodoxă, cât și în cea Catolică. Este primul mare praznic al anului bisericesc și prilej de bucurie pentru milioane de români care poartă numele Maria sau Marian.

De ce Nașterea Fecioarei Maria rămâne o sărbătoare importantă pentru români

Ziua de 8 septembrie, sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, rămâne un moment de profundă spiritualitate și tradiție în viața credincioșilor. Prin respectarea obiceiurilor și ritualurilor legate de Fecioara Maria, fiecare credincios se reconectează cu valorile religioase, cu familia și comunitatea. Sfânta Maria Mică marchează începutul anului bisericesc și aduce ocrotirea Maicii Domnului asupra celor care îi poartă numele sau își păstrează credința vie. Fie că participi la slujbe, păstrezi tradițiile populare sau îți împărtășești bucuria cu cei dragi, 8 septembrie este o zi de rugăciune, recunoștință și celebrare a Maicii Domnului - Fecioara Maria.